Chiar acum veți citi adevărata poveste a lui Moș Crăciun.
Da. Moș Crăciun.
[…]
Vă vine să credeți că a fost o vreme când nimeni nu știa despre el? O vreme când el era doar un băiețel obișnuit, pe nume Nikolas, care trăia într-un ținut îndepărtat, undeva prin Finlanda, și care nu se folosea deloc de magie, ci doar credea în ea și-atâta tot? Un băiat care știa foarte puține despre lume, în afară de gustul supei de ciuperci, de vântul aspru al nordului și de poveștile care i se spuneau. Și care avea o singură jucărie: o păpușă făcută dintr-un nap.
Autor: Matt Haig
Număr pagini: 272
An apariție: 2016
Editura: Nemira
Traducere: Veronica Niculescu
Titlul original: A boy called Christmas, 2015
Matt Haig este scriitor și jurnalist, născut în anul 1975 în Marea Britanie. Este un scriitor prolific, iar multe dintre cărțile sale au avut un succes răsunător. Printre cele mai cunoscute cărți ale lui Matt Haig se numără: „The Last Family in England”(2004), „Shadow Forrest”(2007), „Runaway Troll” (2008), „Umanii” (2013), „Băiatul Echo” (2014), „Câteva motive să iubești viața”(2015), „Cum să oprești timpul”(2017), „Gânduri de pe o planetă nervoasă”(2018), „Biblioteca de la Miezul Nopții”(2020). „Un băiat numit Crăciun”(2015) este una dintre cărțile autorului după care este făcută o ecranizare, continuarea, „The Girl Who Saved Christmas”, fiind publicată în anul 2016. Tot din categoria cărților pentru copii de a căror traducere în limba română ne putem bucura se numără și „Eu și Moș Crăciun”(2017) și „Elvie și animalele”(2019).
„Un băiat numit Crăciun” este de fapt povestea lui Moș Crăciun. Da, acel Moș Crăciun care ne vizitează an de an și ne aduce darurile la care visăm. Dar cum a ajuns Moș Crăciun să fie acest personaj magic? Matt Haig ne pune la dispoziție o poveste emoționantă, captivantă, plină de magie și umor prin care putem descoperi procesul de transformare a unui băiat normal într-un personaj cunoscut pe tot globul, plin de magie și atemporal.
Cartea care ne prezintă într-o manieră curată și detaliată povestea lui Moș Crăciun este destinată copiilor, dar nu trebuie neglijată nici de cei mari. Această poveste este potrivită pentru serile de iarnă în familie, senzația pe care o emană asupra cititorului impactându-i deopotrivă pe cei mici și pe cei mari, aducând în sufletele tuturor puțină magie, voie bună și bucurie. „Un băiat numit Crăciun” este darul pe care ni-l putem oferi nouă și celor dragi, magia cu ajutorul căreia putem face dintr-o zi obișnuită o amintire de neuitat, cadoul pe care îl dăruim sufletelor noastre și care va atinge și va încălzi inimile.
Nikolas este orfan de mamă, tatăl său câștigându-și existența ca tăietor de lemne. Starea materială este mai mult decât modestă, cei doi nepermițându-și cadouri de Crăciun, jucării sau mâncăruri alese. Marea bogăție de care Nikolas și tatăl său se bucură este iubirea dintre ei și speranța că vor reuși să se descurce mai bine, fiind răbdători și mulțumiți de ceea ce au în prezent, nelăsând lipsurile să le știrbească din puritatea inimii.
Situația se schimbă atunci când tatăl lui Nikolas pleacă alături de un grup de bărbați să găsească ținutul elfilor, loc din care nu s-a întors nimeni niciodată, pentru a-i oferi regelui dovada existenței acestor ființe magice și a primi recompensa generoasă care să le ofere situația financiară mult visată.
Întreaga lume – sau cel puțin lumea din care vin eu, lumea oamenilor, e plină de lucruri rele. Există nefericire, lăcomie, tristețe, foamete și răutate la tot pasul. Există mulți, mulți copii care nu primesc niciodată vreun cadou și care sunt norocoși dacă primesc mai mult de câteva linguri de supă de ciuperci la cină. Nu au jucării cu care să se joace și se duc flămânzi la culcare. Copii care nu au părinți. Copii care locuiesc cu oameni îngrozitori, ca mătușa mea, Carlotta. Într-o lume ca aceea e foarte ușor să fii rău. Așa că atunci când cineva e bun sau generos, e de-a dreptul magic. Asta le dă oamenilor speranță. Iar speranța este cel mai minunat lucru cu putință.
Viața lui Nikolas alături de mătușa sa este grea, femeia fiind lipsită de inimă, iar întârzierea întoarcerii tatălui său nu îi oferă băiatului altă posibilitate decât să plece singur spre tărâmul elfilor, pe urmele bărbaților care i-au convins tatăl să caute bogăția.
Alături de singurul său prieten, un șoricel care visa la cașcaval așa cum Nikolas visa la turtă dulce, Nikolas a plecat spre tărâmul elfilor, un loc despre care nimeni nu avea dovezi că există cu adevărat. Nici lipsa hranei și nici gerul iernii nu l-au oprit pe Nikolas din drumul pe care a apucat plin de curaj. Bine, nici nu avea la ce să se întoarcă acasă. Mătușa sa, femeie avară, aștepta întoarcerea fratelui său doar pentru a primi banii promiși pentru îngrijirea lui Nikolas, dar fără a avea grijă de nepotul său. Asuprit, alungat din casă și chinuit de către femeia care ar fi trebuit să îl protejeze, Nikolas avea doar varianta de a merge înainte și de a-și găsi tatăl.
Bunătatea și curajul l-au ajutat să își mai facă un prieten de nădejde, un ren pe care l-a ajutat să scape de săgeata vânătorului, săgeată pe care a recunoscut-o ca fiind a unuia dintre bărbații din grupul tatălui său. Cu dovada că este pe urmele bărbaților, Nikolas a mers alături de cei doi parteneri de călătorie și a reușit, la limită, să găsească tărâmul elfilor.
A fost salvat de la moartea prin îngheț de doi elfi care au văzut în Nikolas dragostea și bunătatea, dar nu a fost primit de comunitatea acestora așa cum se aștepta. De fapt, nimic nu era așa cum se povestea despre elfi. Nu erau veseli și nici primitori. Mai ales cu oamenii. L-au închis pe Nikolas într-un turn, viața fiindu-i din nou în primejdie. Doar magia care l-a salvat cu puțin timp în urmă a facilitat scăparea băiatului, iar detaliile primite de la șeful elfilor atunci când a fost trimis în închisoare l-au făcut să înțeleagă că responsabili de schimbarea atitudinii elfilor erau chiar barbații din al căror grup făcea parte și tatăl său. Să fi răpit aceștia un copil elf? Nikolas nu putea crede așa ceva!
Să pierzi pe cineva iubit e cel mai cumplit lucru din lume. Se face o gaură invizibilă prin care simți cum cazi și care pare interminabilă. Oamenii pe care îi iubești fac lumea reală și durabilă, iar când ei dispar odată pentru totdeauna, nimic nu mai pare durabil. N-avea să mai audă niciodată vocea tatălui. N-avea să-i mai strângă niciodată mâinile puternice. N-avea să-l mai vadă niciodată purtând căciula roșie.
Dacă a reușit Nikolas să își găsească tatăl și să afle adevărul despre soarta elfului dispărut vă las să aflați citind cartea. Tot ce pot să vă spun e că merită să descoperiți magia de care este capabilă dragostea și bunătatea. Curajul de a descoperi ceea ce ești cu adevărat și puterea de a face ceea ce este corect transformă chiar și cele mai neprietenoase situații în contexte de bucurie și sărbătoare.
De ce ne aduce Moș Crăciun an de an daruri și, mai ales, cum de s-a oprit timpul pentru acest bătrân plin de bunătate? Prin ce puteri magice zboară renii Moșului? La aceste întrebări, și nu numai, va răspunde povestea „Un băiat numit Crăciun”.
Pentru mine, această carte a fost o retrăire a copilăriei, a magiei Crăciunului și o reconectare cu acele timpuri în care credeam că totul este posibil. De ce încetăm să credem și lăsăm imposibilul în viața noastră?
– Elfii nu rostesc niciodată cuvântul acesta, a zis el scuturând din cap. O imposibilitate este o posibilitate pe care încă nu ai înțeles-o…
Bookmymind 
Lasă un răspuns