Biblia pierdută – recenzie

De Lady Dot on 24 ian. 2020 • ( 1 )

Autor: Igor Bergler

Editura: rao

Număr pagini: 632

Coperta: Gabriel Isac

Igor Bergler a scris „Biblia pierdută”, „Testamentul lui Abraham” și pregătește „Cocoașa pierdută a lui Richard al III-lea”, aceasta fiind a treia carte din seria „Charles Baker”, acțiunea acesteia petrecându-se după cea din „Testamentul lui Abraham”, dar înainte de „Biblia pierdută”.

Chiar dacă „Biblia pierdută” este prima sa carte, acțiunea acesteia (de fapt întâmplările pe care le trăiește Charles Baker) se petrece după „Testamentul lui Abraham”, de aceea al doilea roman al lui Bergler este considerat un prequel la primul.

Mai multe informații despre Igor Bergler, cărțile și activitățile sale se pot găsi pe site-ul de autor al acestuia: https://igorbergler.ro/about-author/

Întâmplător am citit aceste două cărți în ordinea gândită de către autor, nu în cea a publicării; lucrul acesta l-am regretat imediat. Mi-a placut atât de mult „Testamentul lui Abraham”, încât atunci când am început să citesc „Biblia pierdută” nu am putut savura povestea și a trebuit să iau o pauză pentru a putea să citesc acest roman fără să îl compar mereu cu varianta „mai bună”.

Acțiunea romanului este una istorică, așa cum era de așteptat. Evenimentele încep să se petreacă în România, mai exact la Sighișoara, iar toată acțiunea cărții este legată de aceste locuri. Legendele despre vampiri, Dracula și istoria lui Vlad Țepeș, precum și conspirațiile din vremurile acestuia, reprezintă doar câteva subiecte atinse în această carte.

Subiectele religioase nu aveau cum să lipsească dintr-o carte cu un astfel de nume, autorul deținând parcă informații din toate domeniile, informații interesante și care nu plictisesc cititorul, ci din contra, îi creează senzația unei cărți care îți oferă atât informații prețioase, cât și o poveste ce trebuie neapărat aflată.

Chiar dacă începutul a părut o copie destul de fidelă a stilului lui Dan Brown, spre final ideea autorului a triumfat și a uimit prin deznodământ. Charles Baker devine un personaj de o importanță vitală pentru această lume, iar motivul cred ca e surprinzător pentru oricine va citi cartea.

Istoria nu a fost niciodată mai bine îmbinată cu spaimele prezentului.
Simona Epuran, Cleveland State University

Un alt aspect ce mi se pare inedit la acest autor este faptul că, și în această carte reușește să vorbească lejer, natural și cu umor despre romanele pe care le-a scris; în capitolul 102 Charles îi povestește unui prieten de ce are interdicție de a se apropia de Los Angeles, în urma încercării de a face un film după „Testamentul lui Abraham”.

S-au scris/spus atât de multe despre această carte încât cuvintele devin de prisos, nu poți spune prea multe fără a divulga informații care ar strica suspansul și tensiunea ce urmăresc parcă personajul lui Charles peste tot. Este o carte complexă, iar personajele nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi.

Fiecare pagină poate fi „savurată” de orice tip de cititor; nu doar persoanele cărora le place literatura horror (este vorba și despre Necuratul, nu doar despre vampiri și crime sângeroase), fanii genului thriller, cei ce preferă poveștile conspirative ori istorice sau cei care își doresc să citească o poveste de calitate (o poveste ce la final îți lasă mai mult decât amintirea simplei ei acțiuni), ci cu toții ar trebui să citească acest roman, chiar și cei care încă nu au descoperit frumusețea lecturii.

Pe lângă farmecul cărții în sine, mi se pare foarte important să accentuăm faptul că Igor Bergler este român, iar cărțile sale conțin informații despre acest popor și istoria lui, informații ce ajung cunoscute de mii de cititori din întreaga lume; dacă zeci de țări traduc în propria limbă cartea acestui autor român, nu ar fi păcat, ca noi, concetățenii săi, să nu cunoaștem motivul succesului său internațional?