Tunelurile terorii: războiul dintre Hamas și Israel (recenzie)

De Lady Dot on 10 apr. 2020 • ( 1 )

Autor: Alan Dershowitz

Editura: Corint, București, 2018

Număr pagini: 260

Traducător: Dragoș Zetu

Titlul original: Terror Tunnels: The Case for Israel’s Just War Against Hamas, 2014

Alan Dershowitz este un celebru avocat și profesor universitar american născut în anul 1938. A primit numeroase premii, a scris peste 1000 de articole în The New York Times și peste 35 de lucrări pe diverse teme, de exemplu: „Why Terrorism Works”(2002), „The Case for Israel”(2003).

Despre cariera lui Alan Dershowitz puteți afla mai multe detalii accesând site-ul acestuia https://alan-dershowitz.com/.

Cartea „Tunelurile terorii” prezintă războiul dintre Hamas și Israel, așa cum reiese și din titlu, din perspectiva lui Alan Dershowitz, cunoscut apărător al Israelului. Experiența profesională a avocatului american, precum și contactul său cu ambele tabere (israelieni și palestinieni) îl avizează pe acesta și îi conferă o mare credibilitate.

În carte ne prezintă premisele războiului dintre teroriști și israelieni, părtinirea de care se bucură Hamas-ul (organizație teroristă) din partea mass-mediei, a opiniei publice și chiar a ONU, dar și despre consecințele pe care această aversiune generală împotriva evreilor o poate avea la nivel global.

Unul dintre cele mai clare exemple de părtinire (toate exemplele sunt clare, de fapt) este constituit de raportul Goldstone, raport care este întocmit fără analizarea tuturor probelor și care aruncă asupra Israelului acuzații grave și neadevărate.

Ceea ce se încearcă de către Hamas este omorârea tuturor evreilor, iar instigarea la ură și la violență este făcută fățiș. Strategia prin care această grupare, ce se bucură de finanțare din partea mai multor state, atrage simpatia opiniei publice este provocarea Israelului și obligarea acestuia la acțiuni de autoapărare, teroriștii ascunzându-se în spatele civililor și încurajând astfel masacrarea acestora, pentru a putea acuza Israelul de crime de război.

Explicațiile autorului sunt clare, detaliate și argumentate astfel încât accesul la adevărul situației din Fâșia Gaza să fie facil oricui.

Chiar dacă ambele tabere sunt asemănate pentru a putea discredita poporul israelian, diferențele dintre acestea sunt mai mult decât vizibile, iar faptul că israelienii acordă prioritate vieții, nu morții, așa cum o face gruparea Hamas, oferă avantaje teroriștilor, obligând Israelul să nu riposteze atunci când este atacat sau chiar să negocieze cu teroriștii pentru a salva viața cetățenilor răpiți de către aceștia.

Relatările făcute de către autor în acestă carte evidențiază natura antisemitistă a multor țări încă din timpul sau chiar înaintea Holocaustului, iar ceea ce este și mai grav, este că acest antiseminism continuă în prezent. Un mare filozof italian afirmă că ar omorî evrei, liderii Hamas fac declarații radicale și instigă la violență fără a le fi atrasă atenția, ci mai mult, fiind susținuți financiar și militar. Ignoranța și părtinirea, încercarea de a trage la răspundere poporul israelian pentru că se apără, încurajarea teroriștilor prin omiterea probelor și știrile neadevărate în presă duc la o situație critică pentru evrei.

Hamas nu este decât o excrescență a Frăției Musulmane, care s-a născut din partidul nazist german. Frăția a fost fondată în 1928 de Hassan al-Banna, un aliat apropiat al lui Adolf Hitler. Organizația a fost mână în mână cu Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fondând divizia musulmană Waffen-SS „Handschar”, care a comis crime de război împotriva comunității evreiești. Apoi, după înfrângerea nazismului și după ce s-a aflat adevărul de Holocaust, a ajutat criminali de război naziști să scape.

De parcă atacurile aeriene, răpirile, construirea tunelurilor prin care membrii Hamas au acces la populația israeliană nu era de ajuns, aceștia atacă și psihologic, ajungând să îi numească pe evrei „naziști”, iar acțiunile de autoapărare ale acestora să le compare cu Holocaustul.

Dincolo de abuzurile constante de care are parte acest popor, conform raportelor nicio altă țară care a fost într-o situație asemănătoare nu a protejat mai bine civilii; civilii ambelor tabere. Israelienii au investit în ascunzători pentru civilii săi și i-au anunțat pe civilii palestinieni înaintea atacurilor. Hamas-ul se ascunde în tuneluri, obligând civilii să rămână în pericol, putând astfel acuza Israelul că a omorât persoane nevinovate și transmițând poze cu bebeluși morți mass-mediei pentru a influiența opinia publică; ziarele care folosesc aceste imagini nu explică cum s-a ajuns la acea situație ori de ce Israelul a fost obligat să riposteze.

Mai multe detalii despre situația nedreaptă în care sunt puși evreii și poporul din Israel aflați citind această carte, iar concluziile le puteți trage în funcție de moralitatea proprie. De ce atât de mulți oameni urăsc un popor pe care se prefac că îl plâng? De ce comemorăm victimele Holocaustului dacă doar înmulțim numărul evreilor morți? Mulți supraviețuitori ai Holocaustului mutați în Israel au fost omorâți în atacurile inițiate de Hamas, dar nimeni nu vorbește despre asta. Oare condamnăm nazismul doar pentru că a pierdut războiul, dar lupta cu evreii este dusă la nivel global în continuare? De ce ONU ajută organizația HAMAS?

Cât de departe merge ipocrizia? Sunt cu adevărat evreii eliberați de asuprire? Aceste răspunsuri ar trebui căutate de către toate națiunile, iar terorismul ar trebui oprit indiferent de ținta acestuia. Are organizația Hamas susținere doar pentru că simpatizanții acestora sunt antisemiți? Dacă un alt stat democratic ar fi supus aceleași amenințări ar reacționa diferit de Israelieni?

Această carte pare că descrie o continuare contemporană a asupririi evreilor, un alt tip de Holocaust, dar la fel de aprobat și încurajat ca și cel de care îl învinuim pe Hitler. Putea un singur om să inducă ura pentru evrei atâtor oameni sau de fapt antisemitismul este o caracteristică a mai multor persoane decât am vrea să credem?