***

Toată viața făcusem casă bună cu trupul meu; contasem implicit pe docilitatea lui, pe forța sa. Strînsa alianță începea să se desfacă; el înceta de a mai fi una cu voința, cu spiritul, cu cel căruia trebuie să-i spun, impropriu, sufletul meu; tovarășul înțelegător de altădată nu mai era decît un sclav îndărătnic la treabă. Trupul se temea de mine; simțeam fără încetare în piept prezența ascunsă a fricii, o strîngere ce nu era încă durere, ci doar primul pas către ea.

Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.