Povestea mea începe într-o toamnă. N-am să vă mint, nu îmi amintesc detaliile zilei în care am venit pe lume, dar îmi imaginez o colorată zi de septembrie, parcă văd razele soarelui jucându-se cu nuanțele calde ale naturii și simt temperatura perfectă dezmierdând pământul. Poate e doar amintirea zilelor de septembrie ce s-au perindat de-a lungul celor 29 de ani de viață. Sau poate e o amintire subconștientă. Sau trăirea mamei transmisă către mine înainte să fim separate prin tăierea cordonului ombilical.
Frânturi de senzații și bucăți de poveste din primii ani de viață mă învăluie ori de câte ori mă gândesc la minunea vieții, la cum am ajuns să fiu ceea ce sunt și cum am trecut prin valurile anilor ce m-au format. Din păcate, nu a fost mereu așa. Acceptarea sorții, prețuirea vieții, fericirea, dragostea și iertarea sunt sentimente la fel de naturale ca și frustrarea, durerea și ura. Mulți ani am trăit cu aceste sentimente negative. Mult timp m-am lăsat trasă în mrejele durerilor și am întors privirea de la frumusețea din jurul meu. Mulți ani nu m-am iubit, nu m-am prețuit și nu am considerat că merit fericirea.
Dar, să o iau cu începutul…
Prima parte a copilăriei a fost poate cea mai liniștită perioadă a vieții mele. Nu conștientizam multe „nedreptăți” care mi-au otrăvit sufletul, iar natura de care eram înconjurată îmi hrănea spiritul. Eram fericită jucându-mă în iarbă cu micii cosași sau urmărind norii întinsă pe spate. Mă bucuram de aroma plantelor pe care le culegeam cu bunica și adoram serile cu ceai din timpul iernii petrecute la gură sobei. Poveștile din tinerețea bunicilor au fost basmele copilăriei mele. Ei au devenit, fără voie, eroii mei. Au conturat în mintea mea o lume simplă, sinceră și plină de dragoste. Nu știam pe atunci cât de neprețuite vor fi acele clipe. Nu credeam că îmi va lipsi mirosul merelor sau al nucilor coapte pe plită, aroma mușetelului sau a teiului, sunetul făcut de ceainicul roșu al bunicii și trosnetul lemnelor în miez de noapte. Dansul jucăuș pe care îl urmăream pe tavanul casei în nopțile fără somn va rămâne mereu în inima mea, niciun alt joc de lumini neputându-l eclipsa.
Când te „trezești” într-o astfel de beatitudine, când fericirea este un sentiment atât de natural, orice urmează după pare un adevărat calvar. Odată cu creșterea, coconul în care îmi era atât de confortabil dispărea. Pierderea tatălui, dar și cursul vieții, m-au forțat să îmi întind aripile și să zbor în lume, lăsând fericirea depozitată în amintire.
În prezent…
Am trecut prin 28 de ani de viață gândindu-mă mai mult la viitor, axându-mă pe ce să fac, căutând fericirea în lucruri mărețe. Ei bine, cu cât am căutat-o mai cu disperare, cu atât mai așteptată s-a lăsat. Mă simțeam nedreptățită, superficialitatea prezentată de societate în toate părțile făcându-mă să cred că doar pe strada mea nu răsare soarele.
În ultimul an nefericirea și nemulțumirea generală se vedeau la nivel fizic. Am căutat leac stărilor mele, terapia oferindu-mi perspectiva asupra vieții mele, făcându-mă să (mă) accept, să (mă) iert și să (mă) iubesc. Psihic m-am liniștit, dar fizic starea de oboseală și neputință genera noi motive de frustrare și nefericire. Am căutat acul în carul cu fân câteva luni, kilogramele pierdute fără niciun efort fiind ca o dulce răzbunare din partea vieții, iar restul schimbărilor… Ei bine, au culminat cu o cetoacidoză (comă diabetică) care m-a trezit din letargie.
Viața e alegerea naturală
Experiența stării de comă și revenirea din neant au fost ca o renaștere. Chiar și cu diagnosticul proaspăt primit (diabet de tip 1) viața a căpătat un alt sens, i-am înțeles importanță, am înțeles cât este de neprețuit „simplul“ fapt că trăiesc.
Fericită că trăiesc, redescopăr gustul vieții, bucuria de a fi. Momentele frumoase din copilărie, de care vă povesteam mai sus, nu am știut atunci să le prețuiesc la adevărata valoare, dar acum le rememorez în fiecare dimineață în care pregătesc ceaiul. După ani în care am preferat gustul băuturilor carbogazoase, aleg aromele naturale ale ceaiurilor Fares și mă delectez cu mic dejun ca în copilărie: ceai și pâine sau ceai cu biscuiți. Diferența? Acum nu mă pot bucura de această combinație fără doza de insulină care îmi amintește mereu cât de norocoasă sunt că trăiesc și cât de important este să am grijă de organismul meu. În schimb, pot savura aromele plantelor naturale din pliculețele ceaiurilor de la Fares oricând vreau, cu sau fără îndulcitor. Viața este aromată dacă alegem natural!
Alegând să trăiesc, doresc să trăiesc frumos, complicațiile pe care le poate avea o persoană cu o afecțiune precum diabetul sunt de-a dreptul înfricoșătoare. Să îmi respect diagnosticul și să îmi țin glicemia sub control este o acțiune naturală rezultată din dorința de a trăi frumos și sănătos. Cu această perspectivă în cap sunt foarte atentă la ceea ce consum, la cum combin alimentele, dar și la proveniența acestora. Aleg să consum produse naturale, majoritatea crescute în curtea mea sau la țară.
Dar ce fac cu medicamentele? Sezonul rece este o provocare pentru sistemul imunitar, iar răceala afectează nivelul glicemiei.
Din nou, rezolvarea constă în alegerea produselor din ingrediente naturale. Astfel, gama Plantusin este partenerul meu de încredere. Pentru sănătatea tractului respirator ceaiul din plante medicinale din gama Plantusin este alegerea perfectă. Asta îmi amintește de una dintre pildele lui Arsenie Boca:
Când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă.
Pentru a ușura expectorația folosesc capsulele moi cu uleiuri esențiale din aceeași gamă, iar anul acesta, în contextul diabetului am ales siropul Plantusin fără zahăr pentru reducerea iritațiilor și buna funcționare a aparatului respirator. Această rețetă este potrivită pentru condiția mea medicală, gustul fiind la fel de bun ca și în cazul siropului normal, îndulcirea fiind făcută cu extract din frunze de stevia.
Viața cu diabet mă face mai conștientă de lucrurile frumoase din viață, mă face să prețuiesc fiecare detaliu și să contemplu la măreția care ne înconjoară. Natura este o constantă sursă de inspirație, sănătate și hygge (concept danez ce definește confortul sufletesc, lipsa supărărilor și bucuria dată de lucrurile ce induc o stare de bine). Fiecare dimineață este un moment hygge atunci când savurez ceaiul aromat alături de persoana iubită și fiecare seară este plină de magie și fericire când îmi încălzesc corpul și sufletul cu aromele ceaiurilor Fares la lumina caldă a lumânărilor. Putem fi fericiți în mod natural, ușor, bucurându-ne de lucruri mărunte: o baie parfumată înaintea unui ceai cald și aromat, o discuție despre visele care ne-au animat noaptea în diminețile răcoroase sau simpla contemplare a cerului, naturii și a lumii de pe fereastra casei. Orice moment al vieții este un prilej de a ne bucura, de a fi recunoscători și de a trăi sănătos și natural.
Articol scris pentru SuperBlog 2021.
Distribuie pe:
Categorii:Gânduri, Viața cu diabet (tip 1)
Bookmymind 
Lasă un răspuns