Cuvântul, cel mai însemnat ibovnic…

De Lady Dot on 11 feb. 2020 • ( 1 )

https://wallpapersafari.com/funny-word-wallpaper/

Iubesc cuvintele așa cum iubesc viața; îmi place să le răstălmăcesc, să le împrăștii ca să le adun din nou dându-le un alt sens.

Ador exprimările simandicoase, dar nu le evit pe cele „rustice”, pline de expresivitatea vremurilor de demult, pierdute în negura creată de englezisme și căzute în desuetudine.

Venerez cărțile ce formează un univers distinct de cel al vieții reale, mici „găuri de vierme” ce îți oferă ocazia experimentării unui număr infinit de vieți, trupuri, vremuri și sentimente. Sunt ca un parazit ce se lipește de personajul cărții alese, ce stă și extrage de la gazda sa tot miezul trăirilor și experiențelor acesteia; dacă personajele ar putea să îmi simtă prezența, ar simți că le posed, că stau ascunsă în interior și mă hrănesc cu acțiunile și energia lor.

Dar cum poate un „parazit al cuvintelor” să fie gazda altora? Pot oferi din energia acumulată de la „victimele mele literare” și altora?

Cât de frumos poate să fie gândul dăruirii? Cât de dureros este să te îndoiești de existența nevoii darului tău?

Aș vrea să scriu, să ofer cuvintele ca pe o ploaie rece după saptămâni de secetă, ca pe o ninsoare gingașă pe sufletul încă necicatrizat al lumii; dar câți sunt dispuși să accepte alinarea? Nu pe a mea, în mod neapărat, ci mângâierea cuvintelor oricui ne poate insufla această senzație.

Venim cu cuvânt şi prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor şi în cuvinte.
V. Banaru

Cum spuneam, iubesc cuvintele așa cum iubesc viața, deci așa cum iubesc oamenii; fiecare cuvânt are particularitățile lui, propria lui familie (lexicală), propriul lui grup (context) și propria lui viață (datorită evoluției limbii, a adăugării de noi cuvinte în vocabular și a nefolosirii altora ce rămân ca niște fantasme ale unei limbi tot mai ciopârțite de dezinteresul colectiv).

Văd tot mai des cum limba noastră suferă alături de oamenii ce o vorbesc, oameni ce au uitat că noi am fost creați datorită CUVÂNTULUI, că viața însăși este un cuvânt.

Ne simțim neînțeleși, dar nu facem niciun efort pentru a comunica eficient, pentru a transmite subtratul gândirii noastre, pentru a descrie exact situația de fapt la care ne referim; nu putem înțelege din exact aceleași motive, nu putem fi empatici dacă nu înțelegem miezul situației care ar face necesară prezența empatiei, nu reușim să exprimăm gândurile și sentimentele pe care le nutrim față de persoanele dragi, așa cum rareori le putem distinge în mod corect și real din atitudinea sau exprimarea acestora.

Ne pierdem… Ne rătăcim pe aleile întunecate ale dezinteresului, ale mediocrității, uneori chiar ale inculturii. Renunțăm la noi de fiecare dată când abandonăm plăcerea cuvintelor în spatele mormanelor de griji, furii și tehnologie.

Cât de bogată mă simt după ce cutreier lumea alături de diferite personaje, ori când intru în mintea unuia și stau până reușesc să îi întrezăresc perspectiva. Cât de ușor îmi este apoi să aplic această tehnică în comunicarea din viața reală, să înțeleg că poate fi un alt punct de vedere, ori o altă mentalitate diferită de a mea, dar la fel de corectă; este o deprindere căpătată prin intermediul cuvintelor, o aptitutine pe care mi-o formez și dezvolt cu ajutorul lor.

O mare piedică în calea noastră spre infinitul creat de cuvinte este indolența, mai ales dacă face pereche cu mândria ego-ului nostru. Noi știm deja tot ce se putea ști?! Nu putem fi corectați pentru că nu este necesar; nu trebuie să ne perfecționăm, mai ales în domeniul lingvistic, pentru că suntem deja destul de culți și expresivi, adevărați maeștri ai vorbelor.

Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.

Nichita Stănescu

Ce te-ar face să lași televizorul, calculatorul, stresul cotidian, bârfa (trebuia să menționez și asta!) și toate impedimentele pe care le-ai găsit până acum și să citești? Să te lași cufundat în povestea altuia și să fii pentru 30 de minute în pielea altcuiva?

Eu împărtășesc cu voi cărțile citite făcându-le recenzie, iar mai jos voi lăsa link către câteva bloguri pe care le urmăresc. Tu ce citești?(Îmi poți spune în comentariu.)