Nu sunt eu (recenzie)

Nu mai mirosim a oameni. Mirosim a lăcrămioare și a tuberoze. Și a crini. Și a paciuli. Și a neroli. Și a orhidee. Și a cocos. Și a piersică. De primăvară. Și a trandafiri. De seară. Și de Siria. Bulgărești. Sau de Damasc. Sau de dulceață. Mirosim a măr verde. Sau a pin alpin. Mirosim dulce sau fresh. A parfum ca un fum. Fructat. Sau aromat. Lemnos sau tămâios. Clasic. Feminin. Sau masculin. Mirosim. Numai a oameni nu mai mirosim.

Nu sunt eu - Maia Morgenstern

Autor: Maia Morgenstern

Număr pagini: 208

An apariție: 2020

Editura: Litera

Maia Morgenstern s-a născut în anul 1962, la București. Are o carieră remarcabilă ca actriță, pentru rolurile sale primind numeroase premii. „Nu sunt eu” este o autobiografie publicată în anul 2020.

„Nu sunt eu” este o colecție de evenimente, momente și gânduri notate de către Maia Morgenstern în perioada 2014-2020. Evenimentele cuprinse în această carte surprind momente din întreaga viață a actriței: din anii copilăriei până la vârsta maturității.

Fiecare pasaj transmite emoție și prezintă o altă părticică din complexitatea autoarei. Farmecul cu care descrie momente din copilărie și din viața de familie transformă această carte într-un elogiu adus părinților. Dar nu doar părinților. Ci și teatrului. Și evreilor.

„Nu sunt eu” este și despre frici, despre judecată și despre cum societatea te transformă sau ar dori să te transforme. „Nu sunt eu” este o carte care emană și transmite un amalgam de emoții. Este o carte care te învață fără să vrei și, probabil, fără să vrea.

În ziua în care am îmbătrânit, am plâns. Un pic. Știu eu de ce.

În ziua în care am îmbătrânit, am obosit un pic. Am respirat greu și m-am rezemat de un copac. Am respirat și am uitat unde am plecat. Și-am râs, nu știu de ce. A fost frumos.

În ziua în care am îmbătrânit, mi-am amintit de mama și de tata. De parcul Cișmigiu. Și de vecinii din curtea alăturată. Și de o fetiță mică, slăbuță și miorlăită.

În ziua în care am îmbătrânit, am mâncat înghețată pe săturate. Și am cântat cântece franțuzești.

În ziua în care am îmbătrânit, a fost frumos.

Nu am citit înainte nimic despre această carte. Nu știam la ce să mă aștept, dar mă așteptam totuși la ceva grandios, pe măsura autoarei. La început am fost contrariată. Nu înțelegeam despre ce este această carte. Dar, pagină cu pagină, moment cu moment, am unit piesele unui puzzle complex și plin de sensibilitate. Dintr-un punct, nu știu exact care, parcă vorbele au început să aibă gust, și miros. Și aromă. Și am simțit. Am simțit emoțiile pe care Maia Morgenstern le-a avut când a scris și, a scris în atât de multe stări!

„Nu sunt eu” e diferită de orice altă lectură. E greu de descris. E de simțit.



Categorii:Autori români, Maia Morgenstern, Recenzii

Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: