Salvarea planetei este doar un fenomen virtual?

Fotografie de Jaymantri pe Pexels.com

Problema poluării planetei este un subiect din ce în ce mai dezbătut în ultima perioadă, ca urmare a catastrofelor care se întâmplă pe glob și a viitorului sumbru ce este preconizat de acestea.

De aproximativ o săptămână am decis să ajut la conservarea „casei” noastre folosind mijloacele de transport în comun în locul mașinii personale; asta și ca efect al sentimentului de vină pentru că timpul, societatea și educația nu permit un ajutor real, concret și de durată pentru situația în care se află planeta noastră.

Un exemplu ar fi reciclarea. S-a introdus un sistem de reciclare de care cel mai probabil fiecare român a auzit (chiar dacă nu ar fi deloc surprinzător să nu), dar a rămas doar cu auzitul și cu like-ul în mediul online. De când s-au pus la dispoziția cetățeanului civilizat și informat, atât cât și-a dorit (au fost făcute numeroase campanii pentru informarea asupra modalității de colectare selectivă a deșeurilor), ghenele au devenit spații ce „clocotesc” de gunoi, în unele cartiere chiar mai rău și dezorganizat decât înainte.

Bineînțeles, sunt și cartiere/localități civilizate; sau cel puțin așa îmi place să cred, că altfel speranța reciclării și a revenirii noastre pe calea cea dreaptă până nu e prea târziu s-ar pierde sub maldărele de gunoaie, pe care le aruncăm de parcă planeta nu ar fi a noastră, a fiecăruia, ci curtea vecinului, față de care nu doar că nu avem nicio răspundere, ci o pizmuim și încercăm să o stricăm.

Fotografie de Oleg Magni pe Pexels.com

În drum spre casă, într-un autobuz mai mult decât aglomerat, mă gândeam cum ar fi ca într-o dimineață 20% din cei care merg la serviciu cu mașina personală să hotărască să folosească mijloacele de transport în comun. Păi, dacă acum te înghesui, atunci vei sta în stație până se duce omenirea pe apa sâmbetei. Cum este de fapt încurajată renunțarea la mașinile mici?

De ce oamenii cărora nu le-a fost încurajat spiritul civil și responsabilitatea pentru planeta pe care o locuiesc ar folosi un mijloc de transport incomod, aglomerat, cu un program uneori haotic, dar la același preț cu cel al combustibilului folosit pentru a utiliza mașina, dacă e să vorbim de o familie care are zilnic același traseu? Uneori poate ar fi mai scump, dar și confortul costă, iar noi ne respectăm prea mult pentru a face rabat de la ceva atunci când vorbim de comoditatea noastră.

Stau și mă gândesc cum ar arăta trotuarele deja prea înguste, dacă oamenii chiar ar renunța la mașini și ar merge mai mult pe jos?

Bicicliștii au și ei zona lor foarte „bine gândită” și mersul pe bicicletă ar fi o plăcere totală și organizată dacă 20% dintre utilizatorii mașinilor personale ar începe să folosească bicicleta pentru a se deplasa.

În concluzie, dacă ecologiștii exclusiv din mediul online ar decide ca într-o zi să folosească cu toții mijloacele de transport timp de 1 lună sau să facă puțină mișcare folosind bicicleta, ar putea forța autoritățile locale să investească și să ajute comunitatea să protejeze cu adevărat mediul. Dar câți ar fi dispuși să renunțe la confort pentru a da un exemplu real celor din jur și pentru a produce o schimbare care nu oferă like-uri și recunoaștere în mediul virtual, ci doar o gură de aer, dacă nu mai proaspăt, macăr nu mai poluat.

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Când ajunge poluarea

Mult mai mare ca și marea,

S-a desăvârșit cu artă

Cea mai cea… natura moartă!

Eugen Pop, Pledoarie pentru epigramă


Categorii:Gânduri

Etichete:,

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: