Ce viaţă ușoară avem noi aici, ușoară și liniștită! N-ar trebui să ne pese de toată nenorocirea asta dacă nu ne-am teme atâta pentru toţi cei care ne sunt dragi și pe care nu-i putem ajuta. Mă simt prost că stau într-un pat cald, în timp ce undeva, afară, prietenele mele cele mai dragi sunt snopite în bătaie sau se prăbușesc la pământ. Mi se face frică chiar și dacă mă gândesc la toţi cei de care m-am simţit întotdeauna atât de aproape și care acum au căzut pradă celor mai brutali călăi din câți au existat vreodată. Și toate astea pentru că sunt evrei.
Autor: Anne Frank
Număr pagini: 392
An apariție: 2021
Editura: Humanitas
Traducere: Gheorghe Nicolaescu
Titlul original: Het Achterhuis. Dagboekbrieven van 14 Juni 1942 – 1 Augustus 1944, 1947
Aș putea să-ţi povestesc ore în șir despre mizeria provocată de război, dar asta nu face altceva decât să mă deprime și mai tare. Nu ne rămâne decât să așteptăm cât se poate de calmi sfârșitul acestei ananghii. Evreii așteaptă, creștinii așteaptă, toată planeta așteaptă, iar mulţi nu-și așteaptă decât moartea.
„Jurnalul Annei Frank” a fost publicat pentru prima dată în anul 1947. A început să scrie în acest jurnal pe 12 iunie 1942, la vârsta de 13 ani, și a continuat să noteze evenimentele importante ale vieții în Anexă, ascunzătoarea care a ținut-o protejată pe ea, familia ei și încă alți câțiva evrei până pe data de 4 august 1944, dată la care cei 8 clandestini au fost arestați.
Din păcate, soarta Annei Frank a fost pecetluită, dintre cei 8 membri ai Anexei doar Otto Frank, tatăl Annei, supraviețuind lagărului.
„Jurnalul Annei Frank” este povestea anilor de război petrecuți ascunși și relatați prin ochii unui copil de 13 ani. Junalul conține atât detalii despre modul de viață dus în clandestinitate, cât și despre tumultul interior ar copilei de 13 ani care se maturizează și evoluează în ascunzătoare.
Chiar dacă Anne a locuit alături de încă șapte persoane și erau vizitați constant de către protectorii lor, tânăra s-a simțit singură și neînțeleasă. Jurnalul reprezenta pentru Anne Frank mai mult decât un carnet în care să noteze evenimentele zilnice, acesta fiind pentru fată o confidentă, o prietenă în fața căreia își putea deschide sufletul. Modul în care povestește în paginile acestuia gândurile și experientețe este epistolar, Anne scriindu-i lui Kitty, o prietenă imaginară; singura ei prietenă, de altfel.
Am ajuns acum în punctul de unde a pornit toată ideea asta cu jurnalul: n-am nici o prietenă. Ca să fie și mai limpede, trebuie să dau o explicaţie, căci nimeni nu va înţelege cum se poate ca o fată de treisprezece ani să fie complet singură pe lume. Și nici nu-i adevărat. Am niște părinţi adorabili și o soră de șaisprezece ani, am, dacă le-adun pe toate, cel puţin treizeci de cunoștinţe sau ceea ce se cheamă prietene. Am o grămadă de admiratori care nu mă scapă din ochi și, când nu se poate altfel, încearcă în clasă să-mi prindă chipul măcar într-un ciob de oglindă de buzunar. Am rude, mătuși drăguţe și un cămin agreabil. Nu, în aparenţă nu-mi lipsește nimic, în afară de o Prietenă. Cu nici una dintre cunoștinţele mele nu pot face mai mult decât să mă amuz, n-ajung niciodată să vorbesc cu ele despre altceva decât lucruri cotidiene, n-ajungem să ne spunem lucruri mai intime. Aici e buba. Poate că această lipsă de intimitate vine de la mine, în orice caz, asta-i realitatea și din păcate ea nu poate fi schimbată. De aceea am acest jurnal.
[…]
Și pentru a întări și mai mult în imaginaţia mea ideea prietenei îndelung așteptate, nu vreau doar să înșir faptele în acest jurnal așa cum fac toţi ceilalţi, vreau ca acest jurnal să fie prietena însăși, iar această prietenă se va numi Kitty.
Din scrisorile conținute de această carte descoperim relațiile dintre membrii celor două familii care locuiesc în Anexă, dar și dintre locatari. Organizarea vieții în clandestinitate scoate la iveală caracterele celor care conviețuiesc împreună, dorințele și nemulțumirile pe care le nutresc, dar și mentalitatea înrădăcinată în fiecare individ.
Anne era o scriitoare talentată, paginile pe care le-a lăsat mărturie părând scrise de o persoană cu experiență scriitoricească, evenimentele și personajele descrise captând esența detaliilor ce s-au dorit a fi transmise.
Traducerea acestei cărți este minunată. Nu știrbește din emoția pe care autoarea a așternut-o cu fiecare rând și nu estompează sentimentele care ies și ating inima cititorului pasaj cu pasaj.
Pe parcursul lecturii ne maturizăm alături de Anne, tremurăm de frică în timpul bombardamentelor sau a spargerilor din timpul nopții, ne revoltăm împotriva tratamentelor incorecte pe care trebuie să le suporte din partea adulților, trăim iubirea și nutrim speranța unei vieți în care tânara Anne Frank va putea să își arate adevăratul potențial.
Trebuie să am un lucru căruia să mă pot dedica, pe lângă soţ și copii! O, da, nu vreau să fi trăit degeaba, precum cei mai mulţi oameni. Vreau să fiu utilă sau plăcută celor care trăiesc în preajma mea și care totuși nu mă cunosc, vreau să continui să trăiesc, chiar și după ce am murit! Și de aceea îi sunt atât de recunoscătoare lui Dumnezeu că mi-a dat la naștere posibilitatea de a mă dezvolta și de a scrie, deci de a exprima tot ce este în mine!
Pasiunea pentru scris, citit și istorie o fac să își dorească să fie mult mai mult decât o simplă gospodină, să viseze că poate, după război, va reuși să lase lumii o urmă din ceea ce este ea, din talentul și dragostea ei. Mult mai matură decât este percepută din exterior, Anne meditează și reflectă la prezent și, mai cu seamă la viitor.
Odată cu trecerea timpului petrecut în Anexă, Anne se descoperă și se analizează, ajungând la dorința de a se perfecționa, a deveni varianta ei mai bună, după propriile standarde, idei și principii.
Când scriu, mă eliberez de tot, îmi dispare tristeţea, îmi renaște curajul. Dar, și asta e marea întrebare, voi fi vreodată în stare să scriu ceva important, voi deveni vreodată jurnalistă și scriitoare?
„Jurnalul Annei Frank” este o carte emoționantă ce transmite cititorului complexitatea unei personalități care nu se poate exterioriza decât astfel. Mai mult, această carte de memorii oferă cititorului o perspectivă asupra unei perioade întunecate din istoria omenirii, asupra evenimentelor și a oamenilor din acele timpuri. „Jurnalul Annei Frank” este o lecție de istorie, o mărturie a unei vieți trăite în clandestinitate, o carte despre familie, iubire, maturizare și adolescență în condiții greu de descris sau imaginat pentru societatea zilelor noastre. Anne Frank „trăiește” și după moarte prin intermediul acestei scrieri neprețuite, transmițând unei lumi întregi gândurile și frământările ei. Ar fi avut multe de arătat lumii dacă viața nu i-ar fi fost atât de scurtă!
Cine altcineva în afară de mine va citi mai târziu aceste scrisori? Cine în afară de mine mă va consola? Căci adesea am nevoie de consolare, de multe ori nu sunt destul de puternică și se întâmplă mai des să dau greș decât să-mi iasă ceva. Știu asta și încerc fără încetare, în fiecare zi, să devin mai bună.
După terminarea acestei cărți vocea Annei Frank va dăinui în inima noastră și vom regreta că povestea ei a fost curmată brusc, atunci când părea că am putea să o înțelegem. Ajunsese în punctul în care reușea să întrezărească calea spre mulțumirea de sine, spre împăcarea cu ea însăși și cu lumea necruțătoare din jur. Dar, nu a avut șansa de a se bucura de cea mai bună versiune a ei, de a arăta lumii cât este de matură, înțeleaptă și bună, decât parțial, prin intermediul acestui jurnal rămas în Anexă după arestarea ei. Prin ce a trecut din momentul arestării până în clipa în care a părăsit această lume, nu știm cu certitudine, dar putem intui ororile la care a fost supusă în timpul petrecut în lagăr.
Distribuie pe:
Categorii:Anne Frank, Cărți, Recenzii
Bookmymind 
Lasă un răspuns