Misterele Londrei 2. Fiica spânzuratului (recenzie)

De Lady Dot on 12 aug. 2020 • ( 2 )

Autor: Paul Féval

Număr pagini: 203

An apariție: 2015

Editura: Litera, București

Traducere: Vlad Mușatescu și Lazăr Cassvan

Titlul original: Les Mystères de Londres 2. La Fille du pendu(1844)

Ne-am despărțit de cititori în clipa în care Miss Trevor, înșelată, ca și tatăl, de scena mută jucată de Susannah la căpătâiul lui Frank Perceval, consimțea să își ofere mâna marchizului de Rio-Santo.

Paul Féval a trăit între anii 1816 și 1887 și a fost unul dintre cei mai prolifici autori francezi de romane-foileton (foileton – reprezintă un format editorial prin care o operă literară mai lungă este publicată în fragmente secvențiale mai mici) din secolul al XIX-lea. Printre romanele de succes ale lui Féval se numără: „Lupul alb” (1843), „Cocoșatul” (1857) și „Jean Diable” (1862). Cel din urmă a fost primul thriller polițist modern.

„Misterele Londrei” sunt dezvăluite în patru volume: „Gentilomii nopții”, „Fiica spânzuratului”, „Marea familie” și „Marchizul de Rio-Santo”.

Așa cum ne putem da seama din titlu, acest volum este despre Susannah. Ea este fiica spânzuratului, iar în volumul doi predomină povestea de viață a fetei, identitatea și destinul avut de tatăl său fiind ca lumina unei lumânări într-o cameră întunecată: îți arată destul de multe încât să îți dorești să cunoști totul.

Chiar dacă nu cunoștea consecințele gestului pe care a trebuit să-l facă, Susannah simțea că cel mai probabil acțiunea ei cauzează multă suferință cuiva. A primit titlul de prințesă în schimbul libertății. Din iubire pentru Brian ar face orice, însă riscurile pe care și le asumă sunt aproape inconștiente.

În afară de aceasta, simțea acum, din ce în ce mai mult, nenorocirea care se ascundea sub strălucirea situației ei actuale. Pe măsură ce se iniția în tainele vieții, înțelegea goliciunea și primejdiile acelei existențe deosebite care-i era impusă. Se știa prizonieră, cumpărată, sclavă. Bănuia că în jurul ei se țeseau intrigi, că era spionată și tremura la gândul că, în orice clipă, putea să apară un om care să-i vorbească pe un ton de stăpân. Biata fată își amintea de scena jucată la căpătâiul lui Perceval și, deși se străduise să-și înăbușe vocea conștiinței în această împrejurare, un murmur vag îi răsuna adesea în inimă, spunându-i că participase la o intrigă mârșavă și că sărutul acela pe fruntea muribundului făcuse să curgă multe lacrimi…

Știind că este într-o situație care nu îi oferă nicio portiță de scăpare, Susannah rămâne cu dorința de a fi împreună cu singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată. Nu îi era teamă pentru ea (viața ei nu prețuia nimic, a fost salvată de la moarte de bărbatul orb care i-a oferit toate aceste minunății, până și pe Brian), ci pentru bărbatul iubit. Când a încercat să îi povestească prima data a realizat că nicio mișcare nu îi este neanalizată și că pereții au ochi (Ce ironic! Chiar aveau ochi! ).

În ciuda amenințărilor și a celor văzute în cadrul organizației, tânara îi dezvăluie lui Brian adevărata ei identitate, deci și motivul pentru care i-a refuzat cererea în căsătorie, profitând de un moment în care sigur nu era observată. Siguranța venea tocmai din libertatea de a vorbi. Era sigură că dacă ar fi ascultată, ar fi întreruptă și necazurile s-ar abate asupra ei.

În asemenea clipe, firea ei mândră, revoltată pe neașteptate, o sfătuia să scuture jugul tiraniei și să-l calce în picioare. Dar oamenii aceia, atât de puternici, care i-l aduseseră pe Brian de Lancester la picioare, nu aveau să o zdrobească, după ce-i întinseseră o mână de ajutor?

Regăsim în acțiunea volumului doi personaje din primul volum, în locuri în care nu ne-am aștepta să fie. Astfel, informațiile încep să se lege, iar ramnificațiile organizației prind contur amenințător. Pare că povestea este mult mai veche și mai complexă, iar adevăratele rezultate de acum vor începe să apară.

Tatăl lui Susanahh, spânzuratul, este răspunzător pentru situația în care a ajuns tânăra. Până la sfârșitul cărții ni se conturează o imagine și o personalitate a bărbatului, atât de imorală încât aproape că am simțit ușurare când a fost spânzurat, crezând că Susannah poate să se bucure de libertate și dragoste.

Temperance și Roboam

Noi informații despre Temperance aflăm din amintirile prințesei. Femeia era singurul angajat care putea vorbi din casa tatălui lui Susanahh, iar Roboam, mutul, era cel de-al doilea.

Chiar dacă celor doi „angajați” le era interzis să comunice cu Susannah, între Roboam și fată s-a creat o legătură: ei îi era milă de Roboam, lui Roboam îi era milă de ea. Trăiau amandoi într-o singurătate bolnăvicioasă, iar atunci când Susannah s-a împotrivit dorinței tatălui său de a alege un mire, altul decât cel pe care femeia îl dorea, Roboam ajunge la cel mai înalt nivel al furiei și devine cauza pentru care Ismail (stăpânul său) ajunge să fie judecat și condamnat la spânzurătoare.

Spânzurătoarea și toate pregătirile pe care Ismail le-a făcut, grație remușcărilor loi Roboam, îi oferă contextul ca ultima acțiune a vieții sale să fie răzbunarea pe servitorul său.

Anna, Clary și Susannah

Nici Anna și Clary nu îi sunt străine lui Susanahh, fetele fiind în amintirea prințesei îngerii care i-au fost alături la greu. Apropo de greutăți, soarta fetelor este neclară, fiind într-o mare primejdie.

Susanah și Rio-Santo

După plecarea orbului, marchizul rămase o clipă pe gânduri. Chipul lui frumos, chinuit de oboseală căpătase o expresie înduioșată. Murmură de două-trei ori numele Susannah, ca și cum acesta ar fi trezit în sufletul lui o rezonanță plăcută.
– Are ochii ei – murmură în cele din urmă -, dar mai aprigi; are fruntea ei, dar mai lată; are frumusețea ei, dar mai trufașă și mai puternică. Aș vrea s-o fac fericită, întru amintirea fericirii mele trecute…

Marchizul demonstrează că este un adevărat și sincer colecționar de povești de iubire, arătându-și grija și pasiunea pentru sufletul și fericirea mai multor femei în același timp. A avut grijă ca Miss Trevor să beneficieze de asistența medicală a doctorului Moore, care nu ezită să ofere informațiile solicitate de Rio-Santo despre pacienții săi.

Doctorul îl privi pe Rio-Santo de parcă nu l-ar fi văzut niciodată până atunci.
– Am să-ncerc, milord – făgădui el. Trecând pragul, adăugă printre dinți: Oare pot conviețui în același suflet îngerul și diavolul? Acest om a făcut mai mult rău decât noi… iar adineauri l-am văzut lăcrimând numai la gândul suferințelor unei tinere pe care nici n-o cunoaște.

Nici trecutul marchizului nu pare a fi chiar plictisitor. Acesta ascunde cel puțin o poveste de dragoste cu final tragic ce își poartă efectele până în prezentul bărbatului.

Și dacă suspansul nu era destul de mare, la finalul volumului doi Brian are probleme, iar Susanahh lipsește.

Abia aștept să aflu ce se întâmplă cu destinele protagoniștilor în volumul 3: „Marea familie”.