Luna trecută vă vorbeam despre conferința de lansare a proiectului „Împreună dăm voce drepturilor tale!”, proiect derulat de Asociația Demetrius în parteneriat cu Asociația Națională a Surzilor din România, Filiala Iași și Step by Step, Islanda. Așa cum vă povesteam, în cadrul acestui proiect este susținut un curs, „Voluntariat și leadership în organizațiile societății civile”, prima parte a cursului având loc astăzi. Din fericire, și o spun cu tot sufletul, am participat la această activitate potrivită pentru o vineri după amiază. 🙂
Nu am făcut voluntariat până acum. Mici acte de caritate, da, sigur. Dar voluntariatul presupune dedicare, responsabilitate și perseverență. Necesare în doze mici, parcă mă zgârceam la aceste elemente ale personalității, alegând să îmi petrec timpul și să îmi caut împlinirea în alte activități. Astăzi perspectiva mi-a fost schimbată, oamenii întâlniți având acest concept parte din stilul lor de viață. Cu alte cuvinte, am fost deja educată de acest curs. Sau poate am fost inspirată?
Voluntariatul încă este un concept greșit/puțin înțeles, cursurile de acest tip fiind o necesitate pentru societarea în care trăim. De ce nu ne-am dedica puțin din timpul nostru pentru a putea susține bunătatea, altruismul și conexiunea umană? Fiind voluntar, indiferent de cauza căreia i te dedici, socializezi cu alți voluntari, semeni la care poți descoperi mai multe similarități decât îți poți imagina și poți intra în contact cu persoanele pe care cauza ta le susține. Atât de multe experiențe diverse, noi posibili prieteni și recompese sufletești neprețuite atât de la îndemâna noastră!
Voluntariatul te dezvoltă.
De cele mai multe ori, voluntariatul necesită lucrul în echipă. Și cum altfel să funcționeze totul bine, decât dacă membrii acelei echipe rezonează? Astfel, voluntariatul te ajută să îți dezvolți abilitatea de a colabora cu alții și de a forma relații sociale.
Un alt plus, pe care l-am descoperit voluntariatului astăzi, este sentimentul de recunoștință care te inconjoară. Bucuria de a fi alături, de a fi implicat și de oferi din ceea ce ești.
Am învățat astăzi de la colegii mei de curs, că pentru voluntariat nu există vârstă. Îndrumați de o „dirigă” cool, mare parte dintre participanții la cursul de astăzi sunt elevi de liceu dornici să se implice sau să își dezvolte activitățile de voluntariat, conștienți de schimbarea pe care o va produce dezvoltarea personală de care vor avea parte în mod implicit.
Implicarea presupune informare.
După ce ne-am cunoscut prin intermediul unei activități dinamice și distractive, după ce am aflat câte ceva unii despre alții și, poate, fiecare despre propria persoană, am aflat câte ceva despre persoanele cu deficiențe auditive. Și totul de la Sabina Parascanu, singurul asistent social autorizat să ofere interpretare în limbajul semnelor. Ne-a vorbit despre comunitatea persoanelor cu deficiențe auditive, despre limbajul semnelor și modalitățile de învățare, despre labiolectură (abilitatea de a citi pe buze) și despre activitatea desfășurată de Asociația Națională a Surzilor din România, Filiala Iași. Ne-a oferit și câteva exemple de evenimente organizate în ultimii ani (cu excepția perioadei pandemice), printre care „Marșul tăcerii” din anul 2017, eveniment la care am și participat. 🙂
Am vorbit lucruri serioase fără a simți oboseala, probabil pentru că toate activitățile ne-au ajutat să ne (auto)cunoaștem și să realizăm că toți suntem acolo din același motiv, că suntem în aceeași echipă. La final, toată lumea se simțea reîncărcată cu energie, nesperat de revigorată și dornică să trăiască experiența cursului de mâine. Cu așteptările deja create, vă las cu gândul la relevanța voluntariatului în viața și societatea noastră. Mâine e o nouă zi, de curs!
Distribuie pe:
Categorii:Oameni și povești
Bookmymind 
Lasă un răspuns