Prizonieră în pânza de păianjen (recenzie)

📚Millennium #4 📚

— Că firea unui om e dată de contradicțiile lui. Ne e dor de ducă și de casă în același timp. Nu l-am cunoscut niciodată pe Frans Balder și probabil că m-ar fi considerat doar un neghiob bătrân. Totuși, știu cu siguranță că putem să iubim și să ne temem în aceeași măsură de ceea ce facem, la fel cum Frans Balder părea că-și iubește fiul, deși continua să fugă de el. Să fii viu, doamna profesoară Sharif, înseamnă să te contrazici constant. Înseamnă să te risipești în mai multe direcții și mă întreb dacă nu cumva prietenul tău nu se afla într-un moment de răscruce. Poate că și-a distrus cu adevărat munca de-o viață. Poate că a dat frâu contradicțiilor spre sfârșit și a devenit un om adevărat în cel mai bun sens al cuvântului.

Autor: David Lagercrantz

Număr pagini: 536

An apariție: 2015

Seria: Millennium

Editura: Trei

Traducere: Raluca Lungu

Titlul original: Det som inte dödar oss, 2015

David Lagercrantz este jurnalist și scriitor suedez, născut în anul 1962, fiul savantului literar Olaf Lagercrantz. Până la contribuția adusă literaturii prin continuarea seriei Millennium („Bărbați care urăsc femeile” (2005), „Fata care s-a jucat cu focul”(2006) și „Castelul din nori s-a sfărâmat” (2007) sunt primele trei volume ale seriei, publicate după moartea autorului Stieg Larsson), publicând „Prizonieră în pânza de păianjen” (2015), „Dinte pentru dinte”(2017) și „Fata care trebuia să moară”(2019), Lagercrantz a mai publicat bibliografia aventurierului și alpinistului suedez Göran Kropp („Göran Kropp 8000+”, lansată în anul 1997), aceasta fiind prima sa carte. Biografia inventatorului Håkan Lans, „Ett svenskt geni” („Un geniu suedez”), a fost publicată în anul 2000 și a fost ecranizată în filmul documentar „Brevetul 986”. A mai publicat:„Änglarna i Åmsele” (1998), „Stjärnfall”(2001), „Där gräset aldrig växer mer”(2002), „Underbarnets gåta”(2003), „Himmel över Everest”(2005, o narațiune fictivă a catastrofei de pe Muntele Everest din anul 1996, unde au murit 12 oameni), „Fall of Man in Wilmslow” (2009, un roman despre matematicianul britanic Alan Turing) și „I am  Zlatan Ibrahimović” (2011, o biografie a sportivului).

Lagercrantz a primit numeroase premii și nominalizări pentru cărțile sale, două dintre acestea fiind pentru cartea „Prizonieră în pânza de păianjen”: în anul 2015, revista Esquire a desemnat acest volum al seriei Millennium ca fiind unul dintre cele mai bune thrillere, iar în anul 2016 a fost preselecționat la Premiul Petrona pentru cel mai bun roman criminal al anului scandinav.

Stieg Larsson nu a apucat să finalizeze cele 10 cărți pe care le plănuise pentru seria Millennium și, nici măcar să apuce să vadă primele trei volume tipărite (a decedat după ce a fost aprobată publicarea primelor 3 cărți). La cererea editorului său, Millennium a fost continuată de David Lagercrantz. Din punctul meu de vedere, nici că putea fi făcută o alegere mai bună în aceste condiții. Scriitura lui Lagercrantz este desăvârșită, cititorul nesesizând vreo discrepanță cauzată de schimbarea autorului. Personajele rămân la fel de bine conturate, acțiunea la fel de complexă și cursivă. Subiectele abordate în cele trei volume ce continuă seria sunt la fel de captivante și prezentate într-o manieră ce nu poate decât să onoreze munca lui Larsson.

Evoluția personajelor este ușor de urmărit, autorul inserând mereu detalii care să reamintească sau să clarifice situațiile vechi care prezintă relevanță pentru noile evenimente, completările fiind făcute doar pentru o bună clarificare, aducând în atenția cititorului doar elemente necesare, fără a complica și a agasa cu detalii irelevante.

Cartea captează cititorul în maniera obișnuită, traducerea și notele de subsol fiind clare și de mare ajutor pentru înțelegerea corectă a subiectului.

În cea de-a patra parte a seriei Millennium, revista cu același nume are din nou probleme (și nu doar financiare) din cauza noului coproprietar. Cu mici posibilități de a păstra traiectoria revistei așa cum și-au imaginat-o Mikael și Erika încă de la fondare și, în lipsa unui subiect nou și de impact, Mikael pierde din popularitate, cititorii tineri nefiind interesați de jurnalist și de ceea ce are acesta de spus.

Pustie. Așa se simțise. Lisbeth Salander abia dacă dormise, băuse și mâncase în ultima săptămână, iar acum o durea capul, avea ochii roșii, îi tremurau mâinile și și-ar fi aruncat cu plăcere tot echipamentul pe jos. Dar pe undeva era și mulțumită, deși nu din motivul pe care îl bănuiau Plague și cei din Republica Hackerilor. Era mulțumită, pentru că aflase ceva nou despre gruparea criminală pe care o studia și pentru că reușise să demonstreze o legătură pe care până atunci doar o intuise. Totuși ținu asta pentru sine și se miră că ceilalți puteau să creadă că spărsese sistemul doar de dragul aventurii.

Așa cum am fost deja obișnuiți, fiecare volum are un alt subiect, iar de această dată Salander și cei din Republica Hackerilor (așa își spune comunitatea de hackeri din care Lisbeth face parte) au spart sistemul celor de la NSA. Secretele pe care hackerii le află pun în alertă organizația, iar Salander devine atât de periculoasă pentru aceștia încât, nu se dorește pedepsirea ei, ci obținerea informațiilor care au ajutat-o să acceseze sistemul, precum și cele mai confidențiale documente. Unul dintre documente este atât de criptat încât nici cel mai bun informatician al NSA nu poate să îi citească conținutul, cu tot ajutorul tehnologiei de ultimă generație la care are acces.

Decriptarea acelui document este vitală pentru Salander, dar și pentru Mikael și viitorul Millennium, pentru că cele mai secrete documente ale NSA ascund informații care ar destabiliza întreaga organizare a instituției.

— Frans voia să recreeze evoluția biologică la nivel digital. Lucra cu algoritmi care învață singuri – care prin încercări și erori se pot îmbunătăți singuri. Își mai adusese contribuția și la evoluția a ceea ce se numesc computere cuantice, cu care lucrează Google, Solifon și NSA. Scopul lui era să inventeze AGI, Artificial General Intelligence.

— Ce este AGI?

— Ceva ce e la fel de inteligent ca omul, dar care are de asemenea viteza și precizia computerului în toate disciplinele mecanice. O asemenea creație ne-ar putea oferi avantaje enorme în toate domeniile de cercetare.

Seria Millennium este atât de captivantă și datorită complexității acțiunii și a multitudinii firelor narative, în acest volum Frans Balder fiind elementul de noutate. Cercetător cu o inteligență ieșită din comun, lucrează la un proiect despre inteligența artificială, iar trădarea unuia dintre asistenții săi oferă munca lui Balder pe mâna rușilor, iar cercetătorului îi aduce moartea.

— Ritmul progresului scapă de sub control. Interesant nu va fi că vom crea AGI, ci ce se va întâmpla după aceea. Există o mulțime de scenarii – în funcție de cum ajungem acolo. Însă vom folosi cu siguranță programe care se vor actualiza și îmbunătăți singure și nu trebuie să uităm că vom avea o nouă concepție asupra timpului.

— Ce vrei să spui?

— Că vom abandona limitele omenești. Vom face parte dintr-o nouă ordine a lucrurilor, în care computerele se actualizează cu viteza luminii. La doar câteva zile după ce creăm AGI, vom avea ASI.

— Asta ce înseamnă?

— Artificial Super-Intelligence, ceva ce este mai inteligent decât noi. Apoi, totul se va întâmpla din ce în ce mai repede. Computerele vor începe să se îmbunătățească într-un mod accelerat și vor deveni de o sută, o mie, de zece mii de ori mai inteligente decât noi. Și ce se întâmplă pe urmă?

— Spune-mi.

— Tocmai asta e. Inteligența în sine nu e deloc previzibilă. Nu știm încotro ne va duce inteligența omenească. Cu atât mai puțin putem ști ce se va întâmpla cu superinteligența.

Proiectul la care lucra poate distruge omenirea, mai ales dacă ajunge în mâini greșite, iar ultima variantă a proiectului nu se știe dacă a ajuns pe mâinile organizației rusești odată cu laptopul lui Balder sau dacă cercetătorul a avut puterea să își distrugă munca de o viață în momentul în care a simțit pericolul ce plana asupra sa.

— Așadar, în clipa în care creăm o superinteligență, pierdem controlul asupra ei.

— Riscul este ca tot ceea ce știm despre lume să se schimbe, iar asta ar însemna sfârșitul umanității.

Probabil lucrurile ar rămâne nerezolvate dacă August, fiul lui Balder nu ar fi fost martor la uciderea tatălui său. Lucrurile nu sunt deloc mai puțin complicate chiar și cu martorul crimei. August suferă de o formă de autism, fiind considerat idiot, boala copilului fiind neglijată până în prezent (Balder și-a părăsit copilul pentru a putea face performață în domeniul său, iar mama lui August folosea banii primiți de la Balder pentru a-i da iubitului ei, un actor violent și bețiv).

Situația devine mai tensionată în momentul în care Lisbeth află de planul de asasinare, avându-l ca țintă pe August (care de fapt era un savant, puterea lui de exprimare fiind desenul) și, îl salvează și răpește pe August pentru a afla chipul ucigașului, dar și pentru a-l proteja, poliția având, din nou, scurgeri de informații.

Nu era nicidecum o puștoaică zăpăcită de hormoni, nicio idioată dependentă de adrenalină care ținea să se dea mare. Se aruncase într-o treabă atât de riscantă pentru că voia ceva foarte concret, deși era adevărat că hacking-ul fusese cândva pentru ea mai mult decât un instrument. În cele mai groaznice momente din copilărie, hacking-ul fusese modul ei de a evada și de a scăpa de sentimentul că e prizonieră în propria-i viață. Cu ajutorul computerului, reușise să dărâme ziduri și bariere care altfel i-ar fi stat în cale și să se bucure de libertate. Desigur, încă mai avea această senzație de libertate.

Intențiile lui Lisbeth rămân necunoscute până aproape de final, amestecul femeii fiind motivat de trecutul încă nerezolvat al acesteia și de dorința de a distruge posibilitatea perpetuării organizației conduse de tatăl său. Astfel, ajungem să aflăm mai multe detalii despre Camilla, sora geamăna a lui Lisbeth, femeie de o frumusețe ieșită din comun și cu o putere de manipulare incredibilă. Ura dintre cele două surori ajunge la un nou nivel, ca urmare a acțiunilor lui Lisbeth de a-l proteja pe August.

Cartea este la fel de palpitantă ca și volumele precedente, piese de puzzle din trecutul personajelor principale ale seriei unindu-se și oferind noi perspective și motivații. Lisbeth este departe de a-și găsi liniștea și riscă de această dată să ajungă la închisoare, măcar pentru răpirea lui August (chiar dacă intențiile femeii au fost cât se poate de nobile, în acțiunea de salvare fiind împușcată).

Trăim într-o lume în care cei paranoici sunt cei sănătoși la minte.

Autori străini David Lagercrantz Millennium Recenzii

2 comentarii Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: