Fata care trebuia să moară (recenzie)

De Lady Dot on 26 ian. 2021 • ( 0 )

📚Millennium #6 📚

Se hotărâse să dea ea lovitura, în loc să aștepte într-un colț să fie vânată. Acesta era motivul pentru care se afla la Moscova și tot de aceea avusese grijă să instaleze și camerele de supraveghere pe Fiskargatan din Stockholm. Dar prețul pe care îl plătea era mai mare decât și-ar fi putut imagina. Și asta nu numai pentru că i se redeschideau toate rănile din trecut, care o țineau trează noaptea. În plus, inamicul se folosea de mușamalizări și de criptări imposibile și era nevoită să stea ore în șir în fața computerului pentru a-și șterge urmele. Trăia ca un evadat și nimic din ceea ce căuta nu putea fi obținut cu ușurință. De-abia acum, după mai bine de o lună de chin, începea să se apropie de țintă. Nu-i era însă ușor să știe sigur și câteodată se întreba dacă nu cumva inamicul era totuși cu un pas înaintea ei.

Autor: David Lagercrantz

Număr pagini: 240

An apariție: 2019

Seria: Millenium

Editura: Trei

Traducere: LAURA VON WEISSENBERG

Titlul original: Hon som måste dö, 2019

David Lagercrantz este jurnalist și scriitor suedez, născut în anul 1962, fiul savantului literar Olaf Lagercrantz. Până la contribuția adusă literaturii prin continuarea seriei Millennium („Bărbați care urăsc femeile” (2005), „Fata care s-a jucat cu focul”(2006) și „Castelul din nori s-a sfărâmat” (2007) sunt primele trei volume ale seriei, publicate după moartea autorului Stieg Larsson), publicând „Prizonieră în pânza de păianjen” (2015), „Dinte pentru dinte”(2017) și „Fata care trebuia să moară”(2019), Lagercrantz a mai publicat bibliografia aventurierului și alpinistului suedez Göran Kropp („Göran Kropp 8000+”, lansată în anul 1997), aceasta fiind prima sa carte. Biografia inventatorului Håkan Lans, „Ett svenskt geni” („Un geniu suedez”), a fost publicată în anul 2000 și a fost ecranizată în filmul documentar „Brevetul 986”. A mai publicat: „Änglarna i Åmsele” (1998), „Stjärnfall”(2001), „Där gräset aldrig växer mer”(2002), „Underbarnets gåta”(2003), „Himmel över Everest”(2005, o narațiune fictivă a catastrofei de pe Muntele Everest din anul 1996, unde au murit 12 oameni), „Fall of Man in Wilmslow” (2009, un roman despre matematicianul britanic Alan Turing) și „I am Zlatan Ibrahimović” (2011, o biografie a sportivului).

„Fata care trebuia să moară” este ultimul volum al seriei Millennium, scriitura și traducerea fiind la fel de interesante și clare ca și în restul seriei.

Minciunile tatălui reprezentaseră o bună bucată de timp partea cea mai frumoasă a vieții ei și trăise multă vreme cu convingerea că ea era cea care deținea puterea. Că ea era cea care-l fascina pe el, și nu invers. Era o iluzie de care firește că fusese nevoită să se despartă și care fusese înlocuită de un abis. Și totuși… încă-și mai amintea exaltarea de-atunci și câteodată îl ierta pe Zala, așa cum am face-o cu un animal de pradă. Singurul lucru care nu se estompase niciodată fusese ura față de Lisbeth și de Agneta, iar acum, când stătea întinsă în pat în apartamentul de pe șoseaua Strandvägen, se folosea de această ură pentru a se propulsa înainte, la fel cum o făcuse în adolescență, când fusese nevoită să se reinventeze și să creeze o nouă Camilla care nu depindea de absolut nimeni.

După toate încercările la care a fost supusă Lisbeth, acum totul se strânge în jurul ei, Camilla fiind un pericol constant, o amenințare de care nu poate scăpa ușor. Cele două surori se urmăresc și se vânează una pe alta, fiecare utilizând energia și resursele de care dispune. Lisbeth se ascunde bine, tocmai acesta fiind motivul care o forțează pe sora sa să o provoace să își părăsească ascunzătoarea. Neputând să ajungă la Salander, Camilla dorește să îi ia tot ce mai are (prieteni, cunoștințe), totodată mizând pe caracterul surorii sale, Lisbeth nelăsând oameni nevinovați să fie sacrificați pentru propria viață.

În paralel cu urmărirea și lupta de putere dintre cele două gemene, urmărim o nouă conspirație în care sunt implicați spioni (chiar dubli spioni) oameni capabili de crime pentru a-și proteja interesele.

Începuse să se simtă iar puternică, chiar și în drum spre vârf, și băuse din belșug din supa de afine, despre care auzise că făcea minuni. Dar, în curând, corpul îi deveni neobișnuit de greoi și ochii începeau să i se închidă și îi era din ce în ce mai frig, iar în cele din urmă se întâmplă nenorocirea: se prăbuși la pământ. Dispăru în ceață și nu știa nimic de furtuna care se abătuse asupra lor în mod neașteptat dinspre nord, punând în pericol întreaga expediție. Pentru ea, orele se scurgeau pur și simplu în întuneric și în tăcere și nu auzi nimic, până în momentul când simți toporul de gheață atingându-i chipul. Dar nici atunci nu se poate spune că pricepea ce se petrece. Simțea loviturile undeva aproape și totuși foarte departe, ca și cum ar fi venit din altă lume. În orice caz… după aceea, când i s-au mai eliberat căile respiratorii și pașii s-au îndepărtat, deschise ochii. Într-o oarecare măsură, era un miracol în sine. Ar fi trebuit să fi murit cu mult timp în urmă. Dar Klara Engelman, despre care se credea că nu mai avea nicio șansă, se uită din nou în jur și la început nu pricepu absolut nimic. În afară de faptul că se afla cumva în iad. În curând însă, începu să-și aducă aminte, se uită la picioarele sale încălțate în bocanci și la un braț de lângă ea, neștiind cui îi aparținea și asta nu numai pentru că se afla într-o stare gravă. Brațul plutea în aer într-o mișcare împietrită deasupra șoldului. Apoi înțelese și încercă să-l atingă. Nu putea. Era mort. Klara se simțea degerată de frig. Și totuși se întâmplă ceva care o determină să se ridice în picioare.

Una dintre multele victime ale acestui joc de putere este Nima, un șerpaș prins la mijloc de grupul care face o expediție pe muntele Everest pentru a pune în aplicare un plan criminal. Conștiința curată a lui Nima, dar și superstițiile acestuia îi transformă viața liniștită și cinstită într-o succesiune de evenimente tragice. Victimă colaterală, Nima este asasinat, iar pentru identificarea lui este necesară colaborarea mai multor personaje: medicul legist, Mikael și Salander (poliția din nou este dezinteresată, considerând că nu este nimic de anchetat la moartea unui cerșetor alcoolic).

În lupta celor două surori Mikael ajunge victimă, răpirea și torturarea jurnalistului ducându-l mai aproape de moarte ca niciodată: imaginile cu ziaristul care urmează să fie ars de viu îi sunt trimise redactorului șef de la Millennium, Erika.

Însă bărbații plecară fără ca măcar să se uite înapoi, iar ea rămase un răstimp holbându-se la spinările lor care se îndepărtau prin furtună, până când nu le mai auzi decât pașii scârțâiți… de-abia atunci o copleși cu adevărat spaima și începu să țipe până o lăsară puterile și nu mai putu decât să plângă încetișor, simțind cum în corp i se răspândește disperarea cu o intensitate nebănuită.

Ceea ce este frapant în acest volum este alternanța descrierilor a două morți: una prin îngheț, iar alta prin ardere și împușcare (împușcarea fiind act suicidal). Preponderența detaliilor te fac să înțelegi cu exactitate sentimentele și gândurile pe care cele două personaje le-au experimentat în ultimele clipe din viață.

Nu-i mai rămăsese nimic, așa că își lăsase capul în jos privind zăpada care îi vâjâia pe la picioare și se întreba dacă nu cumva acesta era momentul în care avea să se prăbușească și să renunțe. Atunci începură să se audă țipetele, groaznice urlete de jale purtate de vânt, care la început păreau inumane, ca și cum însuși muntele și-ar fi strigat disperarea.

Dacă Salander va reuși să se răzbune pe Camilla, ori dacă cea din urmă îl va omorî pe Mikael, vă las să aflați citind finalul unei serii incitante și palpitante. Cotele suspansului sunt la înălțimea cu care seria ne-a obișnuit deja și, senzația de regret că s-a terminat se contopește cu suferința și deznădejdea pe care o trăim intens alături de victimele acestei noi conspirații.