Dacă nu ești atentă, poți ajunge într-un punct când vei face alegeri fără să te gândești. Fără să le planifici. Și poți ajunge să trăiești altă viață decât cea pe care ți-o dorești. O viață pe care s-o meriți, poate, dar nu cea pe care o dorești.
Autor: Scott Smith
Număr pagini: 410
An apariție: 2008, București
Editura: rao
Traducere: Laura Berteanu
Titlul original: The Ruins, 2006
Scott Smith este un autor american născut în 1965 care a publicat „Ruinele” și „A Simple Plan”. „A Simple Plan” a fost ecranizat în anul 1998 și a fost nominalizat la Oscar, „The Ruins” sau „Ruinele” a fost ecranizat în anul 2008.
Așa cum este de așteptat, „Ruinele” face parte din categoria horror, fiind considerat „cel mai bun roman horror al noului secol” de către Stephen King.
Din păcate (sau poate din fericire), nu împărtășesc această părere. Este un roman cu o poveste interesantă și captivantă, doar că pe alocuri mi se pare lacunară.
Ce mi-a plăcut? Mi-a plăcut ideea poveștii, creativitatea cu care a fost „construită” planta ce va teroriza personajele, inteligența, creativitatea și personalitatea acesteia. Aceasta m-a făcut să citesc cartea până la final dorind să aflu secretele sale și ale locului în care trăiește.
Acțiunea mi-a plăcut abia după ce tinerii au ajuns pe deal și au cunoscut planta, chiar dacă partea cu mayașii a rămas o enigmă. Descrierea luptei pentru supraviețuire îți dă fiori, și nu doar pentru că e terifiant prin ce trec tinerii aventurați acolo, ci și pentru copilăria și refuzul acceptării realității de care dau dovadă unii dintre ei.
Ce nu mi-a plăcut? Din păcate, restul. Un grup de tineri americani merg într-o vacanță și se împrietenesc cu un german și câțiva greci, ajugând astfel să meargă împreună cu unul dintre greci în căutarea fratelui germanului la niște ruine maya izolate. Unul dintre lucrurile „forțate” este că aceștia nu puteau discuta cu grecii decât prin semne, neavând o limbă comună în care să comunice. Dar cum ăsta nu poate fi un motiv pentru care să nu îți placă o carte, acești tineri mai erau și foarte naivi.
Naivitatea personajelor m-a făcut să nu îmi placă această lectură. Această prostie tinerească specifică filmelor americane cu adolescenți probabil că ar fi putut fi tolerată, dar faptul că unele lucruri nu au fost explicate nici măcar până la finalul cărții, este de neiertat pentru mine.
De ce exista acea plantă? De ce avea puterea de a vorbi, gândi, imita? Sunt lucruri la care eu nu am găsit răspuns, iar pentru mine tocmai acest „personaj” ar fi făcut deliciul cărții.
Cu 1000 de ani în urmă, aici era un loc de sacrificiu… la fel și acum
La ce sacrificiu se referă, din păcate nu se poate ști din cuprinsul cărții. De ce apărau mayașii acel deal pe care domnea planta, din nou o necunoscută.
În concluzie, este o carte căreia îi lipsește o bază istorică ori măcar o explicație cât de cât plauzibilă, care să facă ororile suferite de acești tineri să aibă un sens.
Dacă ar fi să privesc povestea dintr-o perspectivă care „să o salveze”, poate că autorul prin omiterea acestor detalii îi oferă cititorului șansa de a trăi experiențele exact ca și personajele; fără a ști de ce se întâmplă toate acele lucruri oribile, de ce mayașii nu au oprit total accesul către acel deal dacă aveau cu adevărat intenții bune, dar și ce au aceștia de câștigat de pe urma aventuroșilor care pășesc pe acel deal și pe care nu îi lasă să coboare, orice încercare costându-i viața.
Distribuie pe:
Categorii:Autori străini, Recenzii, Scott Smith
Bookmymind 
Lasă un răspuns