Se opresc în fața primei femei. Cu vârful cravașei, Taube îi ridică sânul. Când dă drumul cravașei, sânul îi cade pe piept. El îi face semn unui soldat care merge în fața lui ca femeia să fie împinsă un pas înapoi, afară din rând. Cilka privește cum următoarele două femei, după ce și sânii lor cad, se alătură primei în rândul din spate. Cea de-a patra femeie rămâne în rând, după ce sânii i s-au ridicat la loc.
Alege dacă vor trăi sau vor muri, după cum au sânii, fermi sau nu.
Autor: Heather Morris
Număr pagini: 406
An apariție: 2020
Editura: Humanitas Fiction
Traducere: Luana Schidu
Titlul original: Cilka’s Journey, 2019
Heather Morris este născută în Noua Zeelandă, iar pasiunea sa pentru scris și întâlnirea cu Lale Sokolov au adus în lumina tiparului cartea „Tatuatorul de la Auschwitz” (2018), carte de debut al autoarei, roman care i-a adus numeroase premii, fiind urmat de „Cilka`s Journey” (2019) și „Stories of Hope: Finding Inspiration in Everyday Lives” (2020).
Încă de la lecturarea cărții „Tatuatorul de la Auschwitz” Cilka mi-a atras atenția. Una dintre cele mai importante mențiuni despre Cilka, exceptând detaliile interacțiunii cu prietena ei Gita, este cea în care tânăra i-a salvat viața lui Lale. Fără a ști exact cum, având doar indicii despre contextul care îi oferă femeii un statul special în lagărul Auschwitz, Lale dezvăluie fărâme din ceea ce reprezenta viața Cilkăi în interiorul lagărului, dar și despre un alt tip de abuz asupra prizonierilor.
În „Călătoria Cilkăi” descoperim prețul plătit de Cilka pentru a trăi și, mai ales, prețul plătit de femeie pentru că a trăit. Dacă supraviețuirea în lagărul Auschwitz a fost țelul multor prizonieri, pentru Cilka acest scop, această dorință de a trăi, a adus o nouă pedeapsă. Abuzurile sexuale la care a fost supusă i-au asigurat supraviețuirea și i-au oferit posibilitatea de a-l salva pe Lale, dar au condamnat-o la ani grei de muncă forțată în Siberia. Motivul condamnării? „S-a culcat cu dușmanul”.
Rănile pe care le au de tratat acum Cilka și ceilalți sunt deseori provocate de bătăi brutale, căci femeile și bărbații, plictisiți să stea înăuntru zile în șir, își eliberează toată energia acumulată în violență fizică. Cilka aude și vede că unele bătăi sunt atât de crude, încât învinsul nu supraviețuiește. Ca niște animale în cușcă care nu mai au pentru ce trăi, prizonierii se întorc unii împotriva celorlalți. Optimismul care înflorea abia-abia în Cilka începe să se ofilească. Așa se poartă mereu oamenii unii cu alții, crede ea.
O copilă într-o lume a morții, o femeie care a fost aleasă pentru a fi abuzată, o ființă care mai presus de orice își dorea să trăiască, ajunge să fie eliberată doar pentru a fi trimisă în Siberia, în cel mai friguros loc de pe pământ.
Noul lagăr nu se diferențiază foarte mult de Auschwitz, iar Cilka își folosește experiența din „celălalt loc” pentru a ajuta noile colege să se adapteze condițiilor lagărului, ținându-și mereu vechea viață secretă.
De-a lungul experienței în Siberia, Cilka rememorează momentele terifiante de la Auschwitz, descoperind astfel cum a procedat pentru a salva viața lui Lale, cum și-a condus mama în vehiculul care o ducea la moarte și cum a fost perioada în care a avut „privilegiul” de a conduce blocul morții, locul în care erau aduse prizonierele care urmau să fie trimise la gazare.
Vina și rușinea fac parte din viața de zi cu zi a Cilkăi, conștiința femeii fiind greu de curățat. Cu secrete în minte și răni pe suflet, Cilka încearcă să își găsească puterea de a supraviețui și în acest loc. Abuzurile sexuale la care sunt supuse femeile și în acest lagăr o aduc din nou pe Cilka în postura de victimă „privilegiată”, să fii violată de un singur bărbat fiind o cale mai ușoară de a trece prin atrocitățile lagărului decât să fii violată de cine și când vrea. Actele sexuale din lagăr sunt barbare, femeile fiind violate la comun, fiecare în patul său, în orice noapte bărbații aveau pofta și dorința de a le avea. După munca la mina de cărbuni, în gerul siberian, nopțile le înghețau inima de frică, dezgust și rușine.
Cilka sesizează șansa. Într-un lagăr sunt munci proaste – cele de afară, muncile manuale, grele – și sunt munci bune. În celălalt loc, o muncă „bună” însemna mai multă mâncare și căldură, dar în cazul Cilkăi însemna și să fie folosită în mod repetat, fără încetare, și să asiste la cele mai rele condiții din lagăr. Rolul ei de șefă a Blocului 25 era o pedeapsă, dar totodată una pentru care simte că trebuie să se căiască. Pentru că a supraviețuit. Pentru că a făcut schimburi de mâncare, țigări și haine călduroase. În timp ce femeile acelea veneau și plecau să moară. Și veneau, și plecau, și veneau, și plecau, întruna.
Cilka reușeste să obțină unul dintre cele mai bune locuri de muncă din lagăr, abilitățile sale fiind folosite pentru a trata pacienții din spitalul lagărului. În spital Cilka descoperă că nu toți trebuie să trăiască, dorința Cilkăi de a-i ajuta pe toți aducându-i probleme. Atrăgându-și mânia unuia dintre doctori, Cilka ajunge să descopere maternitatea și creșa lagărului. Copiii rezultați din violuri erau născuți și crescuți (o scurtă perioadă de timp) în interiorul lagărului, ca mai apoi să fie despărțiți de mamele lor fără a ști cineva ce soartă îi așteaptă.
Călătoria Cilkăi este o poveste tulburătoare, durerea, rușinea, nedreptatea și abuzul fiind parte din fiecare moment petrecut de femei în cel mai friguros loc de pe pământ. Totodată, povestea Cilkăi este despre supraviețuire, curaj, iubire și devotament față de oameni. În locuri pline de orori iubirea își face loc așa cum primăvara este mereu vestită de câte o mică și fragilă floare. Va reuși Cilka să supraviețuiască acestei noi provocări? Vă invit să aflați deznodământul citind „Călătoria Cilkăi”, o poveste despre o supraviețuitoare a Auschwitz-ului care își trăiește pedeapsa pentru că a reușit să trăiască.
Distribuie pe:
Categorii:Autori străini, Heather Morris, Recenzii
Bookmymind 
Lasă un răspuns