Luiza Cala (interviu)

Luiza Cala (Luisiana Calaidjoglu) este o doljeancă născută în anul 1957, stabilită pe malul mării (în Mangalia), ce aduce frumusețe prin operele sale artistice. Renumită pe plan internațional datorită picturilor deosebite, Luiza Cala este un artist complet, lumea pe care dorește să o exteriorizeze ajungând aproape de noi și prin intermediul cuvintelor ei pline de expresivitate.

A publicat 3 volume de poezii și unul de proză scurtă, urmând să apară din lumina tiparului încă două volume de poezii. Pentru că este un artist deosebit si, cel mai important, un om inedit, am să vă invit să citiți interviul acordat de către artista Luiza Cala blogului BookMyMind.

BookMyMind: Mulțumesc pentru disponibilitatea de a-mi acorda acest interviu. Pentru cei care încă nu vă cunosc, cine este Luiza Cala?

De aș ști cine ar trebui să fiu? O veșnică mirare m-a însoțit în viață. M-am întrebat și încă mă întreb ce ar trebui să fiu, să fac? Am multe dorințe care bat la ușile împlinirii, fără a avea putința  necesară. Eu sunt un închizător de neam. Este un rol important, sper să mă achit cu onoare de el! În ianuarie intră la tipar încă două volume de poezie. Unul se intitulează: „Singură împotriva uitării”. Aceasta este o dorință a mea: să las semn luminos prin trecerea mea prin astă lume. Încă simt că nu m-am găsit, mă caut cu neliniștea de a nu încăpea în timp… Important este că, în ciuda bizarei întorsături din viața mea, am rămas optimistă, mi-am păstrat simțirile nealterate, inima avidă de iubire. Luiza Cala este iubire!

BookMyMind: Ați fost desemnată femeia anului 2016, cum se simte această distincție?

Cele mai importante distincții sunt sclipirile fericite din ochii celor care-mi privesc lucrările, ale celor care visează la o lume mai bună atunci când mă citesc. Artistul are nevoie de confirmări, adevărat, dar premiul cel mare vine de la consumatorii de artă asupra cărora poposește sufletul său așezat pe o pânză, într-un vers, etc…

BookMyMind: Dacă ar trebui să alegeți între scris și pictat, ce ați alege? Care a fost „prima dragoste”?

Nu știu! Pictura este dragostea mea, scrisul este dragostea mea, eu sunt dragostea care le cuprinde.

BookMyMind: Ați publicat mai multe cărți, atât de poezii („Desculț prin rai”, „Frenezii de împrumut”, „Lumea celor 88 de curcubeie”), cât și de proză scurtă („Uneori, consum bărbați tineri la micul dejun”). Care este poezia preferată și de ce?

Pe toate le iubesc, cumva, însă ultima este mereu cea mai dragă până când următoarea o detronează. Necunoscuta din mine mă descrie, cred. O redau aici:

Necunoscuta din mine


 Am început să citesc
 Epopeea necunoscutei
 Din mine.
 Sunt capitole dense,
 Capitole rarefiate,
 Chiar unele încă nescrise.
 Se spune aici că îmi curge
 Culoarea prin vine,
 Și curcubeul prin mine
 Își prelinge mirarea alene.
 Stă scris că celulele mele 
 Au nuclee o mie,
 Că doar unul lucrează,
 Celelalte asteaptă semnul
 Din stele.
 Lectura epopeei mă captivează.
 Oare ce urmează? 

BookMyMind: Revenind la proză, „Uneori, consum bărbați tineri la micul dejun”, de ce acest titlu? Ce a inspirat această alegere?

Când am scris acea proză m-am gândit să ascund energia proaspătă, masculină, cea de care aveam nevoie, la un moment dat, în spatele unei metafore. Apoi mi-a plăcut mult rezultatul și am dat volumului acest titlu. Aveam două variante, acesta a câștigat. Înainte de publicare am avut bucuria, în preajma altor sărbători de iarnă, să-l cunosc pe fermecătorul Alex Ștefănescu. L-am întrebat pe care să-l aleg dintre cele două titluri și răspunsul a fost tot cel ales intuitiv de mine, cel care putea să atragă mai ușor atenția cititorilor.

BookMyMind: Unde poate fi găsită Luiza Cala? De unde îi pot fi cumpărate cărțile/picturile?

La marginea mării, la o intrare în țară, acolo unde răsare soarele! Am acasă o galerie-atelier unde organizez evenimente culturale sub semnul „Serilor Cala-tiene”.

BookMyMind: Cum este viața de artist (pictor și scriitor) pe timp de pandemie?

Puține s-au schimbat în viața mea în acest timp. După ce am depășit frica din început, m-am reașezat în turnul meu cu muze, fără multe spaime. Vara a fost aproape normală, la noi, la mare. În septembrie am călătorit puțin, am tancat ceva fericire pentru a face față privațiunilor care vor urma. Răstimp am învățat să folosesc darurile nesperate ale pandemiei. Mereu am regretat că nu locuiesc într-un important centru cultural, că nu pot participa la evenimente valoroase din cauza depărtării.  Pandemia a adus în online multe întâmplări frumoase, întâmplări de care ne putem bucura până și noi, cei de la intrarea în țară. Da, eu am orgoliul celui care stă de strajă la intrarea în țara, nu la ieșire!

BookMyMind: Dacă ați putea alege orice loc și orice timp, unde, când și de ce ați alege să mergeți?

La nașterea limbilor. Îmi place să-mi hrănesc sufletul cu exerciții de imaginație. Parcă văd cum rasele extraterestre care au venit să facă voluntariat la experientul Terra, la crearea omului pe această planetă, foloseau un fel de google translate spre a comunica. La un moment dat, o furtună electro-magnetică galactică le-a stricat comunicarea, turnul Babel în care își aveau office-urile s-a dărâmat, li s-au încurcat limbile, nu s-au mai înțeles. Cred că este cel mai interesant capitol al istoriei pământene! Mi-ar plăcea să călătoresc în timp, dar doar virtual, nu în realitate!

Am fost întrebată cândva, în tinerețe, în secolul trecut (Ce ciudat sună! În suflet sunt tot tânără și acum!), ce superputere mi-aș dori? Am răspuns fără a sta pe gânduri că mi-aș dori să trec cu mâna peste cărți și să știu tot ce cuprind ele. Aș fi intrat în Akasha și aș fi știut tot.

BookMyMind: Ce sfat ați da tinerilor pasionați de scris sau de pictură?

Singurul sfat pe care l-aș da cuiva este acela de a-și urma chemarea inimii. Uneori, din varii motive, facem altceva decât ceea ce ne dorim, ne ocolim soarta. După o vreme și mult chin, cei norocoși, se repoziționează în destin. Alții încheie o viață fără bucuria de a trăi plenar. Oamenii sensibili vor găsi o formă de exprimare. Clocotul  interior nu poate fi stăvilit. Pentru unii va fi doar terapie, pentru alții va deveni profesie și puțini vor deveni nemuritori, vor modela destine în viitor prin creațiile lor.

BookMyMind: Care a fost cel mai greu moment din activitatea artistică pe care o desfășurați?

Creația este plăcută, celelalte activități conexe (pregătirea expozițiilor, a lansărilor de carte…) nu prea îmi plac, în ciuda faptului că sunt un foarte bun organizator.

BookMyMind: Ați expus tablouri în mai multe țări, ați fost tentată să plecați din România?

Am avut o vreme o casă de vacanță în Spania, fără a ne gândi să locuim acolo permanent. Am călătorit mult, cu curiozitate, dar fiecare revenire era minunată. M-aș adapta ușor în alt loc, numai că aici îmi este locul, aici mă încarc.

BookMyMind: Dacă ar fi să recomandați o carte/autor, pe cine ați recomanda și de ce?

Îmi place mult Murakami, mă regăsesc în scrierile lui. În ultima vreme, ca mai toată lumea, mă gândesc la „1984” a lui Orwel, la „Soarele gol” a lui Asimov și, tot mai des, la „Palatul viselor” a lui Ismail Kadare. Mă frisonează gândul…

BookMyMind: Ce iubiți cel mai mult la oameni, la lume?

Mai întâi iubesc creația aceasta perfectă! Îmi imaginez ce concurs de creație a fost la începuturile acestei lumi! Rezultatul este, vizibil, rodul iubirii. Omul este o creație genială care a încăput pe purtători nepricepuți, nemeritoși. Îmi place să văd oameni care știu să iubească, oameni care trăiesc cu sinceritate.

BookMyMind: Să ne imaginăm că ați putea schimba trei lucruri la lumea înconjurătoare. Care ar fi acestea?

Doar trei? Greu de ales trei din lista lungă pe care a alcătuit-o sufletul meu!  Ar fi mai simplu să spun că nu aș schimba darul oamenilor de a visa la o lume mai bună și putința de a-l îndeplini. Nu înțeleg prea multe lucruri care au devenit obișnuință în această lume! Altfel vedeam eu viitorul nostru. Nu mă obișnuiesc cu ceea ce trăiesc, văd.

BookMyMind: Ați fost vreodată dezamăgită de vreo operă proprie? Ați primit critici?

Artistul este mai mereu nemulțumit, mereu ar mai schimba ceva, ar mai adăuga sau șterge ceva. Este greu să spui stop, să decizi că ai terminat o lucrare.

BookMyMind: Cum vă păstrați moralul în momentele grele?

În orice circumstanță a vieții m-am trezit zâmbind universului care ne îngăduie. Înăuntru zâmbesc mai mereu. Cred că dacă păstrez interiorul bucuros, totul devine mai ușor. Nu mă păcălesc că trăiesc pe un nor roz, văd bine tot urâtul lumii care mă înconjoară, dar mă străduiesc să nu-i dau posibilitatea de a mă cotropi. Uneori mai pic și eu, deh, homo sum…, dar recuperez repede zâmbetele pierdute.

BookMyMind: Aveți vreun autoportret? Intenționați să pictați unul?

Am câteva portrete făcute de colegi prin taberele de pictură și am câteva autoportrete. Înteresant este unul mai ciudat: am o pălărie de fetru și… o mască, o mască care este un voal pe care defilează caraghios niște personaje. Este făcut, probabil, prin 2010. Nu-mi scriu anul niciodată pe tablou, deși îmi promit mereu că o voi face.

BookMyMind: Care credeți că este rolul dumneavoastră în această lume?

M-am gandit și eu, ca oricine! Răspunsul mi l-au dat prietenii, cunoscuții. Sunt deschizător de uși, de drumuri. Călătoresc printr-o construcție cu multe încăperi. Ușile sunt închise, parcă nimeni nu știe ce-i în dosul lor. Eu deschid curioasă lasând lumea să vizioneze interiorul și să se oprească acolo unde se potrivește. Eu am rămas o căutătoare, îmi continui drumul prin imensa clădire.

BookMyMind: Iubiți marea. Dacă ați putea fi una dintre frumoasele creaturi ale acesteia, ce ați fi?

Aș fi marea! O iubesc atât de mult încât ar fi păcat să știrbesc minunea ei întreagă! Aș trimite acum un val proaspăt, tămăduitor, peste lumea bolnavă.

BookMyMind: Dacă ați putea anima una dintre picturile dumneavoastră, căreia i-ați da viață?

Dacă mi s-ar permite să aduc la viață personajele dintr-o lucrare, aș picta imediat o lucrare cu toți dragii mei prea repede plecați… I-aș întreba dacă fac bine, dacă nu deranjez ordinea universului și, dacă mi-ar spune că nu-i bine, aș sterge liniștită tabloul continuând să-mi amintesc de ei și atât.

BookMyMind: Spuneți-mi ceva despre Luiza Cala ce nu ați mai spus nimănui.

Luiza Cala are super puteri, dar să rămână între noi!! Deși lasă lumea să creadă că este doar rodul imaginației ei, ea povestește despre lumea prin care călătorește.

BookMyMind: În încheiere, vă rog să transmiteți un mesaj fanilor dumneavoastră, dar și celor care încă nu au descoperit gustul lecturii sau picturii.

Voi repeta la infinit că lumea ar dispărea fără frumos! Dacă vreți să fiți întregi, să beneficiați de avantajele trecerii prin această lume, înconjutați-vă de frumos, pătrundeți în frumos, fiți frumos!  Arta este cea care înlesnește călătoria noastră către frumosul primordial, către inima creației! Arta poate salva lumea! Există și derapaje în arta acestui veac curios, dar nu vor lăsa urme, căci ce e val ca valul trece. Frumosul, minunea dăruită nouă de Creator, va învinge! Să ne bucuram, deci! Vă îmbrățișez de pe planeta Saturn care nu vrea să se supună urâtului devenit cotidian, pentru o vreme…

Saturn, 14.12.2020

Operele Luizei Cala sunt unice, inedite, așa cum este și creatorul lor. Energia emanată de această artistă nu poate trece neobservată, iar cuvintele și picturile sale ar trebui să fie cunoscute de toată lumea. Lumi între lumi, magie, frumusețe și inedit. O existență mai presus de forma noastră fizică, de gândurile și grijile cotidiene. Toate aceste lucruri, pot fi găsite în exprimarea artistică a acestei femei ce face legătura între ceea ce vedem noi și ceea ce vede ea, talentul său fiind important pentru lărgirea orizontului nostru limitat, dar și pentru un strop de frumos în viața fiecăruia.

Nu mă pricep la pictură (deși mi-aș dori), dar tablourile Luizei Cala parcă îmi vorbesc, parcă mă intrigă și animă. Același lucru îl pot spune și despre cuvintele artistei. Fiecare replică, vers, rând, parcă transcend mintea, limitările acesteia și se atașează de suflet, împletindu-l într-un frumos expresivism, apropiindu-mă de Ființă și originile ei.

Mulțumesc din suflet pentru interviul acordat și sper să reușesc măcar o dată să simt atmosfera Cala-tiană pe propria piele.



Categorii:Dialog cu autori, Luiza Cala

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: