-Păi, la urma-urmei, trăim în epoca depersonalizării celulelor vii. Omul de azi e ca un șervețel de hârtie: îți sufli nasul în el, îl mototolești, îl arunci, apoi iei un altul și-ți sufli nasul în el, îl mototolești și-l arunci. Oamenii nu mai au o fizionomie proprie. Cum ar putea cineva să sprijine o echipă de fotbal locală, când nu cunoaște nici programul meciurilor, nici numele jucătorilor și nici culoarea tricourilor cu care intră pe teren?
Ray Bradbury, Fahrenheit
Categorii:Gânduri
Lasă un răspuns