Elizabeth a dispărut (recenzie)

Autor: Emma Healey;

Editura: Litera;

An apariție: 2016, București;

Număr pagini: 283;

Traducere: Manuela Bulat;

Titlul original: Elizabeth is Missing, 2013;

Un zgomot metalic, care devine tot mai puternic, care se apropie. Este liftul scării. Liftul scării urcă spre mine. Gura mi se usucă din pricina panicii. Nu e nimeni în casă. Nimeni. Atunci, cine urcă scările? Inima îmi bate din ce în ce mai tare în piept, până când ajung să cred că va ceda, iar picioarele îmi sunt slăbite, dar reușesc să mă ridic.

Emma Healey este născută în anul 1985, la Londra. A scris prima povestire când avea patru ani, la opt ani încă visa să devină scriitoare, dar la 12 ani a decis să devină avocat. Totuși, cariera de scriitor a revenit în atenția ei în 2010, iar în anul 2014 a debutat cu romanul „Elizabeth a dispărut”, carte pentru care a primit numeroase premii.

„Elizabeth a dispărut” o are ca personaj principal pe Maud, o femeie în vârstă care suferă de demență senilă și care își ghidează viața în funcție de bilețelele pe care și le scrie și pe intuiția pe care o are.

Chiar dacă nu cred asta acum, s-ar putea s-o cred peste câteva ore. Sau poate mai curând. Nu vreau să fiu din nou atrasă în căutarea ei. Este inutil. Nimeni nu mă va crede, iar dacă continui, nu voi face decât să înnebunesc singură. În sfârșit, sunt atâtea lucruri pe care nu mi le amintesc, încât probabil greșesc, probabil Elizabeth este la ea acasă, iar eu mă agit degeaba.

Finețea analizei psihologice pe care romanul o face asupra bătrâneții, memoriei și asupra identității este dată de obsesia acesteia de dispariția prietenei sale Elizabeth, obsesie ce activează retrăirea momentelor din trecut, din timpul dispariției lui Sukey.

Cercetările acestei dispariții ar fi mult mai ușoare dacă mintea lui Maud nu ar întoarce-o în timp, în anii copilăriei (în vremea celui de-al Doilea Război Mondial), atunci când sora sa, Sukey, a dispărut.

Frânturile de amintiri și confuzia creată de contopirea celor două timpuri o fac pe Maud să o substituie pe Elizabeth lui Sukey și să acționeze fără credibilitate în fața celorlalte personaje implicate (oricui îi povestește de dispariția lui Elizabeth pare să nu o creadă, iar insistențele sale devin deranjante pentru autorități, dar și pentru rudele lui Elizabeth).

Nu aud ce mai spune că mă grăbesc să ies din clădire, să ajung în stradă. Aerul rece îmi atinge obrajii umezi. Mă opresc în stația de autobuz și îmi acopăr gura cu mâneca de la cardigan. Asta era ultima speranță. Dacă poliția nu ma ia în serios, ce șanse mai am s-o mai văd vreodată pe Elizabeth?

Uitarea a ce i s-a întâmplat lui Elizabeth îi crează lui Maud contextul prielnic pentru a rememora cercetările și zbuciumul psihic din adolescență. Jocuri ale minții care ajută la descoperirea secretelor îngropate de peste 50 de ani, într-o carte discretă și necesară „pâlcului de înțelepciune” pe care îl agonisim în viață. O experiență ambalată într-o carte, cu posibilitatea retrăirii parțiale sau integrale nelimitate, fără vreun risc de a crea dependență.

În cameră lui Elizabeth se simte mirosul de talc cu aromă de trandafiri pe care îl folosește ea, iar pentru un moment, mintea mi se zăpăcește. Cum de este posibil ca mirosul ei să fie aici, iar ea nu? Cum de se poate ca un simț să-mi spună că ea e pe-aproape, iar altul, că mă înșel?

O carte care te poartă prin tunelurile unei minți cu răni necicatrizate, care te pune față în față cu sentimentul de confuzie al propriei identități; empatizarea cu Maud facilitează experimentarea activității psihice a personajului și spiralele temporale aleatoriu create de contopirea celor două perioade marcante din viața femeii.

Pentru a parcurge traseul anevoios al căutării neîncetate a lui Sukey și dezlegarea misterului dispariției lui Elizabeth vă invit să citiți acest roman. Este o incursiune în trecut, atât de realist și clar detaliată încât îi simți efectele, confuzia, nostalgia. Trăiești alături de Maud fiecare rememorare a evenimentelor trecute alternând cu spaima prezentului derizoriu. Să încerci să dai de urma cuiva în timp ce te pierzi pe tine este îngrozitor de greu, iar această carte ne oferă un strop din acest „sirop” al bătrâneții.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.