📚Millennium #1📚

― De ce ucizi?

― Pentru că aceasta este alegerea pe care am făcut-o. Aş putea discuta cu tine noaptea întreagă aspectele morale şi intelectuale ale acţiunilor mele, dar asta nu schimbă cu nimic faptele. Încearcă să vezi lucrurile aşa: un om este o coajă de piele care ţine la un loc celule, sânge şi componente chimice. Câţiva, puţini, ajung în cărţile de istorie. Cei mai mulţi mor şi dispar fără urmă.

― Tu ucizi femei.

― Noi, cei ce ucidem pentru a fi în acord cu plăcerea noastră – căci nu sunt singurul care are acest hobby – noi ne trăim viaţa la intensitate maximă.

Autor: Stieg Larsson

Număr pagini: 680

An apariție: 2008

Editura: Trei

Seria: Millennium

Traducere: Elena-Maria Morogan

Titlul original: Män som hatar kvinnor, 2005

Stieg Larsson a fost un scriitor și jurnalist suedez, născut în 1954. S-a stins din viață în anul 2004, în urma unei crize cardiace. Aprobate pentru publicare, cele 3 volume ale seriei Millennium au cunoscut lumina tiparului începând cu anul 2005. „Bărbați care urăsc femeile” (2005), „Fata care s-a jucat cu focul” (2006) și „Castelul din nori s-a sfărâmat” (2007). La moartea sa Larsson a lăsat aproximativ 3/4 din cel de-al patrulea roman pe un computer și posibile însemnări pentru romanele următoare, seria fiind programată să aibă zece părți. În anul 2013 editorul lui Larsson l-a contactat pe autorul și jurnalistul suedez David Lagercrantz pentru a continua seria, fiind publicate încă trei cărți din aceasta: „Prizonieră în pânza de păianjen”(2015), „Dinte pentru dinte”(2017), și „Fata care trebuia să moară”(2019).

În țările nordice „Millennium” a înregistrat vânzări ce pot fi comparate doar cu cele ale Bibliei.

Primul volum conține destul de multe greșeli de tipar, iar traducerea (făcută din suedeză) omite multe replici și cuvinte din limba engleză (pentru o persoană nefamiliarizată cu limba engleză poate fi destul de deranjant), dar dincolo de aceste inconveniente „Bărbați care urăsc femeile” este un roman captivant, plin de intrigă și de personaje și mistere complexe.

Millennium nu era o afacere profitabilă, dar revista îşi acoperea cheltuielile şi atât tirajul, cât şi publicitatea nu încetau să crească. Până în momentul de faţă, revista avusese profilul unei publicaţii care spunea adevărul în gura mare.

Mikael Blomkvist este un jurnalist (unul dintre fondatorii publicației Millennium alături de Erika Berger, femeie cu care are mai multe de împărțit decât soarta revistei) căzut în dizgrație din cauza unui articol prin care demasca un mare afacerist, Hans-Erik Wennerstrom, fiind condamnat la 3 luni de închisoare pentru calomnie. Millennium își propune să fie o publicație care să aducă lumină în societatea suedeză, ocupându-se de scoaterea la lumină a diferitelor nereguli financiare, dar Mikael a făcut o greșeală care a scăzut considerabil credibilitatea sa și a revistei.

După mediatizatul proces al lui Mikael, Henrik Vanger îi solicită serviciile pentru scrierea unui istorii de familie, adevărata misiune a jurnalistului fiind de a ancheta o dispariție (o posibilă crimă fără cadavru) ce a avut loc cu aproape 40 de ani în urmă. Mikael trebuia să petreacă un an pe insula plină de neamurile Vanger și să încerce să descopere ucigașul lui Harriete, fapt ce îi părea din start sortit eșecului. La momentul dispariției tinerei Vagner poliția a făcut cercetări amănunțite, iar Henrik nu s-a oprit niciodată din a emite noi scenarii și a căuta noi dovezi despre ceea ce s-a petrecut cu fata.

― Nu cred. Dacă fac o analiză intelectuală a stării mele, sunt mai curând un violator în serie, decât un asasin serial. De fapt, sunt un răpitor în serie. Uciderea vine, ca să spun aşa, ca o urmare naturală, pentru că trebuie să-mi ascund crima. Înţelegi? Mikael nu ştia cum să-i răspundă, aşa că dădu doar din cap.

― Bineînţeles, acţiunile mele nu sunt social acceptabile, dar crima mea este în primul rând un delict împotriva convenţiilor societăţii. Moartea vine doar la sfârşitul şederii musafirelor mele aici, când m-am plictisit de ele. E întotdeauna fascinant să le vezi dezamăgirea.

― Dezamăgirea? întrebă Mikael stupefiat.

― Exact. Dezamăgirea. Ele cred că dacă-mi fac pe plac vor supravieţui. Se adaptează la regulile mele. Încep să aibă încredere în mine şi dezvoltă un fel de camaraderie cu mine şi, până în ultima clipă, speră că această camaraderie are vreo însemnătate. Decepţia lor provine din faptul că brusc descoperă că au fost înşelate.

Atunci când Mikael reușește să descopere o pistă neobservată de către cei care au cercetat dispariția realizează că are nevoie de un asistent care să îl ajute cu cercetările. Astfel, avocatul lui Henrik o aduce în discuție pe Lisbeth Salander, o tânără de 24 de ani, ce face investigații atât de amănunțite încât niciun secret nu îi rămâne ascuns. Cu o înfățișare ciudată și cu un fizic de 12 ani, Lisbeth este probabil cel mai bun hacker din Suedia și, chiar dacă nimeni nu știe nimic despre ea, Mikael este probabil prima persoană cu care fata reușește să colaboreze și să relaționeze cu adevărat.

Perioada petrecută de cei doi pe insulă, investigațiile și cercetările făcute îi plasează în mijlocul unei situații periculoase (la viața jurnalistului atentându-se), iar secretele unor crime vechi de 40 de ani ies la iveală și obligă criminalul să ia atitudine. Lisbeth, contrar înfățișării de copilă, îi salvează viața lui Mikael și, după descoperirea adevăratei povești a lui Harriet îl ajută pe jurnalist să își spele imaginea și să dezvăluie adevărul despre afaceristul Wennerstrom.

― Cred că nu ai dreptate. Nu e vorba despre un ucigaş în serie nebun, care a citit prea mult Biblia. Pur şi simplu, e o javră obişnuită, care urăşte femeile.

Roman polițist, plin de mister și crimă, „Bărbați care urăsc femeile” nu exclude poveștile amoroase. Complexitatea personajelor angrenează cititorul într-o vâltoare de evenimente, iar subiectele abordate sunt diverse. Cruditatea crimelor și sadicitatea anumitor personaje secundare te fac să urmărești cu sufletul la gură parcursul personajelor, sperând ca cei cu sânge rece să fie pedepsiți, iar cei de partea binelui să scape nevătămați. Despre Salander nimeni nu știe nimic, fata nedând informații despre viața personală, dar din puținele detalii femeia este o adevărată enigmă: considerată nebună este pusă sub tutelă, iar noul tuture o abuzează sexual cu o cruzime ce provoacă repulsie; inadaptată social, fără prieteni sau familie, Lisbeth este un geniu informatic și deține o inteligență ieșită din comun.

― Voi fi clară, continuă ea. Filmul ăsta arată cum violezi o handicapată mintal de douăzeci şi patru de ani, al cărei tutore ai fost numit. Şi tu nu-ţi poţi imagina cât de handicapată mintal pot fi eu dacă e nevoie. Orice om care vede caseta asta descoperă nu numai că tu eşti un nemernic, ci că eşti un nebun sadic. E a doua şi, sper, ultima oară când mai privesc filmul ăsta. E foarte instructiv, nu-i aşa? Aş putea ghici că tu, şi nu eu, vei fi instituţionalizat, cum spuneai. Eşti de acord cu mine?

Ce secrete ascunde femeia și cum va evolua relația dintre ea și Mikael, dar și ce soartă va avea Millennium vă voi povesti după ce voi descoperi mai multe, lecturând următorul volum al seriei: „Fata care s-a jucat cu focul”.

Durerea veni brusc şi era aşa de dezgustătoare, că Lisbeth se opri în loc, incapabilă să se mai mişte. O parte din ea voia să se năpustească după ei. Voia să ia reclama de tablă şi să-i folosească marginea ascuţită, ca să reteze capul Erikăi Berger. Nu făcu nimic, în vreme ce gândurile îi galopau în minte. Analiza consecinţelor. Într-un târziu, se linişti. Salander, eşti o idioată ridicolă, îşi spuse cu voce tare.

Categorii:Autori străini, Millennium, Recenzii, Stieg Larsson

Etichete:barbați care urasc femeile, book my mind, bookmymind, crima, drama, editura trei, lady dot, literatura, Millennium, recenzie, recenzie bookmymind, Recenzii, roman politist, Stieg Larsson