Fete de treabă (recenzie)

De Lady Dot on 22 iul. 2022 • ( 0 )

Habar n-am cum este ea acum. Dar, oricum, nu am știut niciodată. În tot acel timp a fost practic o străină. O prietenie care a durat numai câteva luni, care a fost întemeiată mai mult pe ideea a ceea ce suntem noi decât pe realitate. Însă pielea mea încă e iritată acolo unde ea s-a contopit cu mine și pot să-mi imaginez cu atâta ușurință o dimensiune alternativă în care noi eram acele fete, inseparabile.

Autor: Laurie Elizabeth Flynn

Număr pagini: 367

An apariție: 2021

Editura: Litera

Traducere: Ana-Maria Iftimie

Titlul original: The Girls Are All So Nice Here, 2021

Laurie Elizabeth Flynn locuiește în London, Ontario și este un fost model. A publicat trei romane pentru adolescenți: „Firsts” (2016), „Last Girl Lied To” (2019), „All Eyes On Her” (2020).

„Fete de treabă” („All Girls Are All So Nice Here”) este romanul de debut al autoarei în ficțiunea pentru adulți.

Nu mă pot plânge de traducerea sau editarea acestei cărți. În schimb, această carte nu m-a cucerit. Nici cu scriitura, nici cu povestea în sine.

Fete de treabă

„Fete de treabă” este, din punctul meu de vedere, o lectură ușoară, o carte care doar face timpul să treacă. Nu mi-a stârnit curiozitatea și nu am fost ținută în suspans. Am așteptat cu sufletul la gură finalul, doar pentru a putea trece la următoarea lectură.

Acțiunea cărții se desfășoară pe două planuri temporale: în prezent, la 10 ani de la terminarea colegiului și, în trecut, în timpul studenției. Personajul principal este Ambrosia Wellington, o femeie măritată, aparent cu un caracter fără de pată. De fapt, Ambrosia are multe secrete lăsate în urmă, cele mai reprobabile fapte fiind săvârșite în anii studenției.

Invitată la reuninea de zece ani, încercările de a ascunde față de soțul său acest eveniment au eșuat. A fost nevoită să se întoarcă în campus, să dea ochii cu foștii colegi, să își reîntâlească cea mai bună prietenă din acele timpuri, Sloane Sullivan (Sully) și să își țină soțul departe de orice informație care ar fi putut ieși la iveală despre trecutul său.

Da, este evident că nu este atât de simplu. Amb (Ambrosia) nu doar că a fost una dintre fetele „rele” ale acelor timpuri, dar împreună cu Sully a reușit să aducă tragedia și moartea în campus. Inocența le-a căzut victimă, iar ele au acționat cu ignoranță și răutate.

Vom descoperi că dintre cele două prietene de nedespărțit, Amb și Sully, Amb este totuși cea bună. Dar, acest lucru este prea puțin important. Dorința de afirmare, specifică acelei vârste, o transformă pe Amb într-o păpușă manevrată de diabolica Sully. Ceea ce pare a fi dorință de integrare și afirmare ajunge să atragă oprobiul public din cauza faptelor reprobabile săvârșite cu sânge rece.

Ne învârteam în cerc, eu încecând să capturez sursa magnetismului ei ca pe un fluture între palme. Pupilele ei erau gigantice – era, evident, drogată -, buzele îi erau roșii, părul îi flutura. Dar toate acestea puteau fi imitate de alte fete, chiar și de mine, iar în săptămânile care urmau aveam să dau tot ce pot. Ceea ce o făcea pe Sully imposibil de refuzat nu era felul în care arăta. Era modul în care te făcea să te privești pe tine însăți. Atitudinea ei kamikaze, vitalitatea pe care o insufla în toți cei din jur. Nu știai ce avea de gând să facă, sau ce aveai să faci chiar tu atunci când erai cu ea.

Poate că mi-ar fi lăsat o impresie mai bună această carte dacă, în final, nu câștiga tot răutatea, perfidenia și răzbunarea. Poate că aș fi găsit ideea moralizatoare a acestei povești și nu aș fi văzut cercul vicios în care unii nefericiți, precum Adrian – soțul Ambrosiei -, ajung să trăiască, fără știre, o întreagă viață.

Aș fi înteles nevoia de a ieși în evidență cu orice preț la o vârstă la care orice tânăr/ă își caută identitatea. Aș fi tolerat răutatea și manipularea dacă timpul ar fi schimbat esența acestor personaje. Amb a greșit. A greșit mult și a crezut că a greșit și mai mult decât a făcut-o de fapt. A fost victimă și agresor în același timp. A fost crudă și a manipulat, lăsându-se totodată ușor de manipulat. Într-un final, a ieșit din anonimat. Toți o cunoșteau. Toți o judecau și o condamnau.

Nu înțeleg de ce Amb nu a pornit în „noua” ei viață curată, liberă și sinceră. De ce nu i-a mărturisit lui Adrian adevărul despre trecutul ei. De ce nu i-a povestit niciodată despre băiatul de care se îndrăgostise și despre tragedia care a urmat acestei idile amoroase. De ce a ales să fie manipulatoare și mincinoasă chiar și atunci când a dorit să fie altfel?

Poate e doar impresia mea, poate că sunt prea aspră cu atitudinea avută de Amb, dar m-am bucurat la final. M-am bucurat că deși nu a fost cea mai rea, a plătit cu vârf și îndesat pentru că a înșelat încrederea persoanelor sincere și naive din viața ei.

„Fete de treabă” a fost pentru mine echivalentul unui film american cu liceeni. Personajele pricipale parcă nu aveau tangențe cu moralitatea lumii reale. Amb și-a meritat pedeapsa și parcă și-a purtat trecutul ascuns în urma sa, așteptându-l până când ar fi fost pregătit să îi dea lovitura de grație. A primit-o și din nefericire pentru ea, fiecare zi de minciună a făcut că lovitura să fie mai dură. Doar sinceritatea putea amortiza durerea pe care un astfel de trecut avea potențialul să o provoace. Dar de ce a ales Amb să mintă mereu? Să fie doar vinovăția cauza acestui comportament imoral?