Fiara Inimii Întunecate (recenzie)

📚 Saga celor Cinci Tărâmuri #3

Se zice că demult, în primele zile, zeițele Estra și Nixa s-au dus la Larnica și l-au închis în subteran pe Hapligonul Mâncător de Lume. Apoi s-au apucat să umple locul de viață (și moarte, pentru că asta era treaba Nixei): plante, copaci, insecte, pește și, bineînțeles, iepuri.

Au ales iepurii pentru a conduce lumea – ei umblau și vorbeau așa cum făcuseră odată Străbunii înaintea lor. Le-au dat casă și adăpost, ba chiar și Douăsprezece Daruri care să-i protejeze.

Dar lipsea ceva.

Estra a înțeles că viața – viața adevărată – nu e nimic dacă nu ai puterea de a te gândi la asta. Trebuie să gândești, să vorbești și să cânți, apoi să lași aceste gânduri celor care vin după tine (atunci când Nixa și-a făcut treaba), așa încât să le fie de folos, să-i ajute să crească și să devină mai buni.

Viața, s-a gândit Zeița, e o mare poveste. Și trebuie spusă de cineva. Așa că l-a chemat pe Goarnă să i se alăture, și l-a făcut zeul cântecelor și poveștilor. El și-a ales ca barzi câțiva iepuri și le-a dat binecuvântarea lui: abilități de a intra pe tărâmul ideilor și al creației după bunul plac, de a privi lumea ușor diferit și de a da mai departe cuvântul, melodia sau imaginile.

Autor: Kieran Larwood

Număr pagini: 310

An apariție: 2019

Seria: Saga celor Cinci Tărâmuri

Editura: Paralela 45

Traducere: Viorel Zaicu

Titlul original: The Beasts of Grimheart (The Five Realms #3), 2018

Kieran Larwood este un autor britanic, frate al actorului Marek Larwood și lucrează ca profesor într-o școală primară. Primul său roman se numește „Freaks”. Seria „Saga celor cinci tărâmuri” este alcătuită din următoarele volume: „Legenda lui Podkin o ureche” (2016), „Secretul Scorburii Întunecate” (2017), „Fiara Inimii Întunecate” (2018), „Uki and the Outcasts”(2019) și „Uki and the Swamp Spirit” (2021). În limba română pot fi citite în acest moment doar primele trei volume.

Partea a treia din „Saga celor Cinci Tărâmuri” începe cu tristul eveniment de la Festivalul Goarnei: moartea Marelui Bard. Așa cum știm din volumele anterioare, povestitorul nostru, bardul, este nimeni altul decât Puk, iar moartea Marelui Bard îl afectează pe Puk similar morții tatălui. Marele Bard îl învățase tot ce știe, cei doi iepuri cunoscându-se în timpul aventurilor alături de Podkin O Ureche.

Vizibil afectat, bardul este aproape de a-i mărturisi lui Rue amănunte despre viața secretă pe care încearcă să o păstreze pentru propria siguranță. Nu mult a trecut până când Dansatoarele pe Oase au „pus mâna” pe bard și pe tânărul său învățăcel. Bardul a spus o poveste unui public care nu trebuia să o audă, motiv pentru care cineva a plătit Dansatoarelor pe Oase (acestea sunt asasine plătite) pentru a-l omorî pe bard.

– Unele povești sunt spuse pentru distracție, altele pentru a transmite o lecție. Unele sunt menite să pună pe gânduri, iar altele… altele sunt spuse doar pentru a arăta care e adevărul. Și nu oricui îi place să i se spună adevărul.

Dansatoarele pe Oase nu sunt criminale cu sânge rece lipsite de rațiune. Pentru a-i da șansa să se apere, Bardul are parte de o judecată: trebuie să spună povestea, exact așa cum a făcut-o atunci când a deranjat atât de mult încât i s-a dorit moartea. Bineînțeles, povestea este continuarea aventurii lui Podkin și a luptei cu Haplii.

După găsirea lui Izbici (ciocanul cu care puteau fi confecționate arme care să străpungă armura Haplilor) iepurii din Scorbura Întunecată au confecționat 3 săgeți (ciocanul se micșorează la fiecare utilizare).

Pentru a avea șanse să înfrângă Haplii (aceștia au construit mașinării mari din fier cu ajutorul cărora reușesc să doboare copacii) iepurașii au nevoie de Ținta Sufletului (Darul Zeițelor pentru Colonia Cuibul Rândunicii). Impedimentul care ar putea sta în calea obținerii acestei arme fermecate este ura dintre mama lui Podkin și fratele său, căpitanul Coloniei Cuibul Rândunicii.

În frunte, pe jumătate ascunse de pădure, se aflau mașinăriile construite din fier ghimpos, la fel ca armura Haplilor. Păreau niște insecte diabolice uriașe, cu o mulțime de lame și dinți rotitori, în fața cărora erau montate niște fălci zdrobitoare. Fiecare dintre ele avea în spate o roată imensă, mai înaltă decât cinci iepuri, care se rotea încet și punea în mișcare echipamentul de tăiere din față.

Mașinăriile erau împinse către copaci și tufișuri de echipe de Hapli. Lamele sfâșiau trunchiuri și rădăcini, iar mandibulele de fier sfârtecau crengile, mărunțindu-le. Dinții transformau apoi bucățile rămase în așchii. În urmă rămânea terenul devastat. Peste tot în urmă, sute și sute de pași, erau grămezi de noroi răscolit și bucățele de lemn.

Ca și cum tot dezastrul nu era de ajuns, peste tot erau focuri. Echipe de șobolani uriași trăgeau copacii căzuți pe ruguri enorme. Copacii crescuți în sute și sute de primăveri erau înghițiți de flăcări și trimiteau spre cer trâmbe de fum și cenușă care se vedeau, probabil, de foarte departe.

Totuși, încărcați cu speranță, iepurii din Scorbura Întunecată pornesc înspre Colonia Cuibul Rândunicii pentru a cere ajutor. Numărul mare al răniților dintre prizonierii eliberați din colonia Haplilor îi fac pe iepuri să decidă ca drumul să fie făcut pe rând, primii plecând iepurii războinici și curajoși, cunoscuți deja din primele volume.

O poveste bună este plină de răsturnări de situație, iar trădarea iepurelui Vicia (salvat de Podkin și prietenii săi când au mers în căutarea ciocanului) i-au pus în primejdie pe cei trei frați. Datorită vrăjitoarei Brigid aceștia nu cad pradă somnului indus de iepurele trădător, dar ajung fugari și amenințați cu moartea de către acesta. Vicia a făcut o înțelegere cu Haplii, având o metodă de a-i anunța de planurile iepurilor.

Podkin a fost grav rănit de către Vicia și, a fost salvat împreună cu Paz și Puk de către Colț Adevărat (conducătorul unei haite de lupi) și de către Gardienii casei Herne. Acești Gardieni se ocupă cu protejarea tuturor elementelor din Pădurea Inimii Întunecate.

Cu ajutorul Gardienilor, Podkin ajunge în posesia darului coloniei lor – Coroana Sângerie – o coroană cu coarne, care are puterea de a-l face pe purtător să citească gândurile. Acest Dar funcționează pe baza sângelui, dar îi oferă lui Podkin posibilitatea de a discuta (prin gânduri, imagini, simțuri) cu lupii (trei haite de lupi trăiesc în Pădurea Inimii Întunecate) și de a se alia cu toții în războiul împotriva Haplilor.

Vedea dedesubt toată furia și lăcomia care trebuie să fi fost Hapligonul. Putea să vadă chiar și un miez mic, cât o nucă, rămas din pasăre. Zeul fierului viu cotropise cu totul creatura, aproape expulzând-o din propria ființă. Podkin și-a dat seama că probabil la fel se întâmpla și cu iepurii. Fuseseră reduși la o minusculă minge de frică – restul fusese umplut de Hapligon. Oare își dădeau seama de asta? Oare fărâma aia rămasă din corb se străduia să se elibereze și să gândească din nou singură?

Sincronizarea parcă vegheată de Zeiță a făcut ca cei trei frați și noii lor aliați să se întâlnească la Stânca Argintie cu iepurii care rămăseseră la Scorbura Întunecată, dar și cu cei din Colonia Cuibul Rândunicii, care ajunseseră în același timp.

Negocierile și disputele cu unchiul lui Podkin păreau că vor pecetlui soarta tuturor iepurilor. Iscusința iepurașului cu o ureche a răzbătut cu ajutorul Coroanei Sângerii. După ce a intrat în mintea uneia din ciorile Haplilor și a înțeles soarta și intențiile Hapligonului, cu ajutorul aceluiași Dar i-a arătat unchiului său importanța primirii Țintei Sufletului.

Războiul dintre Hapli și iepuri, Gardieni și lupi este ultima șansă de salvare a iepurimii. Poate Podkin să câștige această bătălie? Poate fi învins Hapligonul cu doar 3 săgeți? Va fi eventuala victorie o garanție a păcii pe termen nelimitat?

Ce se va întâmpla cu bardul (Puk) și celelalte personaje pe care le-am îndrăgit de-a lungul aventurii lui Podkin O Ureche?

La toate aceste întrebări cartea „Fiara Inimii Întunecate” oferă răspunsul în maniera deja bine cunoscută din primele două volume. O carte relaxantă, dar plină de aventură, o scriitură curată și o poveste care captează atenția micilor și marilor cititori, „Fiara Inimii Întunecate” este lectura din care curajul reiese ca lecție de viață pentru cei mici și pentru cei mari (iepurașii sunt animale fricoase, dar trebuie să își înfrângă frica pentru a se salva).

Ziua în care Pădurea Inimii Întunecate s-a trezit și și-a trimis armata la război o să rămână în toate poveștile pe care o să și le transmită iepurii de la o generație la alta.

Autori străini Kieran Larwood Recenzii Saga celor cinci tărâmuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: