📚Millennium #5 📚
Era ca și cum internetul preluase controlul și nu doar crease un echilibru fals în care minciunile și adevărul erau puse pe același plan, echivalente ca greutate, dar stârnise totodată o furtună de închipuiri și teorii conspiraționiste care se așezaseră peste lume ca o ceață de nepătruns.

Autor: David Lagercrantz
Număr pagini: 251
An apariție: 2017
Seria: Millennium
Editura: Trei
Traducere: Ioana Ghișa
Titlul original: Mannen som sökte sin skugga, 2017
David Lagercrantz este jurnalist și scriitor suedez, născut în anul 1962, fiul savantului literar Olaf Lagercrantz. Până la contribuția adusă literaturii prin continuarea seriei Millennium („Bărbați care urăsc femeile” (2005), „Fata care s-a jucat cu focul”(2006) și „Castelul din nori s-a sfărâmat” (2007) sunt primele trei volume ale seriei, publicate după moartea autorului Stieg Larsson), publicând „Prizonieră în pânza de păianjen” (2015), „Dinte pentru dinte”(2017) și „Fata care trebuia să moară”(2019), Lagercrantz a mai publicat bibliografia aventurierului și alpinistului suedez Göran Kropp („Göran Kropp 8000+”, lansată în anul 1997), aceasta fiind prima sa carte. Biografia inventatorului Håkan Lans, „Ett svenskt geni” („Un geniu suedez”), a fost publicată în anul 2000 și a fost ecranizată în filmul documentar „Brevetul 986”. A mai publicat: „Änglarna i Åmsele” (1998), „Stjärnfall”(2001), „Där gräset aldrig växer mer”(2002), „Underbarnets gåta”(2003), „Himmel över Everest”(2005, o narațiune fictivă a catastrofei de pe Muntele Everest din anul 1996, unde au murit 12 oameni), „Fall of Man in Wilmslow” (2009, un roman despre matematicianul britanic Alan Turing) și „I am Zlatan Ibrahimović” (2011, o biografie a sportivului).
Faptul că Lisbeth Salander se afla aici și că ajunsese să fie închisă era, desigur, scandalos. Dar împrejurările nu fuseseră de partea ei și, cinstit vorbind, nici ea nu se împotrivise cu prea multă convingere. Pentru ea, toată povestea asta părea doar o paranteză ridicolă și considera că poate la fel de bine să stea la pârnaie ca oriunde altundeva. Fusese condamnată la două luni de închisoare pentru practici arbitrare și neglijență cu caracter de pericol public când se implicase în drama de după asasinarea profesorului Frans Balder și când, pe proprie răspundere, ținuse ascuns un băiat autist de opt ani și refuzase să colaboreze cu poliția, deoarece descoperise, pe bună dreptate, că existaseră scurgeri de informații în timpul investigației. Nici nu contestase nimeni că avusese o contribuție de netăgăduit la salvarea vieții băiatului. Cu toate acestea, procurorul-șef Richard Ekström a pus mult patos în proces și justiția s-a lăsat în cele din urmă ghidată de pledoaria lui – în ciuda faptului că unul dintre jurați era de altă părere și că avocata lui Lisbeth, Annika Giannini, se descurcase excelent. Dar, fără niciun fel de ajutor de la Lisbeth, nu avusese prea multe șanse de câștig.
„Dinte pentru dinte” începe cu descrierea închisorii în care se află Salander. Așa cum știm din volumul precedent, Lisbeth l-a salvat pe August, băiatul lui Frans Balder, astfel încurcând planurile organizației pe care sora sa, Camilla, o „moștenise” de la Zala, tatăl celor două surori. Personalitatea lui Lisbeth s-a conturat bine în ochii cititorului în cele patru volume ale seriei, iar dorința acesteia de a face lucrurile corect (pe cont propriu, dar corect după regulile personale) îi atrag atenția asupra abuzurilor a cărei victimă este Faria și, a cărei agresoare este Benito. Chiar dacă a fost mutată în această închisoare de maximă siguranță pentru că primea constant amenințări din partea surorii ei, noua locație nu era deloc atât de sigură precum lăsau autoritățile să se înțeleagă. Benito era la conducerea închisorii și, cât timp gardienii închideau ochii, aceasta domina prin înspăimântarea și abuzarea celorlalte deținute.
Un val de ură inundase celula, iar Benito se repezi la Salander cu cuțitul în mână. Dar nu ajunse la ea. Faria pricepea ce se întâmplase. O lovitură și un braț întins, și Benito parcă se năpustise într-un zid. Deveni imobilă, paralizată și căzu pe betonul celulei, fără ca măcar să se sprijine în mâini. Se făcu liniște, se auzea numai trenul de mărfuri huruind afară.
Benito o teroriza pe Farida din cauza înțelegerii cu frații acesteia, religia și regulile islamice aducând-o pe femeie în postura de a fi tratată inuman și, de a fi condamnată de către propria familie la moarte, datorită acțiunilor răzvrătitoare ale fetei dinainte de condamnarea la închisoare.
Salvarea Faridei a devenit unul dintre scopurile lui Lisbeth, hackerița găsind în situația Farida corespondete ale abuzurilor suferite de ea și de mama sa. Dar, bineînțeles că activitatea de echilibrare a nedreptăților vieții nu se rezumă pentru Salander la atât. Vizita fostului tutore, Holger Palmgren, îi oferă noi informații lui Lisbeth, motiv pentru care tânăra trebuie să facă alte săpături în trecut. Pânza de minciuni și conspirații era țesută mult mai complex decât s-a putut vedea până în acel moment, documentele primite de Palmgren dezvăluind noi grozăvii ale autorităților responsabile de susținerea și ajutorarea copiiilor.
Fuseseră de-ajuns câteva cuvinte, pe care el i le aruncase la întâmplare când fusese la ea la închisoare, pentru ca Lisbeth să se gândească și să realizeze acum că făcuse parte dintr-un studiu la nivel național. Spunea că știa și alți copii care fuseseră implicați, și din generația de dinaintea ei, și din cele de după. Dar ce nu reușea ea să afle era numele celor vinovați. Se pare că fuseseră ținute secret cu mare grijă, nepublicate pe internet și de negăsit în nicio arhivă.
Benito se bucura de multă putere în închisoare datorită relațiilor pe care le avea în exterior cu frații Faridei, dar și cu membrii clubului de motocicliști care colaborau cu organizația Camillei. Salander era într-un constant pericol de moarte, dușmanii acesteia ajungând să se unească și să nutrească același scop comun: eliminarea lui Lisbeth.
Eliberarea din închisoare nu a ajutat-o pe femeie să fie protejată, Benito evadând și răpind-o pe Lisbeth cu ajutorul celor doi bărbați islamici. Cum poliția era mereu cu un pas în urma activităților criminale, singura salvare a lui Salander putea veni doar de la membrii Republicii Hackerilor, care au putut fi martori indirecți ai răpirii datorită sistemului de urmărire din telefonul lui Lisbeth, sistem ce putea fi activat de femeie cu ajutorul unui mesaj vocal.
În paralel, urmărim povestea a doi gemeni despărțiți în cadrul aceluiași proiect de cercetare al cărei victime trebuiau să fie și Lisbeth și Camilla, soarta celor doi fiind mărturie a durerii cauzate de cercetătorii fără scrupule și fără inimă.
Bărbații erau atrași de Hilda, de altfel și femeile, și copiii; ea gândea liber și măreț în vremurile vechi când toți aveau speranțe atât de mari. Proiectul lor nu a fost de fapt unic, exista o sursă de inspirație în New York. Dar ea și Martin au dus mai departe proiectul și, cu toate că rezultatele i-au uimit și câteodată i-au dezamăgit, costurile nu i s-au părut niciodată prea mari. Unii copii au dus-o mai rău decât alții, asta era adevărat. Dar fusese loteria vieții. Proiectul 9 era la bază nobil și important – așa îl vedea ea. Putea face lumea să înțeleagă cum creăm indivizi mai puternici și mai armonioși, și de aceea fusese așa o tragedie faptul că L.M. și D.B. puseseră totul în pericol și o obligaseră să ia măsuri excesive. Depășirea limitelor în sine nu o chinuia atât de mult iar asta o mira câteodată chiar și pe ea. La urma urmei, se cunoștea pe sine însăși și știa deci că nu avea înclinații spre remușcări. Dar își făcea griji pentru consecințe.
Acțiunea acestui volum m-a sensibilizat cel mai tare. Cei care puteau fi trași la răspundere pentru proiectul de cercetare asupra gemenilor sunt în stare de crime cu sânge rece pentru a-și acoperi urmele, asasinatul lui Holger Palmgren fiind printre cele mai ușor de digerat atrocități (pe cât poate fi de acceptabil un asasinat). În schimb, situația inumană în care au fost puși cei doi gemeni în oglindă (Leo și fratele său) mi-au strâns sufletul și m-au făcut să citesc deznodământul cu respirația tăiată.
Fusese încheiat un acord conform căruia ele ar fi trebuit să îl anunțe dacă apăreau gemeni care urmau să fie dați spre adopție. Apoi se sfătuiau cu Stafford înainte de a-i plasa pe copii în familii adoptive. Fusese vorba de aproximativ patruzeci de bebeluși, dintre care douăzeci și opt erau gemeni monozigoți, iar optsprezece gemeni dizigoți. Niciuna dintre familii nu trebuia să afle că fiul sau fiica lor era geamăn, nici că exista undeva un frate sau o soră. Părinții erau însă obligați să-i permită lui Stafford și echipei lui să îl consulte pe copil în fiecare an și să îi dea o serie de teste de personalitate sub pretextul că asta era spre binele copilului.
Răsturnările de situație sunt o constantă a acestei serii, elementele noi apărând atunci când te aștepți mai puțin, amenințările și pericolul planând peste tot, vizibil și invizibil.
Nici Mikael nu este nelipsit în această carte, investigațiile sale ajutând-o pe Lisbeth să înțeleagă cine a stat în spatele acestui proiect și, din nou, ajungând în pericol atunci când se apropia de dezlegarea adevărului.
Am învățat de-a lungul timpului atâta lucru, și anume că adevărul este adesea puțin neașteptat sau inclusiv ilogic, pentru că noi, oamenii, nu suntem pe deplin raționali, în timp ce, de regulă, minciunile sunt, mai ales dacă mincinoșii nu sunt destul de șireți, foarte unitare și coerente, apropiindu-se adesea de clișeu.
Fiecare carte din această serie a mai adăugat o piesă în puzzle-ul de neînțeles al trecutului lui Lisbeth. Din nou la un pas de moarte și, cu dorința de a se răzbuna pe cercetătorii din proiectul ce avea ca obiect de studiu gemenii, „Dinte pentru dinte” se încheie, lăsând impresia că și trecutul lui Lisbeth s-a încheiat. Doar că, dincolo de dezvăluirile făcute și în această carte, Camilla încă este în libertate, ura dintre cele două surori nefiind domolită.
Abia aștept să aflu deznodământul poveștii din ultima carte a seriei Millennium, „Fata care trebuia să moară”, nu fără regret că această lectură plină de suspans și aventură se va încheia.
Categorii:Autori străini, David Lagercrantz, Millennium, Recenzii
👍👏
ApreciazăApreciază
😍🙏
ApreciazăApreciat de 1 persoană