Autor: Irvine Welsh
Editura: Polirom
Număr pagini: 390
An apariție: 2015
Traducător: Carmen Toader
Titlul original: The Sex Lives of Siamese Twins, 2014

Aș vrea să-ți văd venele alea albastre cum devin vizibile când se împing în pielea de pe sâni. Vreau să-ți văd pielea cum se întărește și arde sub atingerile mele, așa cum ar fi trebuit să fie dacă n-ai fi preschimbat-o în aluat de fursecuri. Vreau s-o fac să fie ca înainte.
[…]
Dar mai întai aș vrea să te leg de patul meu, târfă mică și grasă ce ești, să-ți pun o folie de plastic dedesubt și să te gâdil până când te piși pe tine. Dar nu vreau să se deshidrateze. Deshidratarea e nasoală.
Irvine Welsh este un autor scoțian, născut în 1958, ce a scris numeroase romane și nuvele. „Viața sexuală a gemenelor siameze” este cel de-al optulea roman al său, cel de debut fiind „Trainspotting”(1993), roman ce s-a bucurat de un enorm succes (cu atât mai mult după ce a fost ecranizat). În romanele sale Welsh a abordat teme precum dependența de heroină, corupția, dependența de mâncare sau sex. Dintre numeroasele titluri semnate de acest autor interesante (chiar mai interesante decât ce urmează să prezint) mi se par: „The Acid House” – mintea unui bebeluș și a unui dependent de droguri fac schimb de corpuri și „The Granton Star Cause” – Dumnezeu transformă un om într-o muscă, ca pedeapsă pentru pierderea vieții sale.
Sincer, nu știu cu ce să încep, pentru că această carte nu a fost deloc ce mă așteptam. Prima jumătate a cărții mi s-a părut tortură și trădare.
Tortură, pentru că Lucy Brennan, o antrenoare de fitness bisexuală din Miami Beach, dincolo de eroismul de care a dat dovadă atunci când a dezarmat un bărbat care atacase doi vagabonzi, mi s-a părut… o golancă. Limbajul trivial, dar și caracterul acesteia m-au scandalizat, oripilat și enervat.
Există oameni care într-un fel s-au rătăcit pe meandrele vieții, au fost cuprinși de depresie și și-au pierdut orice interes, apoi au apelat la mâncare ca să se simtă mai bine și să obțină o satisfacție pe termen scurt.
N-au ajuns supraponderali peste noapte și adesea au de parcurs un drum lung și dureros ca să-și recapete sănătatea. Da, e nevoie să fii fermă, dar trebuie să ții seama de trecutul lor, de nevoile și incidentele însemnate din viața fiecărui client de-al tău, inclusiv această artistă. Nu uita, respectul și iubirea sunt pietrele de temelie ale succesului!
Prejudecățile lui Lucy, nutrite față de toată lumea, dar acutizate față de femeile obeze ce îi erau cliente m-au făcut să regret achiziționarea acestei cărți fără o analiză mai detaliată.
Am pomenit și de trădare, pentru că mă așteptam ca personajele principale să fie două gemene siameze (nu am studiat foarte bine această carte atunci când am cumpărat-o, lucru pe care sper să nu îl mai repet), iar povestea acestora era de fapt prezentată doar prin frânturi de știri pe care Lucy sau alte personaje le vedeau la televizor.
Oricum, Lucy ajunge semi-vedetă datorită curajului ei, dar și a Lenei, o tânără obeză ce a filmat actul ei de eroism și l-a făcut public. Diferențele dintre cele două sunt imense; Lucy este o sportivă, Lena o grăsană; Lucy are un limbaj vulgar și dezgustător, Lena este o artistă (de când personajul Lenei devine conturat și limbajul cărții devine mai normal și se răresc trivialitățile).
Nu vreau să pozez într-o persoană pudică ce a fost deranjată de prezența scenelor sexuale (Lucy fiind bisexuală, vă imaginați că descrierea este mai nonconformistă), dar limbajul mi s-a părut dus mult peste limita eroticului, iar din punctul meu de vedere în cea mai mare parte a primei jumătăți, a atins grotescul(trebuie luat în calcul faptul că asta era ideea autorului).
Chiar dacă până acum nu am avut nimic bun de spus despre această nuvelă psihologică, pentru că în acest gen este încadrată cartea, după ce Lena ajunge sechestrată de către Lucy, cartea capătă o altă perspectivă. Accentul nu se mai pune doar pe superficialitate, vulgaritate și perfecțiunea trupului (chiar dacă acesta este motivul sechestrării), ci pe dependeță, traumă, lipsă de comunicare, iubire și curaj.
Acțiunile lui Lucy sunt dictate de dorința de a avea mereu succes, de frica de eșec, dar și de dorința de a controla fiecare aspect al vieții sale. Lena în schimb, și-a pierdut tăria, asta dacă chiar a avut-o vreodată.
Dacă nu vii pe lumea asta ca să-i faci subtil viața un calvar mamei tale, atunci care dracului mai e sensul existenței tale?
O carte despre puterea de a recunoaște urmele trecutului, atât fizic, cât și psihic; despre întorsăturile pe care le poate lua viața și vorbele nespuse la timpul potrivit; despre traumele nerecunoscute și ascunse cu orice preț; despre suferință, iertare și voința de a merge mai departe.
Nu voi povesti mai multe din cea de-a doua parte a cărții, pentru că fiecare se poate regăsi în povestea unuia sau mai multor personaje, dar pot spune că merită să parcugi aproximativ 200 de pagini ce te înfioară, pentru a realiza ce poate ascunde comportamentul unei persoane dincolo de aparențe.
Nu este o carte ușor de digerat (cel puțin pentru mine), dar în final am înțeles că am fost Lucy, că am judecat aspru, violent pe alocuri, chiar dacă într-o manieră mai elegantă decât eroina noastră. Eu am fost inversul ei. M-am crezut victima cărții, pe când aceasta doar mă făcea eroina propriei vieți. Am fost trasformată pagină cu pagină, în opoziție cu transformarea personajelor.
Aaa.. cât pe ce să uit! Cartea conține chiar și crime, iar ucigașul este neașteptat. Iar Lena este o artistă, dar arta ei nu este la fel ca toate celelalte, ci are ceva special, dar vă las pe voi să descoperiți. Iar deznodământul cărții chiar dacă poate fi bănuit dintr-un anumit moment, tot este surprinzător.
Una peste alta, mi-a plăcut ideea cărții și poate că altfel nu putea fi reprodusă o astfel de poveste, iar dacă nu aveți prejudecăți nu va fi greu să deslușiți secretele gemenelor siameze și înțelesul ascuns al copertei(mi se pare foarte interesantă legătura acesteia cu acțiunea cărții și este printre rarele ilustrații care transmit ceva atât de profund).
Ca și stele îi voi da totuși mai puține, dar asta mai ales pentru că nu este deloc genul meu de lectură. Vouă cum vi s-a părut?
Categorii:Irvine Welsh
Lasă un răspuns