Albastru de safir (recenzie)

De Lady Dot on 9 ian. 2021 • ( 1 )

📚 #2 Culorile dragostei 📚

Povestea asta cu călătoritul în timp era încă prea nouă pentru mine, așa că nu-mi clarificasem încă toate consecințele pe care le implica. Existau doar doisprezece purtători ai genei – răspândiți prin toate secolele -, iar eu încă nu conștientizam prea bine faptul că și eu eram unul dintre ei. Toți se așteptaseră să fie verișoara mea, Charlotte, care se și pregătise cu ardoare pentru acest rol. Dar, din motive obscure, mama mea trișase în privința datei mele de naștere, și-acum picase pe noi măgăreața. La fel ca Gideon, aveam și eu acum posibilitatea să fac salturi controlate în timp, cu ajutorul cronografului, fie să fiu luată prin surprindere de un salt în timp, în orice clipă și indiferent de locul în care m-aș fi aflat, lucru care, cum aflasem pe propria-mi piele, nu era tocmai plăcut.

Autor: Kerstin Gier

An apariție: 2017

Editura: Litera

Seria: Culorile dragostei

Număr pagini: 319

Coperta: Andreea Apostol

Traducere: Valentina Georgescu

Titlul original: Saphirblau, 2010

Kerstin Gier este născută în 1966 și a scris numeroase romane pentru tineri și adulți. De origine germană, a debutat cu seria „Culorile dragostei”: „Roșu de rubin” (2009), „Albastru de safir” (2010), „Verde de Smarald” (2012).

Al doilea volum al seriei „Culorile dragostei” debutează cu un fragment din experiența lui Paul și Lucy, cuplul de îndrăgostiți fugari în timp, hoții care au furat cronograful și care doresc să împiedice planurile contelui Saint-Germain. Ceea ce ne evidențiază începutul este că tinerii au fost martorii unei crime importante pentru evenimentele pe care le urmărim în această serie.

– E clar că tu nu ai înțeles încă foarte bine că nu prea vei mai avea multe ocazii să părăsești această insulă, Gwendolyn! În vocea lui Gideon se putea simți amărăciunea. Sau acest oraș. În loc să te trimită să petreci vacanțele în Scoția, familia ta ar fi făcut mai bine să-ți arate lumea asta mare. Acum este prea târziu. Pregătește-te să vezi toate la câte visezi doar folosindu-te de Google Earth.

Gwendolyn încă este considerată un pericol de către Gardieni, secretul mamei sale făcând din ea o posibilă trădătoare, iar relația dintre ea și Gideon oscilează între ură și iubire. Inima de adolescentă, sfaturile primite de la prietena Leslie, dar și de la demonul Xemerius (așa cum spuneam în recenzia primului volum, Gwendolyn poate vedea fantome, demoni și alte creaturi invizibile pentru ochiul celorlalte persoane) o fac pe tânară să alterneze între diverse trăiri, stări și senzații, mereu fiind în grabă și în alertă.

Călătoriile în timp pe care Rubinul (Gwendolyn) le face alături de Gideon sunt mereu adevărate aventuri, de cele mai multe ori chiar periculoase, dar fata mai are și propriile secrete (chiar și întâlniri secrete cu Lucas, bunicul său). Încercarea de a afla marele secret al contelui, frica pe care o simte în legătură cu acesta (mai ales după ce a sugrumat-o în timp ce era la câțiva metri distanță de ea), dar și atracția irezistibilă pe care o simte față de Gideon în ciuda voinței ei, fac din „Albastru de safir” o lectură captivantă.

– Nimic nu este mai ușor de anticipat decât reacția unei femei îndrăgostite. Nimeni nu este mai ușor de controlat decât o femeie care acționează dând curs sentimentelor ei pentru un bărbat, continuă contele. Asta i-am explicat lui Gideon încă de la prima noastră întâlnire.

Cu cât lectura se apropie de final, intriga crește covârșitor. Charlotte are rolul de a ajuta la pregătirea verișoarei ei pentru vizitele în trecut (învățarea dansurilor epocilor în care călătorește, a limbajului adecvat acestora, dar și a detaliilor istorice, politice și culturale care să o ajute să se adapteze acelei societăți), între cele două invidia și gelozia nedispărând pentru nicio clipă.

Întâlnirile Rubinului cu Saint-Germain sunt la fel de diferite: la bal, contele i se pare un bătrân simpatic, amintindu-i de bunicul său, ca mai apoi, discuția cu acesta să îi frângă inima și să cauzeze un șir de evenimente care îi pun viața într-un adevărat pericol.

Eram pe moarte. Simțeam asta. Acolo unde, mai adineauri fusese inima, simțeam acum o răceală ca de gheață. Senzația se prelinse apoi în stomac, picioare, brațe, mâini, iar la final ajunse în cap. Ca în trailerul unui film, evenimentele ultimelor zile mi se derulau în minte, susținute de acordurile melodiei „The Winner Takes It All”: de la primul sărut din confesional, până la declarația de dragoste de mai devreme, din pivniță. Totul, doar o manipulare în stil mare – cu excepția unor scurte întreruperi, în timpul cărora probabil că fusese el însuși -, perfect organizată. Și afurisita aia de vioară îmi pusese capac.

Dacă unele secrete pot fi intuite (legătura dintre fugari și Gwendolyn), unele informații nu își găsesc explicația logică. Completarea cronografului cu sângele celor 12 și dezvăluirea secretului nu justifică refuzul cuplului fugar de a-și duce la căpat misiunea. În teorie, completarea cercului de sânge ar avea ca rezultat un leac ce ar putea vindeca orice boală a omenirii, dar dacă intențiile contelui ar fi de a purifica întreaga lume de boli, de ce Lucy și Paul s-ar împotrivi?

Răsturnările de situație se țin lanț, pericolele par să se adune și să se mărească cu fiecare pas pe care Gwendolyn îl face spre aflarea adevărului, iar tabăra din care face parte Gideon este incertă.

– Nu vă faceți griji! Următoarea încercare nu va da greș! spuse contele Alastair. Eu și înaintașii mei am făcut, de fiecare dată, aceeași greșeală, aceea de a ne lupta cu contele de parcă ar fi un om normal. Am încercat să-l demascăm, să-l defăimăm, să-i distrugem bunul renume. Am încercat să aducem pe drumul cel drept suflete rătăcite, precum al dumneavoastră, fără să înțelegem că erați cu toții de mult pierduți prin sânge demonic.

Pe lângă toate activitățile pe care Rubinul le are planificate de către Gardienii care nici măcar nu îi oferă toate informațiile necesare pentru a înțelege secretul contelui (plus școala, unul dintre Gardieni fiind și profesor, iar Charlotte colegă de clasă), Gwendolyn trebuie să facă față și situațiilor conflictuale din casă. Fiind înzestrată cu gena călătoriei în timp și-a atras invidia mătușii și verișoarei sale, iar mama și restul rudelor nu îi vin în întâmpinare cu nicio informație ajutătoare, exceptând viziunile sumbre ale unei stră-mătuși.

Lectura devine tot mai interesantă cu fiecare pagină, suspansul crește și transformă cititorul într-un devorator al informațiilor. Scriitura este deosebită, cartea fiind tradusă și redactată curat, fără greșeli sau exprimări care să inducă cititorul în eroare. Claritatea exprimării oferă seriei cursivitate și poartă cititorul prin timp într-un mod relaxat și magic. Abia aștept să vă povestesc despre ultimul volum al seriei, acolo unde toate secretele sunt aflate (fiind la rândul meu un călător în timp, vă asigur că merită 🙂 ).