Oamenii fericiți citesc și beau cafea (recenzie)

De Lady Dot on 16 sept. 2020 • ( 1 )

Autor: Agnès Martin-Lugand

Număr pagini: 176

An apariție: 2016

Editura: Trei, București

Titlul original: Les gens heureux lisent et boivent du cafe, 2013

Agnès Martin-Page s-a născut în anul 1979 și a devenit cunoscută ca urmare a publicării în anul 2012 a cărții sale „Oamenii fericiți citesc și beau cafea” în rețeaua Kindle. Cartea a avut atât de mult succes, încât până în 2017 a înregistrat mai mult de 2 milioane de vânzări, devenind astfel, cea mai populară romancieră de origine franceză.

Am aflat că încă făceau pe bufonii în mașină în momentul în care camionul i-a lovit. Mi-am spus că au murit râzând. Mi-am spus că aș fi vrut să fiu cu ei.

Povestea debutează cu un scurt tablou al unei familii fericite, distrus de impactul dintre un camion și o mașină. Diane este personajul principal al cărții, viața femeii fiind zdrobită de pierderea soțului și a fetiței sale într-un accident rutier.

Limbajul simplu exprimă sentimentele protagonistei în cele mai mici detalii, iar experiențele destăinuite creează impact emoțional asupra cititorului. Drama femeii este cu atât mai bine împărtășită, cu cât suntem părtași la mai multe momente decisive pentru starea în care o vom urma pe Diane, de-a lungul etapei de regăsire și readunare sufletească și psihică.

Total izolată și refuzând până și să participe la înmormântarea familiei sale, Diane nu avea posibilitatea de a ieși din starea de depresie în care se cufundase. Nici Felix, asociatul și singura persoană pe care o tolera în preajma sa, nu au reușit să o înduplece să participe la comemorarea primului an de la despărțirea de Colin și de fiica ei, Clara.

Doar ea și amintirile cu familia fericită, Diane a menținut timp de 1 an toate lucrurile neschimbate (nu a schimbat lenjeria pentru a simți mirosul lui Colin, încă mai avea berea lui și biscuiții Clarei în frigider), refuzând să accepte imposibilitatea întoarcerii lor, dar și refuzându-și fericirea și fugind de orice contact cu lumea.

În pat, m-am gândit la cuvintele lui. Părea hotărât să mă facă să reacționez. Trebuia să găsesc cu orice preț o soluție ca să scap de el. Când avea genul ăsta de idei, nimic nu putea să-l oprească. El voia să-mi fie mai bine, eu nu. Ce aș fi putut să inventez?

Simțindu-se constrânsă de îndârjirea cu care Felix își propunea să o scoată din amorțeală, Diane dori să se retragă într-un loc liniștit, în care să poată să se reculeagă sau măcar să își poarte durerea departe de insistențele lui Felix. Din dragoste pentru irlandezul vieții ei, Colin, aceasta hotărăște să ducă singură la îndeplinire visul pe care mereu i l-a refuzat soțului său: mutarea pe tărâm irlandez.

Lăsând locația în seama hazardului (a ales locul la întâmplare, punând doar degetul pe hartă), Diane s-a trezit noua membră a unei comunități mici, irlandeze și cu un vecin total nesuferit pe cap.

Când durerea trecutului părea să se estompeze, noaptea noului an l-a adus pe Felix în Mulranny, iar neînțelegerile dintre Felix și Edward (vecinul insuportabil al lui Diane – aproape la fel de nesuferit ca și ea) au culminat cu pierderea lănțisorului ce susținea verigheta, singura dovadă materială a uniunii dintre Diane și Colin. Acest eveniment alarmant a forțat-o pe Diane să recunoască cu voce tare drama prin care a trecut și să resimtă pierderea acestui simbol ca o repetare a pierderii inițiale a familiei sale.

O nouă iubire – unguent pentru sufletul îndurerat

Incapabilă să adorm, m-am așezat pe fereastra camerei mele, în întuneric, am strâns genunchii și m-am legănat înainte și înapoi. Am adormit până la urmă și am avut coșmaruri toată noaptea. Chipurile lui Edward și Colin se amestecau în visele mele, se uneau împotriva mea.

Conștientizarea durerii simțite de Diane este covârșitoare, iar delăsarea femeii, lipsa voinței, a motivației de a mai lupta, devine de înțeles, chiar dacă fiecare din noi i-am dori un final fericit al poveștii.

Relația dușmănoasă dintre ea și Edward, nepotul proprietarilor casei pe care a închiriat-o, dar și vecinul său, este bilaterală. Ambii sunt deranjați de prezența celuilalt, de existența unuia în vecinătatea celuilalt, iar acest „război” o „trezește” pe Diane din toropeala durerii.

Găsirea verighetei de către Edward și dezvăluirea detaliilor legate de trecutul femeii schimbă dinamica relației dintre aceștia (nici divergențele dintre Felix și Edward nu au cântărit puțin), între cei doi inamici intervenind un pact, apoi Megan, apoi… veți afla citind cartea 🙂 .

Oamenii fericiți citesc cărți și beau cafea

M-am închis în mine, nu mai înțelegeam nimic din ce se petrecea în jurul meu. Mergeam în genunchi, împingeam mesele și scaunele, căutam printre bucățile de parchet ca să văd dacă lănțișorul nu alunecase.

De când am auzit prima dată de această carte și până să o citesc a trecut mult timp. De fiecare dată, mi-a plăcut să îmi imaginez legătura subiectului cu titlul. Vă voi dezvălui că acesta este numele cafenelei literare pe care Diane o are împreună cu Felix, la Paris.

Pentru că Diane nu a mai fost fericită, nu a mai trecut pe la cafea de când și-a pierdut familia. Felix o administrează singur, iar viața lui socială nocturnă și agitată nu îi facilitează o buna gestionare a afacerii.

Totuși, cartea subliniază importanța acestui loc de suflet pentru Diane, iar reîmprospătarea femeii ar putea aduce prosperitatea cafenelei literare „Oamenii fericiți citesc cărți și beau cafea”. Consider că este un titlu inspirat, cartea fiind o lecție de viață, de psihanaliză și psihologie. Este o disecție a sufletului și minții unei femei răvășite de durere, într-o prezentare elegantă, relaxantă, profundă, meditativă.

❗ Regretul că s-a terminat și că nu afli mai multe despre viața personajelor acestei cărți nu persistă mult (asta dacă nu știai deja!) pentru că „Viața e ușoară, nu-ți face griji” este continuarea acestei experiențe agonizante.