Vicious (recenzie)

De Lady Dot on 22 feb. 2021 • ( 1 )

📚 Păcătoșii din orașul Tuturor Sfinților #1

Aș fi vrut să mă transform în fum, să mă strecor în trupul lui și să rămân acolo. Sună nebunesc, dar e adevărat. Într-atât tânjeam după bărbatul ăsta.

Autor: L. J. Shen

Număr pagini: 428

An apariție: 2020

Editura: Epica

Seria: Păcătoșii din orașul Tuturor Sfinților

Traducere: Ioana Socolescu

Titlul original: Vicious, 2016

L. J. Shen este o autoare de cărți romantice și romane pentru tineri, scrierile sale devenind bestselleruri la nivel internațional. A publicat 18 romane – fiind cunoscută pentru „Cum să furi o inimă cu un sărut” (2018), jumătate dintre acestea făcând parte dintre cele trei serii ale autoarei. Volumului în discuție face parte din seria „Păcătoșii din orașul Tuturor Sfinților”, alături de „Provocare”(2017), „Ruckus” (2017), „Scandalous”(2017), „Bane”(2018).

În mod clar, pentru el, fata nu era decât un instrument. Un mijloc către atingerea unui scop. Voia să mă facă să sufăr.
Și reușise.
N-ar fi trebuit să-mi pese de ce se purta așa. Ar fi trebuit să-mi fie indiferent. La urma urmei, îl uram. Îl uram atât de mult, încât mi se făcea rău fizic la gândul că-mi plăcea la nebunie cum arăta pe terenul de fotbal, dar și în afara lui. Mă uram pe mine însămi fiindcă eram atât de superficială, atât de neghioabă, fiindcă adoram felul în care maxilarul lui zvâcnea atunci când încerca să oprească un zâmbet. Uram faptul că era cinic și pragmatic, în vreme ce eu eram o idealistă, însă iubeam fiecare cuvânt care i se rostogolea de pe buze. Pe deasupra, detestam faptul că o dată pe săptămână, în fiecare săptămână, inima mea o lua razna pentru că îmi dădeam seama că Vicious putea fi acela.
Îl uram, și era evident că și el mă ura.

În ciuda numărului mare de pagini, „Vicious” nu m-a impresionat cu o acțiune complexă ori cu vreun subiect interesant. Încadrată în categoria „ficțiune contemporană pentru tineri”, Vicious este de fapt o carte cu un puternic conținut erotic, pe alocuri vulgar, un film pentru adulți povestit în slow-motion.

Fata săracă, fiică de servitori, inocentă în aparență (comparația cu cireșul înflorit dorind să întărească această idee) iubește și râvnește la băiatul bogat, cu probleme afective ce îl transformă într-un adevărat necioplit, dar care o dorește pe „slujnică” (cu acest apelativ romantic i se și adresează) și, după ce îi transformă viața într-un calvar reușește să o obțină.

Acest rezumat este cam toată povestea. Bine, am sărit peste fanteziile erotice, peste puținele detalii legate de familiile acestora și despre violența și răzbunarea care îi învăluie existența lui Vicious.

Nu am ce să povestesc mai mult de atât. Este un film pentru adulți ambalat telenovelistic, o poveste mai vulgară decât ar fi de dorit pentru o carte din categoria celor romantice (acolo unde se află încadrate cele scrise de Sandra Brown) și o modalitate de a spăla mințile tinerilor și a forma o gândire bazată pe umilirea femeii. Mai mult, se implementează ideea că femeia trebuie să fie tratată astfel. Dacă lectura nu ar fi fost catalogată ca ficțiune contemporană pentru tineri, ci ar fi avut un gen specific: dragoste, erotic, sau mai știu eu ce, apreciam mai mult această poveste de dragoste bolnavă.

Iar acum, din întâmplare am dat peste Slujnică.
Ea nu făcea parte din planul meu inițial. Tocmai de asta surpriza a fost așa de plăcută. Ea era piesa care lipsea. Ca o garanție, în caz că treaba ar fi început să se împută în Todos Santos. […] Dar acum, să-mi îndeplinesc scopul cu ajutorul Slujnicei avea să facă toată tărășenia mai plăcută.
Probabil că suflețelul ei nevinovat urma să fie fărâme după treaba asta. Nu se pricepea la răzbunare. Nu a fost niciodată crudă, egoistă, nu deținea niciuna dintre trăsăturile urâte care se impregnaseră în mine. Era amabilă, politicoasă și plăcută. Le zâmbea străinilor pe stradă. Aș băga mâna în foc că încă le mai zâmbea, chiar și aici, în New York. În vocea ei încă se mai distingea accentul ăla sudist, primitor și moale – la fel ca ea.
[…]
Era perfectă.
Perfectă pentru planurile mele și pentru a-mi omorî timpul în așteptarea rezultatelor.
Era o fantomă din trecut și avea să mă ajute bântuindu-mi demonii din prezent. Îmi putea fi de folos și era foarte clar că avea nevoie de bani. Aveam de gând să o scot din impas, teafără și sănătoasă. Dar fără scrupule.
Eram pregătit să pun foarte multe la bătaie pentru a o convinge să mă ajute. În clipa în care am văzut-o în hainele alea minuscule, care abia dacă o acopereau, a fost iar a mea.
Doar că ea încă nu știa asta.

Probabil mulți se vor întreba de ce am citit această carte. Ei bine, pentru că femeile nu rezistă în fața reducerilor. Și cum am găsit „Vicious” și „Provocare” la jumătate de preț, am zis că va merita să citesc o „ficțiune contemporană pentru tineri”, coperta fiind mai mult decât cunoscută din mediul virtual, această carte înfierbântând sângele multor cititori.

Dacă e să fiu cinstită, l-a înfierbântat și pe al meu. De ciudă și frustrare. Promovez și încurajez cititul cu orice ocazie, dar nu aș recomanda această carte decât celor care vor să schimbe pornografia online cu cea din cărți.

Personajul principal feminin, Emilia, delicata floare de cireș cu principii serioase și morală solidă este un etalon de femeie mai eronat decât actrițele filmelor cu același conținut. Am putut înțelege că acceptă să fie înjosită, că iubește pe cineva contrar rațiunii (doar pentru atracția fizică), dar ca această carte să fie încadrată în acest gen mi se pare revoltător. De ce? Pentru că Emilia devine un personaj de apreciat (datorită calităților scoase în evidență), iar mentalitatea tinerilor este ușor de manipulat și influențat. Emilia nu ar trebui să ajungă în mintea cititorului prea tânăr (adolescent), morala și principiile relației ei cu Vicious nefiind sănătoase (eu nu mi-aș dori o astfel de iubire pentru copilul meu sau pentru mine). Pentru cititorul adult, această carte ar putea fi o lectură cu un important conținut erotic ca oricare alta, dar pentru o minte care este la vârsta la care își caută identitatea și își formează personalitatea această carte este ca o loterie a sexului din ură: „eu îl urăsc (și iubesc), el mă urăște, dar ne folosim unul de altul, facem sex și ne asumăm suferința care ne face să fim victime, fără să ne lovească soarta cu vreo greutate adevărată, iar la final totul se termină romantic și perfect, deci am acționat corect înjosindu-ne și acceptând bădărăniile arătosului bogătaș”.

Să nu mă înțelegeți greșit. Nu am nimic cu faptul că această poveste se bazează 80% pe dorință sexuală, fantezii și dorințe. Nici cu mitocănia lui Vicious. Nici cu vulgaritatea anumitor scene sexuale. Nu. Fiecare are preferințele lui în materie de lectură. Dar mi se pare normal să fie adresată publicului adult. Nu promovată ca ficțiune contemporană pentru tineri. Păi asta e ficțiune? Mașinile zburătoare și călătoriile în timp ce sunt? Realitate?

Eram oare pe punctul de a comite o greșeală, încurcându-mă cu Vicious? Probabil că da, însă nu mai eram niște puști, iar eu știam ce voiam.
Vicious voia să mă folosească, iar eu urma să mă folosesc de el.
Da, era o greșeală enormă.
Așa cum se întâmplă în cazul greșelilor enorme, consecințele aveau să fie dureroase.
Din păcate, eram dispusă să plătesc prețul.

Concluzionând, ceea ce mi-a plăcut la această carte a fost lipsa greșelilor (de scriere și traducere), în rest, nimic din această poveste „captivantă” nu m-a făcut să găsesc un avantaj al lecturii. Din păcate pentru mine, am comandat și „Provocare”, scrisă tot de L. J. Shen, și voi reveni cu un articol în care să vă împărtășesc părerea mea și despre această poveste de iubire din orașul Tuturor Sfinților.