Autor: Heather Morris
Editura: Humanitas Fiction, 2018
Traducere: Luana Schidu
Coperta: Angela Rotaru
Număr pagini: 176
Titlu original: The Tatooist of Auschwitz
Heather Morris este născută în Noua Zeelandă, iar pasiunea sa pentru scris și întâlnirea cu Lale Sokolov au adus în lumina tiparului cartea „Tatuatorul de la Auschwitz” (2018), romanul de debut al autoarei, roman care i-a adus numeroase premii, fiind continuat de „Cilka`s Journey” (2019).
Mai multe despre autoare, dar și despre cele două cărți ale sale se pot găsi aici.
Am terminat „Tatuatorul de la Auschwitz” acum trei zile și încă nu pot părăsi atmosfera acelor vremuri. Sunt cu adevărat prinsă în trăirile relatate de către Lale și transmise cu cea mai profundă însuflețire de către Heather.
Mi s-a oferit opţiunea de a participa la distrugerea poporului nostru şi am ales să fac asta ca să supravieţuiesc. Nu pot decât să nădăjduiesc că nu voi fi judecat într-o zi ca răufăcător sau colaboraţionist.
Nu știu ce m-a surprins mai tare: detalierea exactă a tumultului psihic și a abuzurilor la care deținuții lagărului Auschwitz erau supuși sau puterea de a găsi iubirea și de a alimenta speranța în cel mai nenorocit loc din toate timpurile?
Şi îl întăreşte în hotărârea de a mai trăi o zi şi încă o zi, o mie de zile, oricât va fi nevoie până va putea să-şi îndeplinească promisiunea făcută Gitei: „Vom fi liberi să facem dragoste oriunde şi oricând o să vrem”.
Dincolo de tragismul evenimentelor acelor vremuri, cartea conține una dintre cele mai frumoase povești de dragoste: Lale și Gita, doi deținuți care încearcă să supraviețuiască și pe care iubirea îi menține în viață.
Lale este un personaj special, cu o puternică voință interioară și reușește să rămână în viață chiar și atunci când șansele îi sunt minime. Spiritul său de observație și autocontrol l-au făcut să observe ceea ce ceilalți nu observau, iar legătura cu Gita și cu prietenele acesteia i-au oferit nu doar resursele necesare pentru a alina foametea, pentru a întări speranța, ci și pentru a-și salva viața atunci când contrabanda cu mâncare a fost descoperită.
Prima dată a fost salvat de un tânăr cu care a călătorit în trenul ce l-a dus în lagar, tras din căruța cu cadavre și îngrijit de restul bărbaților din celulă. Ajuns în atenția tatuatorului lagărului care considera că viața lui Lale nu a fost salvată întâmplător, Lale primește ocazia de a lucra alături de acesta și de a se bucura de mici privilegii: mâncare în plus, lipsa muncii fizice istovitoare și cel mai important, informații.
În carte este descrisă și interacțiunea lui Lale cu „Îngerul morții”, doctorul Mengel, de care era cu adevărat îngrozit și scârbit.
O poveste înfiorătoare despre viața celor care au apucat să trăiască destul pentru a vedea ceea ce se întâmplă în lagăr; o lume ce conține o altă lume mai crudă, mai morbidă și nedreaptă decât își putea imagina cineva până atunci.
Împrietenirea lui Lale cu alți deținuți și notorietatea căpătată printre aceștia datorită micilor servicii pe care le facea în mod gratuit l-au ajutat pe Lale atunci când a fost prins că făcea contrabandă.
La salvarea sa a contribuit și Cilka, aceasta având propriile torturi pe care trebuia să le îndure (probabil povestea completă o vom afla din cea de-a doua carte „Cilka’s Journey”), dar fără existența cărora nu ar fi avut influiența necesară pentru a putea să îl salveze pe Lale.
Totuși, afinitățile și datoriile deținuților față de Lale nu îl scuteau pe acesta de tratamentele inumane (chiar dacă primite mai rar decât celorlalți), iar privilegiile de care se bucura nu îi ușurau conștiința. Lale își ura munca, iar persoanele pe care le tatua și pe care nu le putea ajuta îl măcinau.
Nu dorea să fie definit de faptul că era evreu, dar tocmai acest detaliu îl adusese în acel loc, iar statutul câștigat ca urmare a tatuarii numerelor pe pielea noilor deținuți îl îndepărtau tot mai mult de ceea ce își dorea să fie. Plecase de bunăvoie cu speranța că în felul asta familia sa va fi în siguranță, dar nimic nu putea să îi ofere această certitudine.
Undeva, familia mea priveşte aceleaşi stele acum şi se întreabă unde sunt. Sper că ai mei pot găsi mai multă alinare în ele decât mine.
„Tatuatorul de la Auschwitz” este o carte memorabilă, o poveste despre viața în casa morții, despre cum să ții speranța vie atunci când tot în jur moare; văd această poveste ca o antiteză a vieții și a morții, a iubirii și a urii, a durerii și alinării.
Se apleacă şi culege cu delicateţe tulpina scurtă. O să găsească o cale să i-o dea Gitei mâine. Ajuns în camera lui, Lale pune cu grijă preţioasa floare lângă pat înainte de a se cufunda într-un somn fără vise, dar a doua zi dimineaţă, când se trezeşte, petalele florii lui s-au separat şi stau cârlionţate în jurul centrului negru. Numai moartea durează în locul ăsta.
Până în ultima clipă a sperat că cineva va veni și îi va salva. Nu se puteau împotrivi morții, sistemului, călăilor. Nu erau considerați oameni de către oamenii care dețineau puterea. Nu exista empatie, milă, compasiune – din principiu, parcă – datorită postului său Lale a reușit să „se împrietenească” cu unii gardieni, chiar dacă mereu sub temerea morții. Oare puterea le lua mințile în așa hal sau și ei făceau ceea ce trebuia făcut pentru a supraviețui?
Ca printr-un artificiu, Lale a reușit să se mențină în viață până în ziua eliberării. Se auzise în lagăr că rușii vor veni și îi vor salva, dar nimic oficial, doar zvonuri. Ca de fiecare dată când era o schimbare, deținuții erau aleși, selectați, împărțiți, fără a li se comunica de ce sau ce îi așteaptă. Lale a fost printre norocoși. A urcat în trenul ce l-a dus departe de acolo.
Dar ce îl așteaptă afară? Cum e lumea după anii petrecuți în lagăr? Va reuși să ajungă acasă? Să se adapteze?
Și cel mai important pentru Lale: ce s-a îmtâmplat cu Gita? El simțea că trăiește, dar dacă era așa, cum o putea găsi?
Pentru a afla povestea completă a tatuatorului, dar și deznodământul idilei lui recomand citirea acestei cărți. E emoționantă la superlativ, iar unele detalii sunt cu adevărat înspăimântătoare și pot avea un intens impact emoțional.
Oricât de multe știam despre acea perioadă nefastă, povestea tatuatorului rămâne imprimată în mintea și sufletul celui care ajunge să o cunoască.
Tatuatorul de la Auschwitz este povestea a doi oameni obişnuiţi care au trăit în vremuri neobişnuite, privaţi nu numai de libertatea lor, ci şi de demnitate, nume şi identităţi, şi este relatarea lui Lale despre ceea ce au fost nevoiţi să facă pentru a supravieţui. El şi-a trăit viaţa conform devizei „Dacă te trezeşti dimineaţa, e o zi bună”.
Distribuie pe:
Categorii:Heather Morris, Recenzii
Bookmymind 
Lasă un răspuns