Kya dădu să se îndepărteze, dar, dintr-un imbold, întoarse capul și se uită după el. Știa că toată această înfierbântare a ei n-avea nicio noimă. Comportament lipsit de logică ce încerca să umple un pustiu care n-avea cum să fie umplut. Cât de mult vrei să lași de la tine ca să înfrângi singurătatea?

Autor: Delia Owens

Număr pagini: 444

An apariție: 2021

Editura: Pandora

Traducere: Bogdan Perdivară

Titlul original: Where the Crowdads Sing, 2018

Delia Owens s-a născut în anul 1949 în Carolina de Nord. A scris alături de fostul său soț 3 bestselleruri internaționale despre experiența anilor petrecuți ca naturaliști în Africa: „Cry of the Kalahari”, „The Eye of the Elephant” și „Secrets of Savanna”. Pentru cărțile sale a primit numeroase premii, „Acolo unde cântă racii”, romanul de debut al scriitoare, urmează a fi ecranizat.

„Acolo unde cântă racii” este primul contact cu autoarea Delia Owens. Expresivitatea artistică este dusă la cote maxime datorită accentului pus pe natură, acțiunea având loc într-o mlaștină din Carolina de Nord. Cu studii în domeniu, autoarea pune accentul pe natura din mlaștină, pe flora și faună, dar mai ales, pe conexiunea dintre om și natură.

Povestea o are ca personaj principal pe Kya, sau Fata Mlaștinii, prezentându-ne drama prin care această fetiță lipsită de apărare a trecut și cum mlaștina i-a oferit cadrul necesar supraviețuirii.

Lunile trecură, iarna se așeză ușurel peste plaiuri, cum fac iernile din sud. Soarele cald ca o pătură înfășura umerii Kyei, atrăgând-o tot mai departe în întinderea bălții. Auzea câteodată sunete de noapte pe care nu le știa ori tresărea la câte un trăsnet căzut prea aproape, dar, peste tot pe unde umbla, întinderea mlaștinii îi purta de grijă. Și apoi, în cele din urmă, într-un moment nedeslușit, durerea din inimă fu absorbită precum apa în nisip. Tot acolo era, dar în adânc. Kya își lăsă palma pe pământul ud, care scotea aburi ca de răsuflare, iar mlaștina îi deveni mamă.

Kya rămâne singură de la o vârstă fragedă (6 ani), fiecare dintre membrii familiei părăsind-o rând pe rând. Mereu în așteptarea mămicii, fetița este pusă în situații complicate, dureroase și aproape fără nicio rezolvare. Dar, natura are multiple resurse de a întreține viața în interiorul ei, Kya descoperind curând modalități de a se întreține, asigurându-și strictul necesar supraviețuirii.

Cu lipsuri afective, sociale și financiare anii trec, iar Kya trece prin perioada copilăriei alături de pescărușii de pe plajă și își găsește refugiul în colecționarea scoicilor, penelor de la diverse păsări ale mlaștinii, fluturilor și ierburilor.

Trăind singură în mlaștină, Kya se lovește de stigmatul social, fiind tratată de către localnicii celei mai apropiate așezări civilizate drept o sălbatică, o scursură a societății, un animal al cărui loc este doar în sălbăticie, reprezentând un pericol pentru societatea atât de delicată și emancipată cu care se învecinează. De frica autorităților, care ar fi luat-o la orfelinat sau ar fi trimis-o într-o familie adoptivă, Kya renunță la școală după prima zi (umilința în fața clasei fiind ceea ce o face să renunțe atât de ușor) și se ascunde în natura mlaștinii ori de câte ori vreo autoritate încearcă să dea de ea.

Prietenia cu Tate, prima și marea ei iubire, îi oferă calea către cunoaștere. Dragostea care se înfiripă între cei doi, pasiunea comună pentru complexitatea mlaștinii, dar și ajutorul pe care acesta i-l oferă într-ale cititului îi domolește tinerei lipsa de comunicare și afecțiune cu care a trăit întreaga ei viață. Dar, situațiile neplăcute nu sunt nici pe departe de a se încheia pentru Kya. Plecarea lui Tate la facultate și performanța acestuia în mediul academic îl fac să o abandoneze pe tânara căreia îi oferise atât de mult din iubirea și energia lui.

Kya simți că se dezumflă ca o pânză rămasă fără vânt. Tate era mai mult decât întâia ei iubire: îi împărtășea devotamentul pentru mlaștină, o învățase să citească și era singura legătură, chiar dacă atât de slabă, cu familia-i dispărută. Era o pagină de timp, o poză într-un album vechi, singura pe care-o avea. Inima îi bubuia în piept; furia i se destrăma.

Mereu părăsită, Kya își concentrează mai tare atenția asupra mlaștinii și își pierde, treptat, fiecare fărâmă de speranță în legătură cu întoarcerea familiei ei sau cu posibilitatea de a fi iubită. Singurii „prieteni” de care are parte sunt Săltărețu’ și soția sa, dar nici în aceștia Kya nu se poate încrede prea devreme, societatea tratându-i și pe ei nedrept (negrii erau asupriți de către albi la acele vremuri).

Iubirea și afecțiunea pot înmuia sufletul unei fete, lucru care se întâmplă și cu Kya atunci când Chace, unul dintre băieții de vază ai comunității, începe să îi facă curte și să ducă alături de ea o viață promițătoare, cu discuții de căsătorie și viață de familie. Izolarea de care are parte Kya, obișnuită să trăiască o viață singură, o transformă din nou în victima sentimentală a celor care își doresc să se bucure de frumusețea ei naturală, de simplitatea și puritatea ei.

Și, în cele din urmă, veni și frica. Dintr-un loc mai adânc decât marea. Frica de a ști că avea să fie iarăși singură. Probabil pentru totdeauna. O condamnare pe viață.

Kya ajunge să fie dorită de cei doi bărbați, fiecare având propriile motive și propriile greșeli care să îl facă de nedorit pentru Kya. Transformarea vieții sale are loc odată cu publicarea cărților despre viețuitoarele din mlaștină, lumea științifică fiind impresionată de colecția și calitatea cărților Kyei. Totuși, moartea lui Chace o pun pe Kya în postura de a petrece tot restul vieții după gratii sau se a fi executată.

Romanul este tulburător, cititorul crescând odată cu Kya, descrierile peisajelor, dar și a trăirilor și sentimentelor fetei trecând prin inima și mintea cititorului ca un curent electric. Rămâi captiv în mlaștină și atins de povestea de viață a fetei. „Acolo unde cântă racii” este o carte despre maturizare, abandon, suferință, iubire, trădare, evoluție, natură, prejudecăți, familie și, nu în ultimul rând, despre natură, pământ, apă și viață.

Scriitura este deosebită, cartea este fără greșeli, iar expresivitatea te face să simți atmosfera mlaștinii și durerea unui suflet abandonat iar și iar. Limbajul este aparte, adaptat subiectului și captează atenția cititorului, transpunându-l în locul și timpul poveștii. Personajele sunt complexe, Kya trecând prin multiple schimbări psihice și fizice, atent prezentate cititorului, chiar și în cele mai introvertite momente ale protagonistei. Plutim prin gândurile și trăirile Kyei cu eleganță, dar și cu fiorii specifici fricii de nou, admirând-o și compătimind-o totodată. Cum supraviețuiește Kya și ce se alege de soarta ei în urma învinuirii pentru crimă, vă invit să aflați citind această carte deosebită.

Categorii:Autori străini, Delia Owens, Recenzii

Etichete:acolo unde canta racii, book my mind, bookmymind, Delia Owens, editura pandora, lacramioara neamtu recenzie, literatura, literatura contemporana, literatura tineri, literatura universala, mlastina Carolina de Nord, natura, poveste de viata, recenzie, recenzie bookmymind, Recenzii, roman de adolescenta, roman de dragoste, roman despre natura, viata unei fete in mlastina