Ești mai puternic decât crezi: dacă eu am putut, poți și tu (recenzie)

De Lady Dot on 30 mart. 2020 • ( 4 )

Autor: Aurelia Grosu

Editura: Self Publishing

Număr pagini: 164

An apariție: 2013

Viaţa unui om înseamnă mai mult decât cronologie. Trecutul fiecăruia este asemenea unei galerii de artă. Intri, plăteşti biletul, şi admiri fiecare pictură aşezată pe perete. Orice tablou de viaţă va cuprinde diferite tonuri şi nuanţe de culori.

„Ești mai puternic decât crezi” este cartea de debut a autoarei Aurelia Grosu. Într-un timp record a mai scris: „Picături de suflet în contul înțelepciunii tale” (2014), „Educă-mă cu viziune”(2015), „Copii educați, părinți împliniți”(2016) și „Ai valoare în ochii Mei, femeie”(2017).

Pentru mai multe detalii despre activitatea autoarei sau pentru a comanda cartea accesați pagina sau profilul de facebook.

Cărțile sale sunt adevărate biblioteci ale sufletului, între un număr relativ mic de pagini autoarea reușind să înmagazineze vieți, experiențe și ani, fără a pierde din detalii sau a neglija lucrurile importante.

Este o adevărată provocare pentru mine să prezint o carte ca aceasta, dar sunt mai puternică decât cred și sper că voi reuși să aduc în vederea cât mai multor persoane acest „memorator” de viață.

Cartea este o autobibliografie a Aureliei Grosu, o trecere în revistă a experiențelor pe care viața i le-a oferit pentru maturizare, examinare și găsirea puterii interioare. Chiar dacă aceast concept de „putere interioară” pe care o căutăm cu toții a ajuns să fie un clișeu, această carte ne definește sursa ei, ne-o exemplifică și pe alocuri ne repetă, simțind parcă tendința noastră (a cititorilor) de a nu da importanță sau de a uita esențialul. Cunoașterea intensă a propriului suflet, a adevăratei naturi și a sprijinului nostru divin, fac această carte unică, o transformă într-o adevărată comoară.

Chiar dacă povestea este a unei românce contemporane cu noi, chiar dacă mii ori zeci de mii de femei se lovesc de situații similare celor prezentate, cartea este de o importanță covârșitoare pentru sufletul nostru, în special pentru acele suflete zbuciumate pe culmile alunecoase ale vieții.

Şocul a fost aşa de puternic, eram paralizată de uimire, durere şi supărare. Ce este nebunia asta?
Din prima seară petrecută după nuntă, fusesem bătută fiindcă mă durea capul, eram extrem de obosită şi nu puteam să merg să continui distracţia?
Din acea seară, căsătoria noastră de fapt s-a terminat!

Stilul în care autoarea prezintă evenimentele este plin de dăruire, de la cercetările făcute (și această carte prezintă anumite lucruri din perspectivă psihologică), de la sfaturile oferite pe diverse teme (nutriție, sport, religie), până la descrierea plină de culoare a vieții sale; și-a împărțit viața în tablouri, „Tabloul copilăriei”, „Tabloul adolescenței”, „Tabloul primei căsnicii”, „Tabloul celei de-a doua căsnicii”, „Tabloul solitudinii”, iar în fiecare regăsim toate nuanțele lumii. Arhitectul vieții sale i-a oferit de toate, de la suferințe greu de imaginat, până la bucuria aflării unui suflet plin de bogății, suflet care, odată găsit, i-a adus în viață cel mai bun prieten, tată, confident.

Unicitatea cărții este dată de împletirea suavă, milostivă chiar, a vieții unei femei normale cu viața spirituală, aproape tangibilă. Mulți dintre noi am fi întors spatele căii spirituale și am fi refuzat să acceptăm că tot ce trăim are un scop. Dar iată că are! Iar Aurelia Grosu ne demonstreză asta prin propriul ei exemplu. Fără trecutul ei nu ar fi femeia de astăzi, o femeie ce împarte dragoste, mărinimie și poate cel mai important: sufletul.

Atunci când am citit relatările sale au fost nenumărate momente în care nu înțelegeam cum de a putut o singură persoană, în doar câțiva ani să treacă prin atâtea nefericiri. Am realizat că acuratețea cu care sunt descrise evenimentele din viața sa se datorează în primul rând unui proces de introspecție, proces ce a vindecat-o atât trupește, cât și sufletește.

Neavând parte de afecţiune, am început să mă usuc zi de zi, să mă scald în nemulţumire, iar picajul psihic şi cel emoţional s-au agravat treptat.

Inițial am crezut că această carte nu mi se poate aplica mie, că experiențele ei nu mi se pot întâmpla, nu sunt decât drama unei alte persoane; dar autoarea nu încearcă să stârnească milă ori compasiune, ci să mărească numele Creatorului, să-i mulțumească și să arate lumii întregi că suferința este parte din iluminare. Prin realizarea faptului că viața este exact așa cum este, că nu ar trebui să fie altfel și că nu trebuie să negăm nimic din ceea ce suntem, ce am fost ori ceea ce am ales să facem, numai astfel putem găsi pacea, putem găsi calea spre divinitatea care ne-a creat și fără de care nimic nu ar fi.

Parcurgând paginile cărții am ajuns la concluzia că această carte este și despre mine, pentru că divinitatea și iubirea este despre toți; am primit din nou o lecție de unde mă așteptam mai puțin. Lecția mea este recunoștința, răbdarea și încrederea. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru ceea ce aveam? Câți suntem răbdători atât cu propria existență, cât și cu cei din jur? Și mai ales, câți dintre noi avem încredere în ceea ce ne oferă Creatorul, în firul vieții noastre, ales și împletit cu măiestrie încă dinainte să ne naștem?

„Ești mai puternic decât crezi” este exemplul clar că viața este mult mai mult decât bunuri materiale, faimă și supremație. Viața este despre dragoste, despre bucuria de a trăi orice experiență, chiar dacă în acel moment nu înțelegem importanța acesteia. Viața este despre a dărui fără a aștepta ceva în schimb. Nimeni nu este sărac, averea noastră este inima noastră.

Cel mai trist era că toţi tăceau, că nimeni nu avea nicio soluţie, că nici un om nu vorbea cu mine, că la oamenii cunoscuţi nu am găsit sprijin şi alinare. Ba parcă toţi fugeau, se închideau în ei, mă simţeam abandonată fără socializare şi comunicare.

Această carte este dovada de necontestat că viețile noastre sunt atinse de harul divin, că soarele răsare pe strada oricui, dar nu toți ridicăm privirea către el. Trebuie să ne contemplăm existența, să admirăm toată Creația, pentru că este cea mai desăvârșită operă de artă, iar noi suntem piese din ea.

Povestea acestei cărți m-a făcut să mă gândesc la „Un băiat pe lista lui Schindler”, memoriu scris de Leon Leyson. Mi-a amintit de această poveste pentru că și Aurelia Grosu a fost într-un lagăr – propria ei minte, propria ei existență -, iar ce a trăit ea în această închisoare e la fel de brutal și lasă la fel de multă durere ca și experiențele din lagărele fizice. La fel ca și autorul mai sus amintit, nici Aurelia Grosu nu s-a lăsat definită de chinurile suferite, ci a luat atitudine și a definit ea acele momente, dându-le lumină și folosindu-le în scop bun.

Mi se pare un act de eroism să poți să te mobilizezi în cele mai crude situații, să poți să îți găsești calea și „aliații” (pentru Leon a fost Schindler, pentru Aurelia a fost însuși Dumnezeu), iar din cele mai întunecate cotloane ale minții să scoți lumină.

Îi mulțumesc Aureliei Grosu pentru că mi-a oferit plăcerea de a citi aceste rânduri pline de tâlc și pentru că ajungând să aflu de ea, am reușit să mai descopăr o bucățică de mine. Atunci când am ținut sufletul său în mână (sufletul ei este această carte) am primit din puterea și din vastitatea înțelepciunii și dragostei sale. E o experiență, nu o simplă lectură, iar fiecare experiență devine o parte din noi.