Ce se întâmplă, s-a întrebat Warren (și a scris acest gând într-o carte, nu și în cealaltă), când pe un om îl încearcă o vină atât de mare, încât trebuie să se opereze de unul singur, să și-o scoată din organism? Și ce se întâmplă cu acel om după ce-a scăpat de ea? Și ce va face el cu spațiul gol rămas?
Autor: Josh Malerman
Editura: Corint Books
An apariție: 2020, București
Număr pagini: 462
Traducerea: Liviu Szoke
Titlul original: Inspection, 2019

De la debutul cu „Bird Box: Orbește”, John Malerman a mai publicat 7 din cele 14 romane pe care le-a scris în timpul turneelor cu trupa rock The High Strung, al cărui cântăreț/compozitor este.
„Inspecție”, roman publicat în anul 2019, ne dezvăluie creația lui Malerman: două lumi opuse, paralele cu realitatea. Fiecare dintre cele două lumi create este conținută de câte un turn. Fiecare clădire este la un alt capăt al aceleași păduri.
Două lumi identice, interconectate, dar totuși ținute cu orice preț la distanță. Motivul? Fetele nu trebuiau să cunoască existența băieților, și invers.
O serie de Fete Literă și de Băieți Alfabet (numele fetelor și băieților sunt literele alfabetului) sunt crescuți în cadrul unui experiment macabru. Întreaga lor existență este construită de către Părinți, în perimetrul Turnurilor și sub conducerea unui TATA, respectiv MAMA.
Acești doi Dumnezei ai seriilor de copii au construit un sistem perfect prin care copiii din cele două Turnuri să nu poată afla unul de celălalt. Până și cărțile la care aveau acces copiii erau scrise de o persoană angajată în mod special pentru a face propagandă; cuvintele care erau utilizate erau controlate, băieții neavând de unde cunoaște cuvinte precum fată ori femeie, iar fetele neavând de unde ști de băieți sau bărbați. Simpla cunoaștere a acestor termeni este considerată boală în interiorul Turnurilor, iar cine este virusat ajunge la Colț(un loc misterios în care sigur pățești ceva rău, dar nimeni nu știe ce). Câteva litere (atât băieți alfabet, cât și o fată literă) au fost trimise la Colț și de atunci niciun Frate/Soră nu i-a mai văzut.
-Warren, noi nu creștem aici lucrurile potrivite spre a fi crescute. Noi creștem cele mai luminate, cele mai netulburate minți din istoria omenirii.
Scopul acestui experiment? Cunoașterea. MAMA și TATA (ei sunt exemplul că din a-ți găsi perechea potrivită nu mereu iese ceva bun) au dorit să creeze măcar un geniu. Ei consideră că sexul opus este pentru fiecare dintre noi un motiv de distragere de la activitatea intelectuală, motiv pentru care au exclus distragerea din calea genialității copiilor.
Încă de la începutul Anilor Delicați (anii adolescenței) problemele au început să apară în sistemul bine controlat al Părinților. Mustrările de conștiință ale scriitorului din Turnul Băieților agită spiritele și necesită trimiteri la Colț pentru a restabili ordinea.
Pentru un membru al personalului aflat în slujba Părinților, era periculos să simtă un astfel de sentiment. Lui îi era greu să recunoască cu ce scop făcea asta. Însă, de fapt, nu avea cum să o ascundă, dat fiind că sursa acționa cu mult deasupra lui, în cadrul nenumăratelor etaje ale Turnului, zi și noapte.
Cum ajung tinerii să vadă iluzia propriei lumi și să o distrugă veți afla citind cartea. Personajele sunt bine construite, iar lupta pentru acceptarea realității este clară în fiecare personaj în parte. Cine este temerarul acestui experiment și descoperă secretul Părinților?
Poate fi ținută în frâu curiozitatea unor copii geniali la început de adolescență? Ajung Inspecțiile, rutina de ani de zile a tinerilor alfabet, o simplă amintire?
Cum ar numi Gulch senzația de izolare, de-a fi incomplet, când privea dincolo de Curte, către intrarea care da în nenumăratele rânduri ale Pepinierei? Acolo unde cresc Copacii Vii?
„Băiatul își aducea aminte de copilărie ca printr-un geam mânjit cu urme de lapte. Incapabil să răspundă la o întrebare simplă: De unde vin?”
„Inspecție” este o poveste a copilăriei cenzurate, mutilate de convingeri de netăgăduit și de tratamente inumane. O „spălare pe creier” în masă pentru a reuși transformarea energiei sexuale a individului în energie intelectuală, creatoare de excelență.
Două minți guvernate de aceleași principii se joacă cu viața a zeci de copii, construind o familie atipică, într-o casă atipică. Ah, asta pentru noi! Fetelă Literă și Băieții Alfabet consideră asta realitate, singura existentă, de altfel. Acești copii sunt învățați că au fost găsiți în niște Copaci Vii, și au fost crecuți într-o Pepinieră până au fost destul de mari să poată locui în Turn. Locul nașterii este la limita dintre Turn și pădure, iar trecerea în necunoscut este total interzisă de către Părinți.
Robert își șterse buzele cu dosul palmei. Dar constată surprins că buzele îi erau deja uscate, în pofida băuturii. Era agitat. Nu din cauză că nu știa ce să spună și cum s-o spună, ci din cauză că trecuse mult timp. Prea mult timp. Și orice om ți-ar spune că timpul joacă un rol extrem de important în cadrul jocului. Bărbatul care ești când întâlnești pe cineva și în ce se transformă el între timp. Dar, uneori, pregătit sau nu, înspăimântat sau nu, un bărbat trebuie să se adapteze, ca să înfrunte persoana din fața lui, ca să se regăsească în ea.
Povestea este complexă, familiarizează cititorul cu Turnul Băieților, mutând apoi în centrul acțiunii fetele, văzându-se nu doar similaritatea dintre cele două construcții (cu excepția fetelor cu părul scurt, adică a băieților), ci și nedumerirea și procesul psihic din mintea descoperitoarei. Cele două planuri se îmbină cu notele psihologilor celor două Turnuri, ce au fost angajați pentru a analiza psihologic procesul fiecărei acțiuni/decizii a copiilor, dar și a tuturor Părinților(nici angajații – profesori, bucătari, tipografi, etc. – nu aveau o viață mai normală. Trebuiau să stea ascunși până la finalul experimentului, altfel… ajungeau la Colț), dar și cu frământările scriitorului Luxley.
În calitatea mea de expert, consider că băieții sunt pe cât se poate de adaptați, având în vedere împrejurările acestea unice. La urma urmei, sunt aproape adolescenți. Problema care apare în mod inerent este următoarea: adolescenții își mint părinții. Adolescenții ar trebui să-și mintă părinții. E un lucru care face parte din dezvoltarea propriilor lumi și a dorinței de-a păstra acele lumi doar pentru ei cât mai mult timp posibil.
Oare băieții se vor simți la fel de în largul lor când vor începe să-și exprime noile stări care sigur își vor face apariția? Vor ajunge să țină ascunse lucruri față de noi? Vor începe să suspecteze că am ținut ascunse lucruri față de ei?
Cartea se citește ușor, iar subiectul te ține cu sufletul la gură. În final, eu cred că s-a oprit răul de la rădăcină, dar cine știe ce urmează în viața tinerilor protagoniști?
Categorii:Autori străini, Josh Malerman, Recenzii
Lasă un răspuns