Autor: Nojoud Ali (în colaborare cu Delphine Minoui)
Număr pagini: 176
An apariție: 2016
Editura: Corint
Traducere: Daniel Nicolescu
Titlul original: Moi. Nojoud, 10 ans, divorcee, 2009
Oamenii ăstora le e atât de foame, încât inima le-a devenit stană de piatră. Nu mai au răgaz să se-nduioșeze pentru soarta altora. Mi-ar plăcea totuși atât de mult să mă apuce cineva de mână sau să-și plece o privire duioasă asupra mea! Să fiu și eu, măcar o dată, luată în seamă! În realitate, parcă sunt invizibilă. Nimeni nu mă vede. Sunt prea mică pentru ei. Nu le-ajung decât până la brâu. N-am decât zece ani, ori poate mai puțin, cine-o ști?
Despre autori, Nojoud și Delphine Minoui, aflăm detaliile esențiale în timpul lecturii. Nojoud nu este doar un personaj/autor, „Nojoud, divorțată la 10 ani” este povestea fetiței, căsătorită mult prea tânără și totuși, datorită curajului avut la momentul potrivit a schimbat regulile/mentalitatea unei țări și a ajuns în atenția lumii de pe tot globul.
Delphine Minoui este persoana care „i-a dat voce” curajoasei fetițe care a divorțat într-o țară în care acest lucru este aproape imposibil. Dar să vă prezint povestea lui Nojoud în ordine cronologică, ca să puteți înțelege de ce trebuie să citiți această carte.
A fost odată un tărâm fermecat, cu legende la fel de ciudate precum casele sale în formă de turtă dulce, împodobite cu mici trăsături delicate care seamănă cu nişte linii de zahăr glazurat. Un ţinut aflat în partea cea mai de sud a Peninsulei Arabice, la întâlnirea dintre Marea Roşie şi Oceanul Indian.
O ţară plămădită dintr-o istorie milenară, cu turnuleţe de paiantă căţărate pe crestele unor munţi zimţaţi. Nişte meleaguri unde mirosul de tămâie pluteşte vesel pe la colţurile străduţelor pavate.
Această ţară se numeşte Yemen.
Cu o mare încărcătură istorică, Yemenul este „un pământ tainic, unde bărbații nu ies nicicând fără jungherul lor încovoiat, atârnat cu trufie la cingătoare, și unde femeile își feresc frumusețea îndărătul unor văluri negre, de nepătruns”.
Evenimentul declanșator (motivul pentru care a apărut această carte și pentru care Nojoud a ajuns să își spună povestea) a avut loc în anul 2008, atunci când fetița s-a încumetat să meargă la tribunal pentru a cere redobândirea copilăriei.
Însă într-o seară rece și cenușie din luna februarie 2008, această privire frumoasă și șăgalnică a dispărut dintr-odată îndărătul unui șuvoi de lacrimi, atunci când tătal ei anunțat-o că avea să se mărite cu un bărbat de trei ori mai în vârstă ca ea. Parcă îi căzuse tot cerul în cap. Căsătorită pe fugă doar câteva zile mai târziu, fetița s-a hotărât să-și adune ultimele puteri ca să încerce să-și schimbe soarta nefericită…
Chiar dacă din titlul cărții reiese că Nojoud are zece ani, realitatea povestită de fetiță ne arată că de fapt, nu are nicio certitudine în această privință. Un lucru total normal în Yemen este cel al nașterii și creșterii copiilor fără acte. Astfel, data de naștere a fost calculată din amintirile mamei lui Nojoud, la stăruințele acesteia. Putea să aibă mai mulți ani, dar putea totodată să aibă o vârstă mai fragedă decât se crede.
Chiar și considerând că avea 10 ani la data celor întâmplate, tot este o vârstă mult prea mică pentru o căsătorie cu un necunoscut mai mare cu 20 de ani. Mai mult decât atât, nimeni nu i-a explicat fetiței în ce constă obligația matrimonială pe care tatăl său și-a asumat-o în numele ei.
Dincolo de normalitatea pe care societatea din Yemen o atribuie acestor căsătorii, motivele tatălui de a-și mărita fiica erau și de altă natură: o gură în minus la masă (familia avea probleme financiare, frații fetiței cerșeau), dar și o modalitate de a proteja onoarea familiei și a fetei. Aflăm mai târziu că în Yemen victima unui viol putea fi obligată să se căsătorească cu siluitorul său.
Cuvintele tatălui meu îmi răsunau în cap. O gură mai puțin… Prin urmare, în ochii lui nu eram decât o povară și profita de prima ocazie ca să scape de mine. E drept, nu fusesem mereu fetița cuminte pe care și-ar fi dorit s-o aibă. Dar, până la urmă, așa-s toți copiii, fac prostii. Eu, în schimb, îl iubeam în ciuda tuturor defectelor sale, în ciuda duhorii sale de qat, în ciuda faptului că stăruia să cerșim câteva bucăți de pâine pe stradă.
Cum se vede căsătoria prin ochii unui copil? Cât de important este divorțul lui Nojoud pentru societatea din care face parte?
Nojoud își deschide inima și sufletul, își spune povestea în cele mai mici amănunte, renunță la pudoarea și inferioritatea ce sunt inoculate în mintea și sufletul fetițelor din Yemen. Nojoud avea ca orice altă copilă dorințe, vise și aspirații. Nunta impusă de către tatăl său i-a luat până și dreptul la educație. Nu mai trebuia să meargă la școală. Era femeie măritată. Singura ei grijă era să își slujească soțul.
Traiul lui Nojoud în casa soțului său a fost un iad. Chiar dacă Faez Aii Thamer (bărbatul care a luat-o de nevastă) s-a înțeles cu socrul său să nu se atingă de Nojoud, căsnicia a fost consumată cu prima ocazie. Nu vă imaginați că mama lui Faez a răspuns țipetelor lui Nojoud! Femeia se purta aspru cu nora sa, iar bătăile primite de la bărbat erau chiar încurajate de către soacră.
Veți descoperi atrocitățile la care sunt supuse fetițele în Yemen, cât de curajoasă a fost Nojoud, și cum și-a salvat copilăria. O carte care trebuie citită pentru a conștientiza consecințele unei mentalități limitate, violente și apatice.
El, necunoscutul, ocupa al doilea rând, lângă fratele său. Mă simțeam liniștită că nu trebuie să-i privesc chipul pe parcursul lungii noastre călătorii. Dar îi simțeam ochii ațintiți asupra mea și asta îmi dădea fiori. Cine era el, de fapt? De ce dorise să mă ia de nevastă? Ce aștepta de la mine? Și ce presupunea, de fapt, căsătoria? Nu aveam niciun răspuns la toate aceste întrebări.
Distribuie pe:
Categorii:Nojoud și Delphine Minoui
Bookmymind 
Lasă un răspuns