Fahrenheit 451 – recenzie

Autor: Ray Bradbury

Editura: Art

An apariție: 2013, ediția 2, București

Număr pagini: 182

Coperta: Alexandru Daș

Traducător: Petre Solomon

Titlul original: Fahrenheit, 1953

Ray Bradbury este unul dintre cei mai renumiți scriitori americani ai secolului al XX-lea, fiind cunoscut pentru distopia „Fahrenheit 451” și pentru volumele de povestiri „Cronici marțiene” și „Omul Ilustrat”.

Fahrenheit 451 – temperatura la care hârtia din care sunt făcute cărțile ia foc și se mistuie…

Ray Bradbury, Fahrenheit 451

Această carte este împărțită în trei părți: „Vatra și salamandra”, „Ciurul și nisipul” și „Strălucirea focului”; este o povestea tulburătoare a unei societăți în care statul interzice cititul și legiferează arderea cărților, cetățenii trăind într-o indiferență indusă de droguri și de mass-media.

Povestea începe cu întoarcerea pompierului Montag acasă de la serviciu și întâlnirea sa cu Clarisse McClellan, o tânără de 17 ani care prin comportamentul ei îi răscolește gandurile lui Montag și îl face să își pună întrebări în legătură cu normalitatea societății.

O societate care descoperă că oamenii devin fericiți atunci când sunt la fel, în care gândirea este descurajată sau considerată nebunie, o lume superficială și rece își are excepțiile sale, iar Clarisse este una dintre ele. Scurta perioadă în care aceasta intră în contact cu Montag este de ajuns pentru a trezi spiritul acestuia adormit de către societate și de către munca de pompier.

Într-o lume în care pompierii aprind focuri în loc să le stingă, în care oamenii sunt mereu ocupați cu televizorul sau alte distracții care să le țină mintea ocupată, în care deținerea unei cărți este aproape cel mai mare delict, mai există salvatori ai culturii și a vechilor învățăminte?

De ce ar fi cineva capabil să moară alături de cărțile sale dacă acestea ar fi nocive și mai ales, ce este scris în filele acelor cărți? Aceste întrebări accentuează efectul avut de Clarisse asupra sa, iar curiozitatea lui Montag ajunge să devină periculoasă.

Umple-le mintea cu date neinflamabile, împănează-le-o cu „fapte” până ajung să se simtă ghiftuiți, dar grozav de „informați”; atunci au să își închipuie că gândesc, au să aibă iluzia mișcării, fără să se miște. Și-au să fie fericiți, deoarece „faptele” de acest gen rămân neschimbate.

Ray Bradbury, Fahrenheit 451

O lume depersonalizată în care toate valorile pe care le cunoaștem noi s-au pierdut, în care oamenii acționează aproape ca niște roboți și toată profunzimea personalității a devenit estompată. O viață fără conținut, dar cu atât de multe activități și distracții încât nici nu există timp pentru a simți golul ascuns de „vălul” tehnologiilor și bucuriilor superficiale.

Această poveste nu are cum să nu te răscolească și să nu te facă să îți pui întrebări – oameni care nu se cunosc nici pe ei dar care sunt mereu în legătură unii cu alții prin „minunile” tehnologiei, relații umane mecanizate parcă, lipsa unei amintiri colective și individuale, pericolul întrebării „de ce?”, anormalitatea contemplării, gândirii și meditării – toate acestea descrise într-o manieră unică, expresivă, încărcată de frumusețe și farmec.

Atunci când orice problemă este rezolvată prin ardere, iar lumea este controlată prin frică și prin inducerea dezinteresului mai există vreo șansă pentru păstrarea culturii omenirii? Pot supraviețui capodoperele marilor scriitori? Își poate recăpata omenirea înțelepciunea?

„Fahrenheit 451” nu este doar un roman SF de succes, este o poveste despre o societate care și-a pierdut valorile și vitalitatea, o viziune tristă spre care umanitatea chiar s-ar putea îndrepta prin lipsa interesului față de lectură. O carte din care nu lipsește suspansul, urmărirea, dragostea față de umanitate, sacrificiul și speranța. O poveste ce ar trebui cunoscută de către orice persoană și întipărită în mintea fiecăruia.

Romanul „Fahrenheit 451” a inspirat un scenariu de film în regia lui François Truffaut în 1966 , un altul în regia lui Ramin Bahrani în 2018, o dramatizare radiofonică la Radio BBC (cu vocea lui Michael Pannington), precum și numeroase puneri în scenă ale romanului, printre care și „Focul”, de la Teatrul Național din Iași. Scenariul filmului „Equillibrium” a avut drept puncte de plecare romanele „Fahrenheit 451” și „1984” .

Mai jos este link-ul trailer-ului „Fahrenheit 451” din 2018:

Evaluare: 5 din 5

4 gânduri despre „Fahrenheit 451 – recenzie

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.