Toată viața făcusem casă bună cu trupul meu; contasem implicit pe docilitatea lui, pe forța sa. Strînsa alianță începea să se desfacă; el înceta de a mai fi una cu voința, cu spiritul, cu cel căruia trebuie să-i spun, impropriu, sufletul meu; tovarășul înțelegător de altădată nu mai era decît un sclav îndărătnic la treabă. Trupul se temea de mine; simțeam fără încetare în piept prezența ascunsă a fricii, o strîngere ce nu era încă durere, ci doar primul pas către ea.

Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian

Categorii:Citate

Etichete:Citate, Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian