Dragoste la loz în plic sau chirurgie erotică pe un ciorap deschis la șliț (Cuvânt înainte)

„Dragoste la loz în plic sau chirurgie erotică pe un ciorap deschis la șliț” este o colecție de poezii semnate de Corina Vlădoiu, în care spiritul și sufletul uman se zbuciumă, uneori în zadar, pentru căutarea fericirii și împlinirii.

„Nu sunt o alegere prea bună” este versul cu care debutează povestea unui eu liric încărcat cu regrete, amăgiri și limitări. Dragostea are mereu un inamic, iar existența în această lume, în aceste trupuri și în aceste timpuri este de departe unul dintre cei mai aprigi dușmani ai sufletului.

Figurile de stil sunt prezente din abundență în poemele Corinei Vlădoiu, iar expresivitatea sentimentelor și trăirilor eului liric ne fac martorii unei existențe aprige, chinuitoare, în timp ce ne este atrasă atenția asupra propriului sine, a propriilor sentimente și regrete. „Cât am urlat fără/ ecou în grădinile infernului din/ mine cu lupii gândului pierdut” este doar un moment din care putem extrage starea în care se află eul liric. Suferința este covârșitoare, iar limita dintre iubire și ură este aproape insesizabilă, „Cât te-am urât cu/ toată iubirea alive până/ te-am dat/ […]”.

Grigore Vieru a spus că „dacă nu ar fi iubirea, m-aș teme de viață”, dar nu iubirea este cea care ne sperie, de fapt? Când nu știm dacă suntem iubiți, ne e frică de respingere, când știm că suntem iubiți, ne e teamă de abandon, iar când suntem părăsiți sau trădați, simțim că viața noastră nu mai poate continua. Complexitatea minții, sufletului și felului uman ne reduc momentele de fericire, ni le tranșează fără milă, lăsând în urmă răni și durere.

Poate divinitatea să ne ajute? „E greu să cari inima în spate/ e greu să-l cari și pe Dumnezeu/ nihil sine deo/ așa mi-a fost tatuat în carne/ așa mi-e scris în stele”, aceste versuri evidențiază greutatea pe care sentimentele o au asupra inimii.

Singura „putere” ar fi reprezentată de scris, de exprimarea tumultului sufletesc prin intermediul poeziei, dar până și asta devine de prisos pentru suferința atât de înrădăcinată a eului liric („pana întunericului se zbenguie prin mine/ urât mai scriu/ scriu?!/ miroase a sfârșit de poezie/ ar trebui să-mi cresc altfel de cuvinte din semințele vorbirii în șoaptă/ timpul nu mai trece prin urechile acului decât sub forma unor umbre/ și alea anemice, cocoșate/ subțiate de atâta oftat/ aici la mine au pălit toate/ adio viață/ adio poezie/ închid ușa în urma voastră/ sunt frântă de oboseală”).

Poemele Corinei Vlădoiu evidențiază trăiri vechi în versuri noi. Adaptat la noile vremuri, eul liric nu scapă de limitările impuse de pandemia care ne-a dat tuturor viața peste cap. Această schimbare cu tentă apocaliptică își lasă amprenta voit sau nevoit pe sufletul nostru, inhibându-ne și obligându-ne să ne distanțiem: „nu mai suntem contemporani în timpul real/ fețe străvezii ale unei vieți larvare ne retragem în spatele draperiilor negre/ nimic nu mișcă, nimeni nu mișcă/ forța inerției gravitaționale ne ține legați de paturi în fiecare dimineață, aceeași dimineață/ potențiali ucigași ne păstrăm la distanță (la un metru, mai sigur doi)/ am dezinfectat poveștile, amintirile, îmbrățișările, iubirile/ stai în casă/ respiră în casă/ taci în casă/ (supra)viețuiește în casă/ ssst! Ssst!”.

„Dragoste la loz în plic sau chirurgie erotică pe un ciorap deschis la șliț” este o carte cu poezii care condensează în versurile sale multiplele forme ale dragostei și suferinței. Subiectele abordate sunt de actualitate și sigur prezintă interes pentru orice tip de cititor (mai ales pentru iubitorii de versuri), iar nota de optimism care se întrevede din când în când („nu e prima dată când zâmbesc răsăritului/ și nici ultima dată când trăiesc aici pe pământ/ în zborul de fluture mă pregătesc să-mi întind aripile magice/ spre stele/ viața mea abia acum începe”), ne aduce aminte de Ion Luca Caragiale: „O mare durere să iubești, o mare nenorocire să scapi de această durere”.

Viața fără iubire și artă ar fi anostă, motiv pentru care vă recomand să vă condimentați puțin viața cu aceste poeme inedite și nu uitați:

În iubire ne deșteptăm totdeauna prea târziu!

Mircea Eliade

Lăcrămioara Neamțu

Cuvânt înainte – „Dragoste la loz în plic sau chirurgie erotică pe un ciorap deschis la șliț”, Corina Vlădoiu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.