Bird Box: Orbește

Autor: Josh Malerman

Editura: Corint Books

An apariție: 2019, București

Număr pagini: 351

Titlul original: Bird Box, 2014

Traducerea: Liviu Szoke

Josh Malerman este cântăreț/compozitor al trupei rock The High Strung și a debutat în lumea literală cu romanul „Bird Box: Orbește”(2014). Până în anul 2020 a publicat 8 romane, 3 nuvele și numeroase povești scurte. Dintre romanele sale („Black Mad Wheel”(2017), „Goblin”(2017), „Unbury Carol”(2018), „În acest sens, Ziua porcului”(2018), „Inspecție”(2019), „Farm Carpenter”(2020) și Malorie(2020) ) până în prezent a fost ecranizat doar „Bird Box: Orbește”, iar link-ul către trailer este mai jos:

Am terminat de citit această carte la finalul stării de urgență, iar acțiunea ei m-a făcut să înțeleg că situația provocată de COVID-19 nu este cel mai rău scenariu care i se poate întâmpla omenirii.

În „Bird Box: Orbește” omenirea se luptă cu un dușman invizibil în fața căruia pare că nu are șanse de supraviețuire, în niciun caz de câștig.

„Vor ajunge la noi, în cele din urmă”, a tras concluzia Don.

„N-avem absolut nici un motiv să ne imaginăm altceva. S-a terminat, oameni buni! Și chiar dacă, până la urmă, este vorba despre o creatură pe care creierele noastre sunt incapabile să o înțeleagă, ne merităm soarta. Am presupus dintotdeauna că sfârșitul ne va fi adus doar din cauza propriei prostii.

Personajul principal este Malorie, o tânără ce este însărcinată în momentul declanșării evenimentelor devastatoare ce învăluie planeta. O lume care începe să devină violentă, criminală și sinucigașă, aparent fără niciun pretext, pune stăpânire pe glob. Singura tehnică de „apărare” descoperită de omenire este: orbirea.

Până la un colaps mediac internațional, oamenii au reușit să deducă faptul că toți cei afectați de noile evenimente au văzut ceva ce i-a făcut să o ia razna, iar viața ar fi putut fi păstrată neprivind în exteriorul casei, acolo unde se consideră că niște entități diferite de noi există și au un efect distructiv asupra noastră.

„Bird Box:Orbește” a fost prima carte scrisă de acest autor pe care am citit-o; inițial am fost dezămagită de final, pentru că îmi doream să știu ce sunt aceste ființe care au distrus omenirea. Din fericire, am aflat că în 2020 a fost publicată „Malorie”, care este continuarea romanului în discuție și care, cel mai probabil, va răspunde curiozităților și neclarităților mele.

„Oare cum arată lumea acum? O vei mai recunoaște?”

E cenușie? Au înnebunit și copacii? Florile, stufărișul, cerul? Oare chiar lumea întregă să fi luat-o razna? Se luptă cu ea însăși? Pământul însuși își respinge oceanele? S-a întețit și vântul. Oare a văzut și el ceva? Și el a luat-o razna?

Acțiunea cărții te ține cu inima la gură și îți stârnește curiozitatea la cote maxime. Malorie rămâne singură și se vede nevoită să meargă la o casă de adunare despre care a citit un anunț în ziar. Chiar dacă a fost nevoită să conducă mai mult orbește, perioada în care nu poate privi mediul exterior abia începe. Alături de ocupanții casei, Malorie tranzitează atât perioada critică prin care trece planeta, cât și statutul de femeie singură – mamă.

Prin ce trec tinerii în cele câteva luni vă invit să aflați citind cartea, iar atunci veți afla și unde vrea să meargă Malorie cu cei 2 copii în vârstă de patru ani și ce pericole îi așteaptă pe drum. Cu siguranță va fi captivant să îi însoțești pe cei trei, orbește, de-a lungul râului, către ceea ce ar trebui să fie salvarea.

Personajele sunt încărcate de emoții și frământări interioare. Momentele în care sunt puși să aleagă între un gest etic și siguranța fragilă a propriei vieți sunt privite intrinsec, lăsând loc pentru a pândi în sufletul și mintea fiecăruia. Modalitatea în care Malorie ajunge să crească singură doi copii, să îi învețe să își țină ochii acoperiți și mai ales, să îi antreneze să asculte, pentru a-i pregăti pentru drumul vieții lor, este de-a dreptul uluitoare.

De ce este această carte demnă de a fi trecută pe lista de lectură? Pentru că are o idee unică și înspăimântătoare, dar, totodată, este o lecție de viață. Cartea reprezintă o lecție de supraviețuire într-o lume care trece printr-o criză colosală. Malorie a reușit să țină în viață 2 copii în timp ce nu aveau voie să privească dincolo de geam. Cum au rezistat cei trei timp de 4 ani și prin ce a fost Malorie nevoită să treacă, dar și cum este privit rolul de mamă în contextul supraviețuirii fără simțul văzului mi se pare că trebuie neapărat aflat.

Copiii n-au văzut niciodată cum arată lumea din afara casei lor. Nici măcar prin ferestre. Iar Malorie n-a mai privit-o de mai bine de patru ani.

Patru ani!

[…]

„Ești o mamă rea!” își zice în gând.

Pentru că n-ai găsit un mod de-a le permite să cunoască imensitatea cerului. Pentru că n-ai găsit un mod de a-i lăsa să zburde prin curte, pe stradă, prin cartierul plin cu case goale și mașini abandonate și răblăgite. Și pentru că nu i-ai lăsat măcar o dată, o singură dată, să arunce o privire către spațiu, acolo unde cerul devine negru și pare, dintr-odată pătat cu stele, o adevărată minune!

Pentru mine această carte a îndulcit realitatea, iar empatia pe care nu ai cum să nu o simți față de personaje a făcut să simt trăirile lor de parcă ar fi ale mele. În situația izolării, „Bird Box: Orbește” mi-a dat senzația de libertate.

„Îți mai aduci aminte cerul?” se întreabă ea acum, continuând, în mod incredibil, să dea la vâsle. „Era atât de albastru! Iar soarele era la fel de galben ca în desenul unui copil. Iarba era verde. Chipul lui Shannon era palid, neted, alb. La fel și mâinile, pe care și le agita întruna, către cer. Oriunde ai fi privit, în ziua aceea, dădeai de culori.

[…]

Malorie, când vei deschide ochii, o să le vezi din nou. Și toată lumea ta va fi scăldată în lumină. Pereți și pături ai mai văzut. Și scări și mochete. Pete și găleți pline cu apă de la fântână. Funii, cuțite, un topor, plasă pentru găini, cabluri pentru boxe și linguri. Conserve cu mâncare, lumânări și scaune. Bandă adezivă, baterii, lemne și plasturi. Ani întregi nu ți-ai îngăduit să privești decât chipurile celor din casă și ale copiilor tăi. Aceleași culori. Aceleași culori. Aceleași culori, ani întregi. ANI. Ești pregătită? Și ce te sperie mai tare? Creaturile sau tu însăți, când amintirile milioanelor de imagini și culori vin puhoi peste tine? Ce te sperie mai tare?”

Un gând despre „Bird Box: Orbește

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.