Nici alb, nici negru (recenzie)

Autor: Aurora Liiceanu

Editura: Polirom, Iași

An apariție: 2015

Număr pagini: 322

Aurora Liiceanu este doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat la universități din București, Canada și Franța. A scris peste 10 cărți dintre care: „Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți”(2003, 2012), „Prin perdea”(2009, 2012), „La taifas”(2010, 2012), „Legături de sânge. Povestea Ioanei”(2013), „Soacre și nurori. La cine este cheia?” (2014), „Patru femei, patru povești ”(2010, 2011) și „Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor”(2015).

Mai multe despre activitatea Aurorei Liiceanu puteți găsi pe pagina de facebook a autoarei (click AICI).

În cartea, „Nici alb, nici negru”, Aurora Liiceanu face o radiografie a satului românesc în perioada 1948-1998, iar documentarea sa, pe lângă cărți, cuprinde și interviuri cu localnicii din Surani. Discuțiile cu aceștia sunt așezate de către autoare într-o ordine cronologică ce ne ajută să ne facem o idee cât mai concretă despre evoluția satului românesc de-a lungul timpului.

Se pune un accent important asupra perioadei comuniste, nu doar pentru că aceasta a schimbat dinamica satului (prin colectivizare), ci mai ales pentru impactul psihologic pe care colectivizarea și strictețea acestui regim au avut-o asupra psihicului omului de rând.

Urmările acestui regim nu au dispărut nici astăzi, chiar dacă mulți înțeleg efectele negative pe care le-a avut. Conform concluziilor pe care le găsim în această carte am reținut ca efecte încă active în societatea românească îndepărtarea copiilor de părinți și inclusiv de munca pământului (prin plecarea acestora în orașe), precum și crearea unei mentalități a românului dependent de un șef.

În Surani și, desigur, în alte părți, frica s-a instalat fără reguli, fără a ști precis unde începea domeniul actelor permise și unde se sfârșea el. Arbitratul care a funcționat în evaluarea realității a produs o frică de tip special, una difuză, care a fost potențată prin imposibilitatea omului de a tolera incertitudinea.

Cât de negativ a fost comunismul pentru țăranii din Surani aflăm chiar de la aceștia prin intermediul acestei cărți, iar detaliile privind colectivizarea sunt elemente cu totul noi pentru tinerii de după 1989, în special pentru cei care nu au avut ocazia de a asculta poveștile bătrânilor.

Cartea analizează economia, politica, cultura, socializarea, religia și alte subiecte importante pentru o comunitate, întorcându-le pe toate părțile și arătând astfel o perspectivă cât mai obiectivă a situației în care se află locuitorii din mediul rural (în special cei din zona analizată de către autoare).

Diferențele dintre generații au fost mereu evidente, iar tinerii s-au simțit mereu judecați și analizați de către bătrâni, dar probabil în foarte puține cazuri au reușit să înțeleagă argumentele pe care aceștia nu au reușit să le verbalizeze (probabil și din cauză că nu au avut un moment prielnic ascultării); în această carte regăsim judecățile întâlnite probabil peste tot în România explicate prin prisma experiențelor trecutului, experiențe pe care astăzi nu le mai analizează nimeni.

Un subiect atins de către autoare, subiect care mi se pare foarte important în contextul politic actual este cel de a atribui unui regim, partid sau reprezentant politic anumite realizări ale comunității. Vom întâlni acest lucru bine explicat în carte, așa cum mulți dintre noi îl văd clar și în zilele noastre (X partid ne dă pensii, X partid ne dă alocații, X partid face…), iar această analogie poate fi înțeleasă mult mai bine din exemplul predecesorilor noștri.

Poporul român este un popor plămădit să aibă șef. Românii n-au făcut nimic decât când au avut un șef. Când n-a avut șef, a fost haos aici.

Vom realiza în urma acestei cărți și de ce mulți dintre noi nu sunt receptivi la schimbare, de ce religia a fost atât de înrădăcinată în ADN-ul națiunii noastre, iar cea din urmă datorită mozaicului de religii ce s-au adunat în zona localității Surani.

Statutul femeii în gospodăria românească este disecat cu ajutorul femeilor din Surani, dar și prin ochii bărbaților care au avut ocazia și posibilitatea de a avea calitatea de salariați.

Această carte este o mini-istorie a satului românesc așa cum este el perceput de către cei care au cunoscut războiul, comunismul și democrația. Este o retrospectivă a vieții țăranului român cu bune, și cu rele. Pentru tot mai mulți va însemna doar o lecție de istorie, dar mulți sunt cei pentru care a fost viața, realitatea și traiul pe care l-au cunoscut. Fiecare generație este dezvoltată pe o veche generație, iar trecutul nostru este la fel de important ca și prezentul. Facem alegeri pe baza a ceea ce cunoaștem, și cu cât cunoașterea noastră ar fi mai amplă (mai ales în spațiul temporar), cu atât deciziile noastre ar fi luate pe baza unor informații solide și complete.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.