Alexandra Foarfă: autoarea cărții „Trepte spre cer” (interviu)

De Lady Dot on 26 feb. 2021 • ( 0 )

Alexandra Foarfă este o româncă născută în anul 1990 pe care am ajuns să cred că o cunosc în urma lecturării romanului său de debut „Trepte spre cer”.

Autoarea se întrepătrunde cu naratoarea și cu protagonista, percepțiile Alexandrei Foarfă asupra vieții și, în special, asupra anilor adolescenței fiind prezentate cu stil, oferind cititorului o radiografie a sufletului adolescentin.

Curajul de a-și transpune experiența în paragrafe de poveste și de a-și asuma dezvăluirea publicului larg, mi-au stârnit curiozitatea și m-au făcut să doresc să aflu cât mai multe despre această tânără autoare.

„Trepte spre cer” este o carte captivantă, un roman intrigant care te face să vrei să descoperi mai mult decât ți s-a oferit deja, care te face să îți pui întrebări pe care nu ți le-ai adresat niciodată, sau să evaluezi răspunsurile pe care ți le-ai dat în trecut.

Dar, mai bine vă las să aflați mai multe informații chiar de ea:

BookMymind: Mulțumesc pentru disponibilitatea de a răspunde acestor întrebări. Pentru cei care încă nu au auzit de Alexandra Foarfă, cine este ea?

M-am născut în Craiova și am copilărit alături de oameni frumoși, oameni care și-au lăsat adânc amprenta în personalitatea mea. Am terminat liceul Frații Buzești și am decis să îmi continui drumul în Anglia. Am studiat afaceri și turism într-un oraș verde și plin de tineri entuziasmați, pe meleagurile din poveștile lui Geoffrey Chaucer (autor al operei Canterbury Tales), am lucrat câteva luni în America, unde viața mi-a pus curajul la încercare sănătos. Acolo am trecut printr-un uragan, o tornadă și multe alte încercări și provocări care m-au definit ca adult. Am decis sa revin în țară, unde m-am mutat la București și mi-am completat studiile cu un master în Psihologie Organizațională. De 7 ani lucrez în cadrul unei firme de turism. Pe drum, undeva în trecut, mi-am pierdut tatăl și toate aceste lucruri au contribuit mult la dezvoltarea omului de astăzi, fapt care se poate observa și în cartea mea.
Astăzi sunt un om simplu, plin de viață, mereu optimist și care își dorește ca drumul înainte să fie format din clipe alături de oamenii dragi, de povești și provocări frumoase, iar în urmă să existe sertare pline de amintiri extraordinare.

BookMymind: Ai studiat în Marea Britanie, de ce te-ai întors în România? Și, mai ales, de ce ai ales să publici cartea „Trepte spre cer” în România?

M-am întors în Romania ca urmare a unui cumul de factori, am avut și o problema în familie, dar, în mare parte, pentru că am considerat că aici pot obține succes în cariera aleasă ceva mai repede ca acolo.
Mi se pare important ca oamenii cu studii în străinătate să vină și să își aducă aportul în economia României, e nevoie de tinerii inovatori și creativi pentru un viitor mai bun.
În același timp îmi era dor de casă, de familie și de prieteni. Am o relație specială cu mama mea, dar și cu prietenii din copilărie și îmi lipsea mult interacțiunea socială călduroasă din țară, cea din Anglia nefiind cea mai reușită cu oamenii din jurul meu.
Am ales să public cartea în România pentru că este o carte pentru oamenii de aici, pentru cei care știu să simtă, să trăiască, să se identifice în povestea mea și, într-un fel, pentru cei apropiați mie. Fiind prima carte, este un proiect de suflet pentru care mi-a trebuit ceva curaj și nu o vedeam publicată în nici un alt loc.

BookMymind: Dorești să o traduci pentru a o putea face cunoscută la nivel internațional?

Am colegi, din străinătate, care m-au întrebat același lucru. Mi-aș dori să fac asta la un moment dat în viitor, dar cred că dacă aș traduce-o, nu voi putea reda aceeași emoție ca scrierea în limba română. Și cred că o colaborare cu librării internationale ar fi utilă și ușor de fructificat doar în momentul în care cartea devine bestseller la noi în țară. Altfel cred că este imposibil de obținut.

BookMymind: Mărturisește-mi povestea din spatele cărții. De ce ai ales acest subiect, când ai început să scrii această carte, tot. 🙂

Scriu de când eram mică, de la vreo 11 ani, inspirată și impulsionată de dna. Profesoară de limba română din Buzești, dna Cismaru Nicoleta. La momentul respectiv scriam doar versuri. Povestea cărții a început, exact cum scrie și în primele pagini, la 17 ani, cand am trecut la proza. Scriam pentru mine, dar scriam tot timpul: în pauze la școală, în tren, în autocar sau avion în vacanțe, acasă seara, dar toate cuvintele erau așternute pe hartii, cu pixul. În pandemie am decis să transcriu totul, să nu le pierd, întrucât atunci cand m-am întors din Anglia, mi-am pierdut caietul cu poezii și nu mai am nici una (aveam peste 200 de poezii). Pe măsură ce transcriam, am decis ca este cazul să imi fac curaj și să public. Am aranjat puțin povestea, am adăugat note și legături, am modificat anumite părți, am completat pe alocuri și, la final, am publicat.

BookMymind: Tu ai rolul de autor, narator și personaj principal. Ți-ai imprimat sufletul în această carte. Care au fost reacțiile celor care te cunoșteau anterior publicării?

Zâmbesc la această întrebare. Am primit reacții frumoase. Cei mai apropiați oameni, m-au surprins puțin și mi-au spus că mă recunosc în totalitate în paginile cărții. De-a lungul timpului am coborât din bariere și m-am expus sincer în fața lor. Știi, noi oamenii purtăm deseori măști, fie de frică, fie din diverse alte motive. Și de multe ori nici nu realizăm că le avem. Eu am lucrat mereu la mine, să cobor aceste măști, pentru ca oamenii dragi nu au de ce să ne provoace reacții în care să ne activăm mecanismele de apărare. Oamenii dragi ne iubesc așa cum suntem și nu ne judecă.
Familia a fost, poate, puțin surprinsă de angoasele adolescenței, cred că este dificl pentru o mamă să realizeze anumite lucruri. Generația părinților mei a fost ghinioninstă, pentru că nu cred ca este ușor să fii părinte în lumea asta nouă, când tu ai copilărit și crescut în comunism și, din pacate, nu au avut suficiente informații pentru a ne putea fi alături mai pregnant. Ceea ce nu este greșit, doar că pe mine m-a forțat să îmi depașesc limitele prin durere, iar pentru o mamă sau o bunică, este greu să asiști la un astfel de parcurs. Sunt convinsă că sunt mulți care se vor regăsi aici.
Cunoscuții au fost surprinși pozitiv pe alocuri, iar unii dintre ei au spus, într-adevăr, că nu înțeleg în totalitate tot ce am exprimat eu în carte, dar majoritatea au iubit aceste rânduri, pentru că și-au regăsit bucăți din trecutul lor în ea, pentru că au parcurs din nou, împreună cu mine, drumul maturizării.

BookMymind: Personajul suferă transformări la care niciun cititor nu s-ar aștepta având în vedere profunzimea cărții. Mă refer la cele două capitole vulgare, în care protagonista pare a fi o altă persoană. Pentru mine a fost o schimbare majoră a stilului scriiturii (și de viață al personajului), schimbare care m-a speriat pentru că am adorat modul în care ți-ai înșiruit cuvintele până acolo, profunzimea și puritatea lor. Ce feedback ai primit legat de această parte a cărții?

Nu a fost comentată în mod deschis și detaliat. Ea este menită să vină ca un șoc, societatea ne scoate astfel de șocuri mereu în viață, dar sexul ramane un subiect tabu pentru mulți dintre noi. Explorarea sexualității face parte din acest proces de dezvoltare personală și duritatea cu care izbește este imensă, în special pe cei care nu au informații despre asta, la momentul potrivit. În același timp, lipsa purității și a inocenței este fix scopul acelor pasaje, pentru că, odata deveniți adulți, le pierdem pe drum și uităm complet de ele. Devenim actori pe scena unui teatru grotesc, mizerabil și ne dezbracăm de umanitate. Are rol de trezire, de 2 palme peste față, tocmai pentru a nu pierde acele părți minunate care zac în noi.

BookMymind: Lucrezi la o altă carte? Dacă da, despre ce va fi?

Încă nu. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge scriitoare. Momentan mă obișnuiesc cu ideea. Îmi place mult să scriu și clar nu ma voi opri, dar în prezent m-am ocupat cu promovarea acestei cărți, m-au prins discuțiile despre subiectul ei, în special cu prietenii și am vrut să văd, înainte de orice, feedback-ul la ceea ce am scris. Cu siguranță voi începe și a doua carte care va putea fi citită și separat, dar și ca o continuare a acestei povești. Va fi o poveste despre protagonista noastră adult, cunoscătoare a secretului absolut și a fericirii eterne.

BookMymind: Am observat că scrii poezii. Vei publica un volum cu versuri?

Nu știu. Nu am mai scris poezii de foarte mulți ani și nu m-am gândit niciodată la acest lucru. Nu cred ca m-am gândit, de fapt, că voi face parte din această lume literară vreodată. Dar promit că voi lua în calcul și acest proiect.

BookMymind: Știu că îți plac călătoriile. Dacă ai putea călători în orice loc și în orice timp, unde ai vrea să mergi?

Oh Doamne, de unde să încep?! Dacă vorbim de timp, mi-aș dori să pot trăi experiențele vikingilor, ale romanilor, dar și ale poporului britanic în vremea lui Henric al VIII-lea. Mi se pare absolut fantastic să cutreieri mările și să exiști liber cum o faceau popoarele vikingilor, mi se pare că aș învăța despre Univers, trăind pe vremea Imperilui Roman și cred că m-aș delecta cu viața la curte, pe vremea unui conducător atât de complex și de inedit, încât aș da orice să îl cunosc. Mi-ar plăcea să dau mâna cu Platon, Aristotel, Marcus Aurelius, Confucios, Nietzsche sau Freud și Carl Jung. Dacă vorbim de locuri, m-aș întoarce în Thailanda, unde mi-a plăcut enorm. Nu pot descrie în cuvinte farmecul mării, naturalețea, respectul și simplitatea oamenilor, precum și spiritualitatea pe care am descoperit-o acolo. Cred că este țara mea favorită, alături de România și Grecia. Pe lângă ele se regăsește și Scoția. Iubesc, deopotrivă, Transfăgărășanul cu drumul șerpuit printre stânci, dar și Santorini cu marea albastră și căsuțele albe, străjeri în fața naturii și a vulcanului a cărui erupție din anul 1470 î. HR se spune că a provocat 4 evenimente preistorice descrise de Platon și confirmate de Biblie (Dispariția, într-o noapte, a Atlantidei, Separarea de Marea Roșie, Noaptea îngroșată care le-a permis copiilor lui Israel să părăsească Egiptul, Dispariția culturii minoice). Ador vârful pârtiei din Predeal, cu norii deasupra crestelor și cu liniștea mormântală a munților, dar și centrul orașului Edinburgh, cu ale lui srăduțe pietruite și clădiri vechi și încărcate de istorie.
Dacă ar fi să mă gândesc unde vreau să ajung, am o listă uriașă, cu locuri precum Filipine, Mexic, Kenya, Scandinavia, Japonia. Nici nu mai are rost să descriu de ce vreau sa ajung pe acolo. Cred ca aș sta până mâine. Cert e, că vreau să mă plimb peste tot prin lume.

BookMymind: Ce superputere ai vrea să ai și de ce?

Îmi doresc să am puterea să inspir oamenii mereu ca să afle că dacă depui un pic de efort în plus, poți ajunge departe. Un pas și încă un pas, iar un pas și tot așa, până se ajunge la reușită. Uneori îmi doresc să pot să opresc timpul, să savurez mai mult anumite momente, deși știu că nu e ceva natural. Timpul trece și odată ce îl pierdem, nu îl mai putem recupera. Câteodata am impresia că timpul stă în loc și noi trecem prin și pe lângă el, așa ca nu cred că aceasta e alegerea mea finală.
Cel mai mult, îmi doresc să pot să îmi folosesc creierul la capacitate maximă, ca în Limitless (filmul), dar fără pastile. Capacitatea de cunoaștere îți oferă posibilități infinite, autoritate, stăpânire, rezistență, eficacitate, dar și înțelegere, percepție, înțelepciune și erudiție. Aș putea să ascult Universul întru-totul, picătură cu picătura și să acumulez un izvor nesecat de idei, cuvinte, gânduri, cugetări, emoții, senzații, sentimente, trăiri. Aș deveni Universul însuși. Vai, ce frumos ar fi!

BookMymind: „Trepte spre cer” are un conținut filozofic, chiar dacă o mare parte a acțiunii are în prim plan filozofările unei adolescente, subiectele abordate sunt importante și intense. Care crezi că este scopul vieții tale, menirea ta pe această planetă?

Robert Byrne spunea că scopul vieții este o viață cu scop. Mi-a plăcut mult ideea lui. Freud considera că scopul vieții este moartea, în timp ce Mihai Eminescu spunea că menirea ta este să te cauți pe tine însuți. Am învățat de la ei că este bine să încerc să îmi cunosc neștiința și pe mine însumi.
Eu cred că menirea mea este să iubesc oamenii, să nu fiu lașă, să îmi ajut prietenii și semenii din comunitate, să fac față oricăror provocări îmi aruncă viața, fără să mă plâng și, poate, undeva pe parcurs, să fiu un model de putere și îndârjire și pentru cei din jur. M-am întâlnit pe drum, față în față, cu moartea, de câteva ori chiar, mai ales când m-am electrocutat în casă, în baie, în timp ce făceam duș. Dar nu i-am făcut pe plac și m-am ambiționat să mai cutreier potecile existenței proprii și cred că fix în asta stă esența și sensul vieții, să trăiești cu adevărat. Nu cred că poți fi fericit în încercarea de a căuta fericirea și chiar și în carte vorbesc mult despre această străduință, așa cum nu cred că poți trăi dacă mereu încerci să găsești sensul vieții.

BookMymind: Dacă ar fi în puterea ta să schimbi trei lucruri, care ar fi acestea?

Aș porni viața mai repede, în sensul că timpul uneori are nevoie de zile, luni, ani, pentru a înfăptui ceva și atunci, în loc să începem sa dezvoltăm vaccin pentru COVID-19 la apariția virusului, aș porni procesul mai devreme, spre exemplu. Aș face Pământul un loc mai curat, lipsit de poluare și de plastic. Recunosc, asta este, poate, o utopie, dar cred că natura necesită oxigen pur așa cum și noi necesităm pentru a respira și a trăi. Și un al III-lea lucru ar fi sa ofer oamenilor puterea de conștientizare, secretul suprem al umanității, din punctul meu de vedere. Cred că, în esență, îmi doresc să existe armonie și echilibru în Univers.

BookMymind: Cum este viața ca autor publicat? S-a schimbat Alexandra Foarfă? S-au schimbat cei din preajmă? Ce este diferit?

Viața ca autor publicat este la fel ca și până acum. Nu mă simt diferit. Eu nu m-am schimbat cu nimic, dar a apărut o dorință puternică de a ajunge în sufletele a cât mai mulți oameni, a mișca ceva acolo, a le da putere, curaj și inspirație să lupte cu provocările vieții. Oamenii din apropiere sunt la fel, avem o relație specială și îi apreciez enorm pentru asta și sper ca exemplul meu să îi ajute și pe alții să își îmbunătățească relația cu ei însuși, dar și cu cei din jur.

BookMymind: Care este cel mai dezamăgitor lucru care ți s-a întâmplat/spus de când ai publicat cartea? Dar cea mai mare satisfacție/bucurie?

Dezamăgitor e mult spus, dar așa, puțină deziluzie, a fost faptul că am avut așteptări (deși știu că nu este bine să am) de la anumite persoane să fie mai curioase, să citească, să descopere ce am scris, să îmi povestească ce au înțeles și nu au facut-o. Dar, în același timp, înteleg că nu toți apreciază literatura, nu toți sunt instigați să afle ceva despre mine și despre cartea mea. Fiecare om este într-un anume fel și nu îmi datorează mie nimic până la urmă.
La capitolul satisfacție, tronează, în opoziție, prietenii mei care sunt mândrii că am reușit și mi-au spus asta cu fiecare ocazie, familia care mă susține și mă iubește indiferent de ce se întâmplă și confirmarea faptului că oamenii pe care am ales să îi am cel mai aproape în suflet, sunt niște „creaturi extraordinare”, iar pentru asta țin să le mulțumesc, pe această cale.

BookMymind: Cu ce îți ocupi timpul liber?

Îmi ocup timpul liber cu planificarea vacanțelor și cu călătoriile, cu cititul și cu filme și documentare pe Netflix. Uneori mai și scriu. Călătoriile te lasă fără cuvinte, dar te transformă în povestitor și oriunde ai merge, locul acela devine, cumva, o bucățică din tine. Filmele îți oferă o oază de relaxare, trăiești cu iluzia că poți repara orice nu este definit ca perfecțiune. Cititul îți metamorfozează neuronii și devin un laborator de idei, iar cu ajutorul lor vei putea înțelege sensul vieții, iar despre scris nu pot să spun decât că este modul în care degetele mele se împreunează cu mintea și descriu limba cu care eu percep Universul.
Dar cel mai important, îmi petrec timpul cu prietenii. Îmi place foarte mult să socializez, să cunosc oameni noi și să îmi creez amintiri de neuitat. Comunicarea este arta care ne ajută, prin gândire și limbaj, să nu ne atrofiem gândirea, să ne înțelegem reciproc și să descoperim valori comune, adevărate bijuterii în comoara numită viață.

BookMymind: Care sunt autorii tăi preferați? Ce cărți recomanzi?

Am mulți autori preferați și multe genuri care îmi plac. Dar, pentru o recomandare, aș alege cartea pe care am menționat-o și în romanul meu – „Torturați-l pe artist” de Joey Goebel în care viața este orchestrată din umbră, iar el, artistul, este manipulat fără să aibă habar că decepțiile în dragoste sau dispariția celor apropiați se întâmplă conform unui plan bine pus la punct și toate pentru a putea crea artă. Este, cumva, o metaforă pentru ceea ce poate provoca suferința unui geniu, atins de aripile creativității.
Recomand „Between a Rock and a Hard Place”, a lui Aron Ralston, o carte despre voință, curaj și linia dintre viață și moarte, dar și „Iliada și Odiseea” lui Homer, povești ale Greciei antice pline de înțelesuri și cugetări, alături de „Faust” a lui Goethe despre pactul cu Diavolul și călătoria dificilă, primejdioasă și profundă ce vine ca un tur de forță și ne aduce un simbolism puternic, îmbinat cu critică și scene de comedie.
As îndrăzni să recomand și „Învingatorul este întotdeauna singur” a lui Paulo Coelho pentru scrierea despre lumea celebrității, locul unde dorința pentru succes cu orice preț ne împiedică să auzim ce vrea inima. În același timp sugerez și „Introducere în NLP” (Programare Neurolingvistica) scrisă de Joseph O’Connor și John Seymour, o carte ce vorbește despre dezvoltarea personală prin tehnici străvechi de transformare a personalității (meditație, vizualizare etc.),o invitație la înțelepciune și echilibru.
Iar la final am să închei cu un umor sarcastic, sub forma cărții scrisă de Simona Tache și Mihai Radu, „Femeile vin de pe Venus, bărbații vin de la băut”, o carte savuroasă despre părerile femeilor și ale bărbaților despre situații clișeice din viață.

BookMymind: În încheiere, aș vrea să le transmiți un mesaj celor care încă nu au intrat în contact cu tine prin intermediul cărții „Trepte spre cer”.

Mă bucur enorm că am reușit să ajung la inimile câtorva cititori și sper că ceilalți vor fi curioși să experimenteze o poveste inițiatică, un drum plin de încercări ce poate trezi și un adult din reverie. Nu pot decât să trăiesc cu speranța ca voi lăsa urme, prin cuvinte, în mintea celor ce aleg să îmi citeasca romanul, dâre adânci care să le ofere șansa să înțeleagă cumva că fericirea vine din faptele lor și atitudinea lor față de viață. Iar pentru cei ce aleg să nu facă asta, le doresc o viață bogată și mult succes în descoperirea lumilor fiecăruia.