Legenda lui Podkin o Ureche (recenzie)

De Lady Dot on 6 feb. 2021 • ( 3 )

📚 Saga celor Cinci Tărâmuri #1

– Voi, iepurii, nu înțelegeți gloria și puterea Haplilor. Cum ați putea? Eu eram un jalnic căpitan ratat, care se îndoia întotdeauna de el însuși și era veșnic speriat să nu cumva să ia o decizie greșită. Umblam cu o oală enormă de cupru pe cap, ca un clovn. Acum nu mai am nicio îndoială. Nicio slăbiciune. Nicio teamă. Am numai putere și un țel! Grămăjoarele de carne și blană ca voi n-au cum să înțeleagă. Lumea asta e a Hapligonului. A fost înșelat ca să renunțe la ea, dar o să se întoarcă! Noi o curățăm pentru el cu un val de sânge și fier, sub care o să dispară toate triburile, zeii și zeițele voastre!

Autor: Kieran Larwood

Număr pagini: 279

An apariție: 2019

Editura: Paralela 45

Seria: Saga celor Cinci Tărâmuri

Traducere: Viorel Zaicu

Titlul original: The Legend of Podkin One-Ear (The Five Realms #1), 2016

Kieran Larwood este un autor britanic, frate al actorului Marek Larwood și lucrează ca profesor într-o școală primară. Primul său roman se numește „Freaks”. Seria „Saga celor cinci tărâmuri” este alcătuită din următoarele volume: „Legenda lui Podkin o ureche” (2016), „Secretul Scorburii Întunecate” (2017), „Fiara Inimii Întunecate” (2018), „Uki and the Outcasts”(2019) și „Uki and the Swamp Spirit” (2021). În limba română pot fi citite în acest moment doar primele trei volume.

Seria „Saga celor cinci tărâmuri” urmărește aventurile iepurașului Podkin o Ureche și este o serie recomandată copiilor începând cu vârsta de 8-9 ani. Totuși, nici adulții nu trebuie să rateze această aventură captivantă.

Primele trei volume din „Saga celor cinci tărâmuri” le-am primit ca premiu pentru povestea Podkin a salvat Crăciunul în cadrul concursului Podkin O Ureche. În acel moment, nu știam nimic despre această serie și nici despre adevăratul motiv pentru care Podkin are doar o ureche.

Ei bine, ninsoarea de astăzi mi-a deschis apetitul pentru povești. Și „Legenda lui Podkin o Ureche” este o poveste pe cinste.

În primul rând, lumea lui Podkin este o lume a iepurilor, împărțiți în colonii și organizați cum nu se poate mai bine. Au ierarhii, sărbători, istorii, zei, războaie și… dușmani aprigi.

Așa cum fiecare colonie e construită cu atenție în jurul vizuinii din centru, iepurii din ea sunt organizați în jurul căpitanului. El e conducătorul tribului, așa cum a fost tatăl lui înainte și va fi fiul lui după. El și soția lui iau toate hotărârile pentru trib, rezolvă toate neînțelegerile și organizează toate ospețele și festivalurile.

În comunitatea iepurilor totul a fost normal până când, în unul dintre triburi ceva s-a schimbat. „Unii spun că ar fi avut în ei ceva din râu. Alții zic că au săpat prea adânc și au dat peste ceva blestemat și otrăvitor. Iar alții că erau opera vrăjitoarelor. Oricare ar fi motivul, peste noapte iepurașii din Izvorul Nisipurilor au devenit altceva. Ceva nefiresc și rău.”

Povestea Haplilor este acum doar o istorie sângeroasă, relatată de bard (iepuraș ce deține un dar special al povestirilor), farmecul acestor povești fiind tocmai faptul că sunt adevărate.

Pe urmă vechii iepuri din Izvorul Nisipurilor au ieșit la suprafață, numai că de data asta nu mai erau de recunoscut. Erau îmbrăcați din cap până-n picioare într-o armură de fier. Un metal cu care iepurii nu au de-a face – ar otrăvi-o și pe Zeița însăși.
Iepurii din Izvorul Nisipurilor nu s-au mulțumit doar să-l topească și să-i dea formă. Au reușit să se contopească cu metalul. Fierul părea să le iasă chiar din piele. Le curgea prin vine și le inunda ochii, dându-le o culoare ruginie și un aspect de pustiu. Iepurii au folosit metalul ca să modifice și creaturile din jurul lor: șobolanii uriași prostănaci pe care iepurii îi folosesc la cărat și corbii negri care trăiau în pădurile din apropiere. Le-au transformat în mulțimi țipătoare de harpii metalice.

Momentul care îl transformă pe Podkin O Ureche într-un erou debutează în Ajun de Mărăciun (în coloniile iepurașilor fiind o sărbătoare similară cu vestitul Crăciun al oamenilor), când colonia sa a fost atacată de Hapli, iar Podkin, Paz și Puk au fost nevoiți să fugă pentru a fi salvați și pentru a proteja unul dintre cele 12 daruri ale Zeiței pentru cele 12 triburi.

Aventurile celor trei frați sunt demne de povestit generațiilor următoare de iepurași datorită pericolului pe care aceștia l-au înfruntat în lupta cu Haplii.

Iepurașii din Izvorul Nisipurilor au descoperit ceva îngropat, ceva ce le-a oferit posibilitatea să se transforme în cei mai de temut dușmani și asupritori ai celorlalți semeni.

Când au ieșit din Gorumul Țepos, au început să devoreze și să distrugă. Cei care se temeau de ei le-au spus Hapli.
Dacă ajungeau la o colonie, o distrugeau. Omorau căpitanul, cu fii lui cu tot. Făceau fărâme toți războinicii, apoi luau jumătate din populație ca să o preschimbe în Zeița știe ce… Ceilalți rămâneau cu o viață de mizerie: produceau mâncare și lucruri pentru noii stăpâni, fără să știe când aveau să fie ridicați și ei, în vreo noapte plină de bocete.
A fost o epocă întunecată pentru toată iepurimea.

Fuga celor 3 iepurași din colonie în timpul atacului Haplilor este plină de aventură și pericol. Podkin are asupra sa darul Zeiței pentru tribul din care provine, lucru care îl face pe Scramashank (conducătorul Haplilor) să îl urmărească și să îl vâneze pentru a recupera darul magic al Zeiței.

Pentru a supraviețui, cei trei iepurași au nevoie de aliați, dar colonia la care se duc pentru a cere ajutor este sub conducerea Haplilor, refugierea lor acolo punându-i în pericol. De frig, foame, spaimă și luptă pentru supraviețuire au parte cei trei frați de-a lungul fugii lor în speranța găsirii unui loc sigur. Dar, haplii sunt peste tot, în special pe urmele lor.

Primul volum din această serie ne ajută să înțelegem de ce Haplii acționează cu atât de multă cruzime, de ce e important pentru ei să pună mâna pe darurile Zeiței pentru cele 12 triburi și de ce descoperirea făcută în pământ a dus la transformarea unor iepurași pașnici în niște criminali și torționari aprigi.

În fiecare noapte, când colonia dormea, se ducea cu soldații acolo, lângă chestie. I-a schimbat. Le-a spus cum să prelucreze fierul cu ciocanul. Le-a șoptit la ureche secrete întunecate și promisiuni interzise. Bucata aia rea de metal ne-a răpit pur și simplu căpitanul. Ce putea să-i ofere? Putere? Bogății? Poate l-a lăsat fără strop de chibzuință și i-a dat altceva în schimb?
Un lucru știu sigur: în tot acel timp el transforma chestia în altceva, iar ea, la rându-i, îl tranforma pe el în altceva.

Chiar dacă este o serie pentru copii, mărturisesc că abia aștept să citesc volumul al doilea. Adult fiind, cele peste 200 de pagini le-am citit într-o singură zi, lectura fiind relaxantă. Ilustrațiile mi-ar fi plăcut mai mult dacă erau color, dar scriitura și lipsa greșelilor din această carte au făcut deliciul lecturii. Citisem acum câteva zile că o poveste bună pentru copii este cea care e și pe placul adulților. „Legenda lui Podkin o Ureche” este o astfel de poveste. Poate fi savurată de cititori copii, adolescenți și adulți. Și se potrivește perfect cu ninsoarea ca din povești de afară (și în ținuturile prin care iepurașii încearcă să supraviețuiască este zăpadă, detaliu care m-a ajutat să intru în poveste și să mă relaxez cu adevărat alături de Podkin, Paz și Puk).

– Eu tot nu înțeleg, zice neîncrezătorul. Toate poveștile despre Podkin spun cât de viteaz și de puternic era. Într-a ta n-a fost decât un iepuraș speriat. Ca noi toți…
– Dar exact așa a și fost, zice bardul. Ca unul dintre voi. Nu trebuie să fii puternic sau viteaz ca să faci lucruri nemaipomenite.