Viața după Auschwitz (recenzie)

Povestea lui Anne este cea a unei fetițe care a reușit să impresioneze o lume întreagă prin simpla omenie descrisă în paginile jurnalului său. Povestea mea este cu totul diferită. Și eu am căzut victimă persecuțiilor naziste și am ajuns într-un lagăr de concentrare – dar, spre deosebire de Anne, eu am supraviețuit.

Autor: Eva Schloss și Karen Bartlett

Număr pagini: 282

An apariție: 2017

Editura: RAO

Traducere: Iris-Manuela Anghel

Titlul original: After Auschwitz, 2013

Eva Schloss s-a născut în anul 1929 și este una dintre supraviețuitoarele Holocaustului. Înainte de a fi deportată în lagăr, Eva a fost vecină cu familia Frank, cunoscând-o astfel pe Anne Frank. Din familia Evei, doar Eva și mama sa au supraviețuit lagărului. Fratele și tatăl Evei au murit în lagăr. Mama Evei s-a căsătorit mai târziu cu Otto Frank, tatăl Annei Frank.

Eva Schloss a susținut numeroase conferințe în care a vorbit despre chinurile trăite în lagăr și a publicat lucrări precum: „Eva’s Story”, „The Promise”, „After Auschwitz” și „Hell and Back”. Este cofondatoare a fundației Anne Frank.

În „Viața după Auschwitz” am găsit aceeași durere și aceleași atrocități mărturisite de către cei care au reușit să supraviețuiască Holocaustului. Dar, dincolo de mărturiile celor petrecute în lagăr, cartea Evei Schloss prezintă viața de după. Este prima carte în care descopăr greutățile cu care un supraviețuitor al Holocaustului s-a confruntat după eliberarea din locul în care și-a trăit calvarul.

Lagărul de la Auschwitz era un loc plin de mizerie, de foamete și depravare, dar și de mici gesturi de solidaritate. Pappy mă sfătuise cândva să nu mă așez pe colacul toaletelor publice pentru că sunt pline de microbi. Acum însă trebuia să-mi fac nevoile deasupra unui canal de scurgere mizerabil, alături de alte treizeci de femei. În trecut, nimic nu mi se păruse mai complicat ca jocul cu bile. Acum am învățat să mă lupt pentru rațiile de mâncare – și chiar să mă înfometez, dacă era cazul, negociindu-mi pâinea în schimbul altor lucruri mult mai necesare. Am descoperit, în curând, că civilizația este doar un strat superficial de spoială, de care te poți debarasa cu ușurință, și am înțeles care sunt adevăratele necesități ale vieții, ca, de exemplu, gamela necesară rațiilor zilnice de mâncare și apă. Când am primit-o, am legat-o de hainele mele zdrențuite și n-am mai scăpat-o niciodată din ochi.

Oricât mi-aș fi imaginat, eram departe de adevăr. Urmele lăsate de perioada petrecută în lagăr sunt mult mai profunde decât ne putem imagina. Eva a avut curajul să ne prezinte cea mai neagră parte a vieții sale, dar și urmările pe care le-a lăsat această experiență asupra întregii existențe.

De asemenea, această carte ne apropie mai mult de Anne Frank și de demersurile pe care tatăl fetei a fost nevoit să le facă pentru a publica „Jurnalul Annei Frank”. În urma acestei lecturi, am înțeles că umilințele supraviețuitorilor lagărelor naziste nu s-au sfârșit în ziua eliberării.

Un alt lucru surpinzător pentru mine a fost să descopăr relaționarea dintre Eva și mama sa, ambele supraviețuitoare ale acelorlași orori. Viața după eliberarea din lagăr nu a fost ușoară pentru cele două femei. Probabil pentru niciunul dintre cei care au reușit să își păstreze viața destul de mult timp pentru a fi eliberați. Lucrurile trăite în lagăr și-au lăsat amprenta asupra relației dintre mama și fiica sa, abuzurile și pierderea celor dragi fiind evenimente care au creat bariere solide, construite pe suferințele puternice.

Cu toate acestea, firele nevăzute ale Holocaustului, traumele trăite la Auschwitz și durerea pierderii lui Pappy și a lui Heinz se împleteau în tăcere cu toate aspectele vieții mele. Fantasmele trecutului mă bântuiau în public, prefăcându-mă într-o umbră a ceea ce am fost cândva, iar noaptea mă țineau captivă în lanțurile unor coșmaruri înspăimântătoare. Ridicaseră chiar o barieră între mine și Mutti, căci, în ciuda experiențelor trăite împreună, nu puteam să vorbim despre ele și nici să ne oferim alinare una alteia. Am realizat că deveniseră parte din ființa mea și mă întrebam dacă aș fi putut să mă schimb.

Viața după Auschwitz” este o altă poveste cutremurătoare despre ceea ce au îndurat evreii în timpul Holocaustului. Abuzurile naziștilor asupra acestui popor sunt imposibil de justificat și greu de suportat, chiar și prin lectură.

Cartea nu conține greșeli, iar traducerea păstrează din emoția transmisă de către autoare. Această carte este importantă pentru a putea înțelege impactul pe care perioada Holocaustului l-a avut asupra victimelor supraviețuitoare. Eliberarea din lagăr nu le-a adus libertate, iar urmările au rămas fizic și psihic impregnate în viața și personalitatea lor.



Categorii:Autori străini, Eva Schloss și Karen Bartlett, Recenzii

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: