Furia de fier (recenzie)

De Lady Dot on 27 feb. 2020 • ( 4 )

Autor: Pierce Brown

Număr pagini: 611

Traducere: Laura Ciobanu

Editura: Paladin, 2018

Titlul original: Iron Gold, 2016

Seria: Red Rising, volumul IV

Despre Pierce Brown am vorbit în cuprinsul recenziilor la „Furia Roșie”, „Furia Aurie”, „Furia Dimineții” și sper că nu va dura mult până când voi putea citi ultima sa carte „Dark Age”. Seria Red Rising a lui Pierce Brown este una dintre cele mai frumoase serii pe care le-am citit, iar autorul a creat acțiunea într-un așa fel, încât nici nu mi-aș dori să se termine.

Dacă „Furia Dimineții” s-a încheiat cu informația despre existența fiului lui Darrow, Pax, „Furia de Fier” nu are o acțiune mai blândă sau mai puțin complexă decât celelalte volume ale seriei.

Acțiunea se petrece la 10 ani după cea din „Furia Dimineții”, iar lumea pe care Darrow a dorit atât de mult să o schimbe pentru a fi mai bună și să o elibereze pentru ca toți să aibă șansa de a se bucura de ea, nu a avut chiar rezultatul dorit. Războiul nu s-a încheiat odată cu înfrângerea Suveranei, iar deciziile luate de noua Suverană (Mustang) nu au reușit să mulțumească pe toată lumea.

„Vox Populi” sau „Vocea Poporului” a fost înființată de Dancer și este un partid socialist al Culorilor Inferioare, ce își dorește să contracareze ceea ce consideră că este influiență excesivă a Auriilor asupra Republicii (societatea construită ca urmare a războaielor purtate cu Auriii).

Prinși între Societate (vechiul sistem care guverna Sistemul Solar), Republică (actualul sistem), Vox Populi (gruparea ce crește constant, nemulțumită de amnistiile acordate de către noua Suverană) și amenințarea unui posibil război cu Marginea, Darrow și Mustang sunt din nou puși la încercare, atât politic și social, cât și ca familie și relație.

Văzând bucuria de pe chipul soției mele, am asistat atunci la un alt miracol. Unul pe care mult timp crezusem că n-o să-l mai văd. O dragoste atât de puternică, de sinceră și de completă, încât doare, fiindcă, chiar și când te-ai convins că va dura la nesfârșit, cunoști suficient de bine lumea ca să înțelegi că lucrurile se degradează sau dispar, dar cumva tot crezi că dragostea asta va fi excepția. Că numai ea va rezista.

Acest volum scoate în evidență și alte personaje importante. Lyria din Lagaros este o tânără marțiană ce trece prin suferințe de nedescris ca urmare a eliberării poporului ei din minele de pe Marte, personaj ce prin complexitatea trăirilor ei ne aduce mai aproape de stilul de viață pe care îl au oamenii de rând sub domnia noilor conducători. Acest personaj este foarte important pentru acțiunea acestei cărți, dar și pentru soarta lui Pax, fiul Secerătorului și a fiicei lui Sevro. Un alt personaj important din punctul meu de vedere este și Ephraim, care a văzut în amnistierea unuia dintre inamicii săi, un motiv pentru care să nu mai lupte alături de Fiii lui Ares, ci să își ia viața în propriile mâini, iar acțiunile sale nu sunt nesemnificative.

Duhoarea dulceagă a descompunerii ne face ochii să lăcrimeze. Un șobolan îmi traversează în fugă brațul. Mă ridic ținându-mi nepoțelul în brațe și simt usturimea rănii de la picior. Nori de insecte se abat asupra gambelor mele goale, ciupindu-mă și târându-se. Din gunoaie se înalță căldura descompunerii. Găsesc o ascunzătoare și mă ghemuiesc sub resturile unui spălător industrial defect

Așa cum ne-am obișnuit, oamenii pot fi surprinzători, iar ceea ce este dispus să facă fiecare pentru poporul sau principiile sale poate fi șocant.

„Furia de Fier” ne poartă în Margine, alături de Cassius și Lysander, iar neînțelegerile dintre Romulus au Raa și soția sa au repercursiuni asupra sorții acestora. Lysander este nevoit să devină bărbat și să își asume moștenirea neamului său așa cum consideră că este mai bine, sau mai satisfăcător pentru soarta de care a avut parte.

Îmi este greu să vorbesc despre această carte, ca și despre cele anterioare, fără să ofer detalii importante din viața personajelor. Totul este de o complexitate hipnotizantă, de o profunzime a firii umane electrizantă și totuși, nu este lipsită de umor, chiar dacă e un fel de umor tragic având în vedere natura evenimentelor.

Punctul cel mai important în evoluția lui Darrow este alegerea dintre a fi tată sau Secerător, dintre a fi lider sau a te supune propriilor reguli. Un zeu coborât printre muritori, Sondorul Iadului pierde Roșul din el sau rămâne același baiat dedicat principiilor etice?

Va considera că a fost victorios în fața Lordului Cenușă? Merită să își părăsească familia poate în cel mai angoasant moment al acesteia? Va alege să se supună regulilor sau va fi din nou un Creator de lumi? Chiar poată războiul să fie oprit sau acțiunile lui Darrow mereu vor fi urmate de necesitatea unei alte lupte?

Și această carte este mai mult decât o simplă poveste pentru mine. Am citit cu sufletul la gură despre soarta lui Cassius, despre deznodământul acțiunilor din Margine, dar și despre frământările femeilor din Citadelă care încearcă să își recupereze copiii fără a face publică răpirea celor mai importanți urmași ai conducătorilor.

Nu am fost de acord cu decizia lui Darrow, dar dacă ar trebui să aleg între a merge pe drumul lui sau nu, l-aș urma. L-aș urma așa cum am făcut-o de altfel, cuvânt cu cuvânt, rând cu rând și pagină cu pagină; deciziile lui de această dată nu sunt ceea ce cred că aș fi făcut eu în locul lui, dar poate din slăbiciune.