Fata care s-a jucat cu focul (recenzie)

📚Millennium #2 📚

El se afla într-o maşină, cu geamul lateral lăsat. Ea s-a năpustit spre automobil, a aruncat pe geam benzina şi a aprins chibritul. A fost treabă de o secundă. Flăcările au ţâşnit pe dată. El se răsucea în chinuri, îi auzea strigătele de spaimă şi durere. Putea simţi duhoarea de carne arsă şi mirosul acru al plasticului şi al căptuşelii de la scaunele care se carbonizau.

Autor: Stieg Larsson

Număr pagini: 768

An apariție: 2009

Seria: Millennium

Editura: Trei

Traducere: Elena-Maria Morogan

Titlul original: Flickan som lekte med elden, 2006

Stieg Larsson a fost un scriitor și jurnalist suedez, născut în 1954. S-a stins din viață în anul 2004, în urma unei crize cardiace. Aprobate pentru publicare, cele 3 volume ale seriei Millennium au cunoscut lumina tiparului începând cu anul 2005. „Bărbați care urăsc femeile” (2005), „Fata care s-a jucat cu focul” (2006) și „Castelul din nori s-a sfărâmat” (2007). La moartea sa Larsson a lăsat aproximativ 3/4 din cel de-al patrulea roman pe un computer și posibile însemnări pentru romanele următoare, seria fiind programată să aibă zece părți. În anul 2013 editorul lui Larsson l-a contactat pe autorul și jurnalistul suedez David Lagercrantz pentru a continua seria, fiind publicate încă trei cărți din aceasta: „Prizonieră în pânza de păianjen”(2015), „Dinte pentru dinte”(2017), și „Fata care trebuia să moară”(2019).

Volumul al doilea al seriei Millennium este centrat în jurul unui alt subiect controversat: traficul cu femei și vânzarea de sex. Jurnalistul Dag Svensson și iubita sa, Mia, viitor criminalist, au cercetat subiectul și au aflat informații șocante despre această afacere ilegală, precum și despre oficialitățile suedeze implicate (ca și clienți sau ca mușamalizatori ai celor care dețineau minore pe care le exploatau sexual). Implicația revistei Millennium? Dag Svensson urmează să publice o carte în care vor fi deconspirați procurori, polițiști și traficanți, iar Mikael și redacția Millennium colaborează pentru a fi siguri că această dezvăluire nu va produce efecte negative ca urmare a surselor incerte sau a informațiilor ce nu pot fi probate.

Traducerea acestui volum este mult mai bună decât în cazul cărții „Bărbați care urăsc femeile”, fiecare replică în engleză având propria traducere, abrevierile fiind explicate, iar greșelile des întâlnite în primul volum fiind aproape inexistente.

Relația dintre Lisbeth și Mikael este evitată de către tânără, vacanța petrecută în străinătate transformând-o fizic și psihic, la întoarcere făcând schimbări care denotă o maturizare vizibilă pentru cei care au reușit să o cunoască (parțial – nimeni nu o cunoaște cu adevărat pe Lisbeth Salander). Curiozitatea o face să cerceteze cu ce se mai ocupă vechile cunoștințe, indiferent că îi sunt „prieteni” sau dușmani. Astfel, Lisbeth află că în cercetările făcute de Dag și Mia apare menționat Sala, o persoană de care nimeni nu știe prea multe, dar care terifiază pe oricine doar prin simpla pomenire a numelui.

Situația explodează atunci când Mikael, mergând să ia câteva fotografii de la Dag, găsește cuplul împușcat, iar probe din anchetă o arăta ca posibilă criminală pe Lisbeth. Arma crimei, proba care o învinuiește, aparține avocatului Bjurman, tutorele lui Lisbeth, găsit de asemenea împușcat în propriul apartament.

― Se numeşte Lisbeth Salander şi locuieşte pe Lundagatan în cartierul Södermalm, în Stockholm.

― OK.

― Se află probabil în străinătate, dar o să apară, mai devreme sau mai târziu.

― OK.

― Patronul meu vrea să aibă în linişte o discuţie privată cu ea. Prin urmare, trebuie livrată vie. De exemplu, în depozitul din Yngern. Pe urmă, e nevoie de cineva care să facă curăţenie. Fata trebuie să dispară fără urme.

Urmare a reacției lui Lisbeth la abuzul tutorelui său, avocatul Bjurman dorește asasinarea fetei, găsind în urma documentării un aliat într-un vechi dușman de-al tinerei.

Ancheta pare simplă: din doi suspecți, unul este decedat, deci tot ce consideră poliția că trebuie să facă este să o găsească pe Lisbeth Salander. Cu documente care atestă probleme psihice grave, la adresa femeii începe un asalt mediatic de mari proporții. Titluri care o defăimează atât din punct de vedere psihic și intelectual, cât și datorită orientării sexuale, apar zilnic în presa suedeză, iar particularitățile fizice ale acesteia, chiar dacă greu de trecut cu vederea, nu duc la localizarea tinerei criminale.

― Putem presupune că una din cele două serii de amprente aparţine lui Bjurman, cu condiţia ca arma să nu fi fost furată sau vândută – dar nu am nicio informaţie despre aceasta.

― Aha. Cu alte cuvinte, avem o pistă, cum se spune în limbaj poliţienesc.

― Am găsit în registru şi a doua persoană. Amprenta degetului mare de la mâna dreaptă şi a arătătorului.

― Cine e?

― O femeie născută în 30-04-1978. A fost arestată pentru vătămare corporală în Gamla Stan, în 1995, şi atunci i s-au luat amprentele.

― Are şi un nume?

― Da. Se numeşte Lisbeth Salander.

Singurii care rămân de partea lui Lisbeth și cred în nevinovăția acesteia sunt Mikael (a fost cu câteva zile înainte martorul unui atac asupra lui Lisbeth) și Armanski (fostul șef de la Milton Security, unde Lisbeth făcea investigații). Fiecare dintre cei doi bărbați încep o anchetă pe cont propriu, folosind resursele propriilor firme.

Lucrurile încep să se complice în anchetă atunci când unul dintre cei cu care Lisbeth se antrena la un club de box (bărbatul fiind celebru datorită performanței sportive, câștigând majoritatea meciurilor avute), dorind să discute cu Miriam, femeia care locuia la adresa pe care Lisbeth o avea, ajunge într-o urmărire și o luptă a cărui dificultate nici nu și-o putea imagina. Miriam fusese răpită cu scopul de a dezvălui locația lui Lisbeth, uriașul care o interoghează având scopul de a o asasina pe Lisbeth. Miriam este salvată, cu greu, de către vestitul campion, iar mărturiile acestora, precum și dezvăluirea locației în care a fost dusă prietena lui Salander scot la lumină cadavre de mult îngropate și complicații greu de dezlegat pentru polițiști.

În acest volum Lisbeth este prezentată din două perpective: conform documentelor medicale și, conform declarațiilor celor care au cunoscut-o în libertate. Discrepanța dintre persoana declarată iresponsabilă și pusă sub tutelă, considerată violentă și cu grave tulburări de comportament și femeia antisocială, dar cu principii morale (chiar dacă proprii) și cu o inteligență și un profesionalism ieșit din comun, începe să creeze îndoieli în rațiunea anchetatorilor de bună-credință.

― Hârtiile sunt una. Omul e alta.

― Vreţi să spuneţi că este calificată să facă anchete personale pentru Milton Security?

― Nu numai. Este de departe cel mai bun investigator pe care l-am întâlnit. Bublanski lăsă încet să-i cadă stiloul şi îşi încreţi fruntea.

― Se pare că aveţi… respect pentru ea.

Cum Lisbeth nu are încredere în autorități și totul se învârte în jurul lui unui singur nume (Sala), destinul femeii ajunge din nou să se intersecteze cu cel al lui Mikael. Din păcate, regăsirea celor doi are loc în condiții critice; jurnalistul ajunge într-o locație în care descoperă un bătrân în care Lisbeth a înfipt toporul (tatăl femeii, căruia a încercat să îi dea foc cu câțiva ani în urmă), un uriaș care nu simte durerea (din cauza unei mutații genetice, frate vitreg de care Lisbeth abia află) și, Lisbeth Salander abia ieșită din mormântul în care fusese îngropată ulterior celor 3 gloanțe care i-au penetrat corpul, unul fiind înfipt în cap.

Va reuși femeia să supraviețuiască? Iar dacă o va face, ce se va întâmpla cu tânăra în jurul căreia pare a exista un complot încă de când era copil? Pare că vâltoarea amenințărilor din jurul ei ajunge până la Guvern, iar elemente din viața ei sunt considerate din anumite motive secrete de stat. Fără încredere în autorități, Salander are puține șanse de a mai rămâne în societate din cauza pericolului pe care îl reprezință informațiile pe care le deține prin simpla ei existență, pentru Suedia. Cum poate o fată atât de neajutorată ca Lisbeth să amenințe, fără să știe, o întreagă țară? Este totul o conspirație sau Lisbeth se face vinovată de faptele de care este acuzată? Abia aștept să descopăr în următoarele volume.

― Dar de ce Bjurman? Presupun că nu din întâmplare i-a fost dat ca tutore. Pe linie se lăsă tăcerea.

― Nu, n-a fost nicio întâmplare. Acum trei ani a părut să fie o idee bună. Cine ar fi putut bănui asta?

― Cât de multe ştia Bjurman? Fostul lui şef râse răguşit în receptor.

― Tu ştii bine cum era Bjurman. Nu era actorul cel mai talentat.

― Vreau să spun… El cunoştea relaţia? Există ceva în hârtiile lui care ar putea duce la…

― Nu, sigur că nu. Înţeleg de ce întrebi, dar nu trebuie să te nelinişteşti. Salander a fost întotdeauna un factor incontrolabil în această poveste. Noi am aranjat astfel încât Bjurman să primească însărcinarea, dar numai pentru că aveam nevoie de un tutore de care să fim siguri. Mai bine aşa, decât un necunoscut. Dacă ea ar fi început să ciripească despre ceva, Bjurman ni s-ar fi adresat nouă. Acum, totul se termină în cel mai bun fel cu putinţă.



Categorii:Autori străini, Millennium, Recenzii, Stieg Larsson

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , ,

4 răspunsuri

Trackback-uri

  1. Castelul din nori s-a sfărâmat (recenzie) – Bookmymind
  2. Prizonieră în pânza de păianjen (recenzie) – Bookmymind
  3. Dinte pentru dinte (recenzie) – Bookmymind
  4. Fata care trebuia să moară (recenzie) – Bookmymind

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: