***

Amintirile stufoase și dulcea nesăbuința a copilăriei țărănești le voi căuta în zadar la mine. N-am scurmat niciodată pământul, n-am căutat cuiburi, n-am aruncat cu pietre în păsări, n-am strâns ierburi. Cărțile au fost păsările și cuiburile mele, animalele mele domestice, staulul și ogorul meu; biblioteca era lumea reflectată într-o oglindă; își avea adîncimea nesfîrșită, varietatea, neprevăzutul ei. Mă aruncam în aventuri de neînchipuit: trebuia să mă urc pe scaune, pe mese, riscînd să provoc avalanșe care m-ar fi îngropat sub ele. La cărțile de pe rafturile de sus n-am putut să ajung multă vreme; unele, de abia descoperite, îmi erau luate din mîini; altele se ascundeau: le luam, începusem să le citesc, credeam că le-am pus la loc, îmi trebuiau saptămîni ca să le găsesc. Am avut întîlniri cumplite: deschideam un album, dădeam peste planșe în culori, gîngănii hidoase mișunau sub ochii mei.

Jean-Paul Sartre, Cuvintele

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.