Dintotdeauna tu (recenzie)

De Lady Dot on 14 feb. 2022 • ( 0 )

Oare oamenii sunt singurele ființe care se simt pustii pe dinăuntru?
Cu toate că trupul meu e alcătuit la fel ca toate celelalte corpuri omenești – din oase, mușchi, sânge și organe -, nu pricep de ce uneori pieptul mi-e gol, ca și cum, dacă cineva și-ar lipi gura de a mea și ar striga, țipătul ar reverbera în mine.

Autor: Colleen Hoover

Număr pagini: 475

An apariție: 2020

Editura: Epica

Traducere: Ioana Socolescu

Titlul original: Regretting You, 2019

Născută în decembrie 1979, în Texas, Colleen Hoover este autoarea a numeroase romane, multe dintre acestea fiind bestselleruri New York Times. A publicat primul roman în anul 2012 („Slammed”), „Point of Retreat”(2012) fiind continuarea acestuia. Printre titlurile care i-au adus notorietatea pe tot globul se numără: „Fără speranță”(„Hopeless”,2012), „Speranța pierdută”(2013), „Ugly love”(2014), „Confess”(2015), „Totul se termină cu noi”(2016), „Fără merite”(2017), „Verity”(2018), „Dintotdeauna tu”(2019).

„Dintotdeauna tu” captează cititorul datorită stilului specific lui Coollen Hoover de a transmite emoția prin intermediul cuvintelor sale. Traducerea și editarea nu știrbesc din acest farmec atât de cunoscut fanilor lui Hoover, povestea de dragoste prezentată de autoare atingând cu măiestrie sufletul cititorului.

În acest roman Coollen Hoover încapsulează două povești de dragoste emoționante, trăite de Clara și Morgan, mamă și fiică. Firele narative ale celor două povești de iubire au ca punct comun: dorința de a nu fi la fel a celor două și tragicul accident în care tatăl Clarei (soțul lui Morgan) și mătușa acesteia (sora lui Morgan) își pierd viața.

Secretele pe care fiecare dintre cele două femei le ascund în legătură cu evenimentul care le-a dat peste cap viața adâncesc problemele din relația mamă-fiică, iar modul ales de fiecare dintre acestea de a face față durerii adaugă motive de neînțelegere conviețuirii lor.

– Am avut mult timp la dispoziție ca să mă gândesc la chestiile astea, așa că lasă-mă să-ți împărtășesc din înțelepciunea pe care am dobândit-o. Gândește așa: atracția nu apare o singură dată și nici nu o simți față de o singură persoană. Ea e una dintre forțele care îi însuflețesc pe oameni. Simțim atracție față de alte persoane, față de mâncare, față de artă. Atracția e distractivă. Prin urmare, când hotărăști să îți iei un angajament față de un om, nu spui: „Promit că niciodată n-o să mai fiu atras de altcineva”, ci „Promit să îți fiu fidel, chiar dacă e posibil să mă simt atras de altcineva”. Tocmai de asta relațiile sunt dificile. Doar pentru că te-ai legat de un om, nu înseamnă că trupul și inima ta nu mai observă frumusețea altor oameni. Dacă se întâmplă să ajungi într-o situație în care ești atras de o altă persoană, de tine depinde să părăsești situația respectivă înainte să îți fie prea greu să te împotrivești tentației.

Clara găsește alinare în relația nou începută cu unul dintre băieții de la școala sa, relație greșit înțeleasă de Morgan din cauza lipsei de comunicare dintre cele două, dar și a gesturilor extreme făcute de Clara din dorința de a trece peste durerea pierderii celor două persoane dragi și importante din viața ei. Vina este un alt element important, care îi aprofundează starea de rău și o îndepărtează de mama sa, femeie care ascunde secrete ce ar aduce și mai multă durere.

Morgan rămâne singură în urma acestui accident tragic și misterios. Fără o relație cu mama sa, cu soțul și sora decedați în același moment de neînțeles, departe de inima Clarei pe care își dorește să o protejeze și să o ferească de o exepriență de viață ca a ei, Morgan reflectă la tot ce a însemnat viața sa din momentul adolescenței, de la aflarea faptului că este însărcinată, până în prezent. Descoperirea secretelor murdare și dureroase ale lui Chris și Jenny o aduc în pragul disperării, durerea pierderii fiind mărită de durerea trădării. Alinarea și suportul vine de acolo de unde se aștepta mai puțin, iar asta aduce o avalanșă de sentimente de furie din parte fiicei sale care interpretează lucrurile incorect și judecă acțiunile mamei sale și din prisma celor două persoane dragi și proaspăt dispărute.

„Dintotdeauna tu” este un roman în care dragostea și trădarea sunt la cote maxime, dar dincolo de povestea cu iz de telenovelă această carte prezintă și problemele copil-părinte ce pot apărea din lipsă de comunicare sau din lipsa de experiență.

Fiica mea nu știe că îmi amintește de mine însămi, când eram la vârsta ei: încrezătoare, convinsă că le știu pe toate. Dacă ar fi să o descriu pe Clara printr-un singur atribut, acesta ar fi: sigură pe sine. Și eu eram așa, dar acum sunt… Nici nu știu cum sunt. Dacă ar fi să mă descriu printr-un singur cuvânt, bazându-mă pe purtarea mea de astăzi, cuvântul ar fi plângăreață.

Morgan a crescut fără dragostea mamei, a fost nevoită să aibă grija de sora ei și să își asume greșelile adolescenței, greșeli ce poate ar fi fost evitate dacă ar fi avut o figură maternă care să o ghideze. Din dorința de a evita ca fiica ei să treacă prin aceleași experiențe devine o mamă mult prea grijulie, o femeie care își dorește cu orice preț protejarea copilului, fizic și emoțional.

Cartea „Dintotdeauna tu” este mai mult decât o carte de dragoste. Datorită analizei relației mamă-fiică, dar și al introspecției pe care Morgan și-o face, „Dintotdeauna tu” capătă o complexitate care îmbină mai multe subiecte într-o frumoasă poveste cu amprenta fragilității și sensibilității specifice scriitoarei Colleen Hoover.

Dacă va reuși Morgan să repare relația cu fiica ei, dar și cele două povești de iubire care aduc o nouă lumină în cele mai întunecate clipe ale lui Morgan și Clarei, vă invit să aflați citind „Dintotdeauna tu”.