„Aș vrea.” Cât de prostesc, inutil de politicos și de consolator – atâtea urări strivite într-un singur cuvânt. Dacă aș fi vrut să se împlinească, aș fi folosit verbul simplu și succint „vreau”. Verbul care le place copiilor. Știi ce aș vrea? Să mă împac cu gândul că dorințele doar există. Așa cum există haine. Mâini. Păr. Le atingi, te ating, și asta e tot.
Aș vrea să urmezi traseul gândului meu și să mă localizezi.
Repede, dacă se poate.
Acum.
Autor: Amanda Michalopoulou
Număr pagini: 186
Colecția: ALFIE
An apariție: 2019
Editura: Minerva
Traducere: Claudiu Sfirschi-Lăudat
Titlul original: Θα ηθελα, 2005
Amanda Michalopoulou este născută în anul 1966, în Grecia, și este cunoscută la nivel internațional datorită cărților sale. A publicat mai multe romane, printre care: „How To Hide” , „Baroque”, „Why I Killed My Best Friend” și „God’s wife”. A primit numeroase premii pentru romane, dar și pentru volumele cu povești scurte (nuvele) precum: „I’d Like”.
Cartea „Aș vrea” este o colecție de povești interconectate, inițial având rolul de a veni în completarea a peste douăzeci de povestioare publicate în diferite locuri. Atunci când a început să scrie, poveștile se uneau greu, cele publicate rămânând parcă „prinse” în antologiile din care făceau parte, fapt ce a dus la o nouă viziune: povestirile ca versiuni ale unui roman nescris.
Această perspectivă de a „uni” poveștile transformă cartea „Aș vrea” într-un roman complex, cu de toate, fiind în același timp un volum de povești „interconectate” și un jurnal de amintiri.
Regăsim în această carte zbuciumul artistului, dragostea și trădarea, bucuria și suferința, melancolia, nostalgia și nevoia de a fi într-un fel, în ciuda tentației de a fi diferit. Căutarea identității și dorința de a găsi propriul loc, propriul scop și propriul sine sunt dorințe prezente în „Aș vrea”, împletite cu umor și ironie fină.
Cu lipsurile de rigoare, având de fapt menirea să completeze alte povești, povestioarele care alcătuiesc cartea „Aș vrea” conturează cititorului o imagine clară, sentimentele și intuiția acestuia fiind solicitate de-a lungul lecturii, de cele mai multe ori fiind imposibil să nu fie făcută o analogie în mintea cititorului. Ce este și ce ar vrea, de fapt, să fie?
O întrebare la care nu de multe ori avem curajul să răspundem, dar care ne răsună în minte de mai multe ori în timpul lecturării acestei cărți.
„Aș vrea” unește evenimente din viața de familie, de la vârsta copilăriei până în prezentul la care naratoarea jinduiește a fi altfel, scoțând în evidență, în repetate rânduri, latura nemulțumită a omului.
Mă gândesc că alți oameni au probleme reale. Cu cine să își lase copilul, ca să se ducă să semneze un contract. Când vor avea timp să-și viziteze mama bolnavă. Ce haine să poarte și ce să spună la o înmormântare, la o nuntă. Noi trăim la o distanță sigură de rude și de societate. Tristețea noastră e la fel de vâscoasă și de nemișcată precum căldura. Succesul, concurența, conținutul artei au înlocuit grija pentru ziua de mâine, familia, sensul vieții.
Nemulțumirea specifică ființei umane
Cartea începe cu accidentarea naratoarei la începutul unui eveniment al unui renumit scriitor, Vandoros, al cărui soție ajunge la urgențe imediat după naratoarea noastră. Personalități notorii, scriitorul și soția sa sunt prioritari la primirea îngrijirilor medicale, ajungându-se în punctul în care cele două cupluri se „împrietenesc”.
Dacă până la hilara accidentare dorința de a-l cunoaște pe Vandoros și pe soția sa era mare, după vizita la spital, momentele petrecute alături de cei doi soți celebri nu sunt atât de mulțumitoare pentru naratoarea – personaj precum ne-am aștepta. Firea noastră umană, veșnic nemulțumită, își spune cuvântul, bucuria acelor clipe fiind umbrită de nemulțumirea legată de modalitatea de a se cunoaște: dacă nu ar fi avut nevoie de îngrijiri medicale, nu s-ar fi cunoscut și nu s-ar fi împrietenit.
Pierderea unei persoane dragi
Despre accident, divorț și abandon găsim mai multe povestioare în această carte. Cum este văzută despărțirea părinților a doi copii din punctul de vedere al fiecăruia? Cum ajunge adultul încă neînțeles și neîmpăcat cu trecutul să încerce să „liniștească” copilul din el?
Iertarea
După multiple forme de suferință, iertarea este ca un anestezic. Doar ea ne poate face sufletul să se vindece, mintea să se liniștească și viața să poată căpăta contur. Dar, reușește copilul să își ierte părintele care l-a părăsit? Reușește părintele care părăsește să „își spele” păcatele în ochii fiicelor lui? Cât de mult influențează acțiunea unuia dintre părinți viitorul copilului? Acestea și multe alte întrebări despre viață și metehnele ei sunt prezente în carte, într-un labirint al amintirilor și sentimentelor adunate.
Nu am să povestesc acțiunea cărții pentru că este important ca fiecare dintre cititori să privească lucrurile din propria perspectivă, fără prejudecăți sau situații pe care le-a gândit în prealabil. În schimb, merită citită, are un conținut interesant, se citește ușor și nu am identificat greșeli de scriere sau exprimare. „Aș vrea” este un roman provocator, inedit datorită structurii sale și de actualitate, pentru că mulți dintre noi avem nevoie să lămurim lucrurile cu trecutul.
„Aș vrea” mai multe lecturi din care să am ce învăța, din care să simt cum clădesc bucățică cu bucățică lumea mea, din care să descopăr și să înțeleg misterele vieții, în număr cât mai mare și cât mai clar. Tu ce ai vrea?
Distribuie pe:
Categorii:Amanda Michalopoulou, Autori străini
Bookmymind 
Lasă un răspuns