Cuvântul: între literatură și spiritualitate

Dacă analizăm conceptul/termenul „cuvânt” ajungem la concluzia că acesta este de fapt sursa tuturor lucrurilor. Cu putere creatoare și distructivă deopotrivă, „cuvântul” domină de fapt existența noastră.

Cum ar fi lumea dacă nu am avea „cuvântul”?

Modalitate de comunicare și asociere a indivizilor, simbol al manifestării ființei umane, formă de exteriorizare a gândurilor și emoțiilor, „Cuvântul” este considerat și ca fiind baza Creației. Se pot găsi zeci de versete biblice care fac trimitere la importanța „cuvântului”, dar cel mai limpede este Ioan 1:1a: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu”, exemplu din care reiese importanța spirituală și religioasă a acestei unelte, atât de des folosită.

În tradiția creștină, Isus este identificat cu Logosul. Logosul este Cuvântul lui Dumnezeu. Acest Cuvânt a transformat haosul în ordine la începutul timpului. În forma Sa umană, Isus s-a sacrificat de bună voie pentru adevăr, pentru bine, pentru Dumnezeu. Drept urmare, El a murit și a renăscut. Cuvântul care creează ordine în Haos sacrifică totul, până și pe sine, lui Dumnezeu.

Jordan B. Peterson, „12 Reguli de viață: Un antidot la haosul din jurul nostru”

Se poate ajunge la neglijarea importanței „Cuvântului” datorită utilizării acestuia în mod frecvent? Devine astfel „Cuvântul” doar o formă mecanică de a ne exterioriza, fără a mai lua în calcul importanța psihică și spirituală a forței acestuia?

Indiferent că privim din punct de vedere religios, psihologic, spiritual, literar și chiar literal, „Cuvântul” capătă importanță, dar totuși multora ne scapă frâiele acestuia, din prea puțină dragoste și răbdare. Dacă i-am da crezare lui Democrit, „Cuvântul este o umbră a faptei”, ar trebui să ne analizăm propriile acțiuni, iar asta cel mai probabil nu ne-ar mulțumi. Fuga de dialogul interior ar putea fi responsabilă de distanțarea noastră, ca societate, de lumea cuvintelor?

Uităm să apreciem puterea fiecărui cuvânt

De ce nu mai iubim poveștile? De ce nu ne mai dorim să vedem cum din vorbe obișnuite, se creează un mix de cuvinte ce sunt ca o aventură pentru minte? Mulți scriitori au depășit barierele lingvistice și au dăruit societății adevărate opere de artă, multe povești și informații merită păstrate în amintirea colectivă, iar puterea „Cuvântului” trebuie redată în mod conștient.

Conștiențizarea importanței acestui concept ar duce la „trezirea” noastră, a descoperirii situațiilor în care împotriva noastră, mai exact a minții noastre, sunt tocmai… Cuvintele. Câte mesaje publicitare ne influențează alegerile zilnic și cât de schimbată ar fi viața noastră dacă am putea „deschide ochii”, dacă am putea „auzi” cu adevărat ce transmit cuvintele. Această analiză ar funcționa și în cazul relaționării sociale sau familiale.

O mai bună cunoaștere a cuvintelor ar implica o imaginație mai bogată, datorată cărților citite, o mai bună înțelegere a celorlalți și a propriei persoane, abilitatea de a exprima mai cu acuitate sentimentele, trăirile, nemulțumirile și posibilitatea de a creea propriile lumi, propriile tablouri „pictate în cuvinte”.

Nu mai este o noutate nici faptul că mintea umană seamănă cu sistemul nostru muscular: pentru a se dezvolta, ambele au nevoie de exercițiu și efort. Strădania de a înțelege cuvintele scrise reprezintă maniera prin care mintea își dezvoltă anumite abilități, printre care aș enumera limbajul verbal.

Gaspar Gyorgy, „Copilul invizibil”

„Cuvântul” este demiurgul ce îți dă șansa să fii demiurg. Este exprimarea supremă, măreață, capabilă de o puritate vindecătoare, dătătoare de energie, condiția de a fi folosit în mod corect și înțelept, fiind obligatorie a fi îndeplinită. În caz contrat, totul se poate prăbuși.

Nu am să întind vorba insistând pe importanța folosirii cuvintelor în scopul adevărului sau evitarea minciunii și puterea distructivă a neadevărului. În schimb, am să punctez importanța cuvintelor și a exprimării propriului adevăr. Bookmymind.com este un spațiul destinat unei astfel de comunicări, în principiu pe teme literare și culturale. Aici, la adăpostul monitorului, ceea ce mi-au „transmis” cărțile spun la rândul meu mai departe. Ascult și sunt ascultată. Este ca o relație de psihoterapie literală. Eu ascult o poveste, cititorul ascultă la rândul lui versiunea mea, iar apoi decide dacă i se potrivește acea lectură sau nu. Bookmymind.com este un blog care dorește să apropie oamenii de lectură, cuvintele de suflete și să redea din bucuria cititului. Bookmymind.com este despre „a împărtăși” și „a comunica”, așa că pentru mai multe articole vă aștept pe blog!

Descoperă:

Cuvântul, cel mai însemnat ibovnic…

Iubesc cuvintele așa cum iubesc viața; îmi place să le răstălmăcesc, să le împrăștii ca să le adun din nou dându-le un alt sens. Ador exprimările simandicoase, dar nu le evit pe cele „rustice”, pline de expresivitatea…

Copilul invizibil (recenzie)

Autor: Gáspár György Număr pagini: 189 An apariție: 2016 Editura: Curtea Veche Publishing În adolescență eram supărat pe Dumnezeu și îl învinuiam pentru toate greutățile din copilărie, apoi, după ce m-am mai copt la minte, mi-am dat…

Gânduri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: