Mihail Sadoveanu (născut pe 5 noiembrie 1880 la Pașcani – decedat pe 19 octombrie 1961) este cunoscut datorită scrierilor sale din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Romanele sale istorice și de aventuri sunt cele care i-au adus recunoașterea, dar scriitorul a relatat despre viața țăranilor moldoveni, despre peisajele și natura României, lăsând generațiilor viitoare mărturii și memorii care să poarte peste ani farmecul și originalitatea românească.
Tot mai înstrăinați de originile noastre istorice și culturale, întoarcerea la rădăcini și descoperirea stilului de viață al țăranului român pot avea efecte terapeutice asupra românului contemporan, izolat și obosit de provocările vieții cotidiene.
Pasionată de lectură și dornică să descopăr secretele marilor autori am luat-o pe urmele lui Sadoveanu și am vizitat două dintre obiectivele turistice din România, locații în care Mihail Sadoveanu și-a lăsat amprenta până în prezent.
Hanul Ancuței
Oricât de străine ar fi comorile ascunse printre rândurile operelor sale, fiecare dintre noi a intrat în contact cu cel puțin una dintre lucrările sale. „Hanul Ancuței”, operă publicată în anul 1928, este una dintre scrierile lui Mihail Sadoveanu inclusă în programa școlară. Cele nouă povestiri cuprinse în „Hanul Ancuței” îmbină genul epic cu genul liric și ne lasă mărturie peste ani o parte din istoria culinară a acelor vremuri. Concentrându-se pe atmosfera pe care drumeții o experimentau la Hanu Ancuței, Sadoveanu ne transmite din bogăția rețetelor culinare și a gusturilor autentice.

La Hanu Ancuței nu s-au schimbat multe. Ca atmosferă și calitate a măncării. Meniul bogat în preparate tradiționale și nu numai, muzica de calitate și decorul rustic transpun turistul în vremurile lui Sadoveanu.
Ancuța cea frumoasă nu mai este să pună bucatele calde pe masă, dar personalul Hanului oferă cel puțin aceeași ospitalitate. Atenți la detalii și dornici să ofere clientului mai mult decât o masă caldă și un pat de dormit, fiecare dintre angajații din prezent ai Hanului confirmă ospitalitatea pentru care românii sunt vestiți.
Anii au trecut peste Hanu Ancuței, modernizarea aducând un plus de confort (cazarea, mâncarea și atitudinea fiind pe măsura renumelui locului), nelipsind autenticitatea: ușa hanului și inscripția acesteia sunt de pe vremea lui Sadoveanu, soba din interiorul localului încă îi păstrează cuvintele ancorate la loc de cinste, iar scaunele și mesele de pe vremea scriitorului fiind păstrate alături de noi „surate” croite după modelul celor originale.
Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot să rămân indiferentă atunci când am ocazia să trăiesc o astfel de senzație. Am atins mesele vechiului han și am admirat scaunele pe care au stat generații întregi de drumeți. Vizita la Hanu Ancuței a fost ca o călătorie în timp, iar informațiile istorice primite de la personalul hanului au completat atmosfera istorică a acestui loc.
Produsele tradiționale și suvenirurile ce pot fi achiziționate sunt de neprețuit, dar cel mai important pentru mine a fost să simt aerul de demult, să aflu despre istoria locului și să descopăr veridicitatea celor citite cândva. Chiar dacă personalul este prea tânăr pentru a fi fost prezent la han în vremurile lui Sadoveanu, unii dintre aceștia cunosc povestea transmisă prin viu grai, din generație în generație, de către bunici sau străbunici care au străbătut împrejurimile cu carele lor și care, s-au bucurat de muzica, bucatele și ospitalitatea Ancuței.
Muzeul „Mihail Sadoveanu”
Un alt loc în care Mihail Sadoveanu poate fi cunoscut mai în detaliu decât prin scrierile sale este Muzeul „Mihail Sadoveanu” din Iași. Acest obiectiv turistic de neratat a fost inaugurat în noiembrie 1980, atunci când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea marelui scriitor.
Mihail Sadoveanu a intrat în posesia „Casei cu turn” în anul 1918 (a fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea și a fost reședința lui Mihail Kogălniceanu, o altă personalitate găzduită de această „vilă cu turnișor pătrat” fiind George Enescu).
Familia lui Sadoveanu a locuit 18 ani în casa din Copou, folosind până la plecarea la București din 1936 cele două saloane, camera de lucru, dormitorul și camera pentru copii. Biroul scriitorului era schimbat mereu dintr-o încăpere în alta, în funcție de inspirația acestuia, scriind aproximativ 35 de cărți în perioada petrecută acolo.
Obiectele scriitorului (obiecte de pescuit, pălării, trofee de vânătoare, cărțile din bibliotecă ș.a.) pot fi admirate de către vizitatorii muzeului, curtea (grădina muzeului) fiind un loc potrivit pentru o gură de aer proaspăt, o clipă de relaxare sau pentru participarea la evenimentele organizate de către conducerea muzeului. În plus, vizita acestui loc încărcat de istorie și eliberator de stres și griji cotidiene este gratuită o zi pe săptămână, datorită inițiativei deosebite a Muzeului Literaturii Iași (mai multe informații se pot găsi pe site-ul sau pagina de facebook a muzeului).
Sursă foto: muzeulliteraturiiiasi.ro.
Categorii:Lucruri și locuri
Lasă un răspuns