– Ține minte, draga mea, îi spuse el șoptit în timp ce o strângea la piept, oricare ar fi drumul pe care alegi sa mergi, lasă-te condusă de iubire, nu de ură. Vei ajunge, probabil, în același loc, doar că drumul va fi mult mai puțin trist. Secundele doar par egale între ele, însă o secundă de ură e mai lungă decât o secundă de iubire.
Autor: Iv cel Naiv
Număr pagini: 306
An apariție: 2021
Editura: Trei
Iv cel Naiv este un inginer român din Focșani. Iv cel Naiv s-a făcut cunoscut prin intermediul blogului cu același nume. „Să nu ne facem de râs în fața furnicilor” (2021) este primul volum de proză al autorului, anterior publicând următoarele cărți de poezie: „Versez” (2011), „Uibesc” (2012), „Nesfârșesc” (2013), „16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie daca aș fi fost tu” (2015), „Cartea săruturilor” (2016), „Scrisori de lângă tine” (2019).
De Iv cel Naiv mai auzisem în treacăt. Dar, am ales această carte pentru că îmi atrăsese atenția titlul și subiectul abordat. Nu știam nimic despre autor. La sfârșit am aflat că este român. Ciudat, nici în timpul lecturii nu m-am prins, chiar dacă ceva din atmosfera și aerul personajelor îmi părea familiar.
Să nu ne facem de râs în fața furnicilor
Personajul principal al acestei cărți este Amanda, o fetiță de doisprezece ani. Din cauza neînțelegerilor cu părinții săi și a lipsei de afecțiune pe care o simte în fiecare zi, fetița bănuiește că aceștia de fapt nu ar fi părinții ei. Inteligentă și cu o imaginație bogată, copila trăiește această teamă alimentată de diverse scenarii care să explice cum a ajuns în această familie.
Inspirată de unul dintre personajele din lecturile sale, Amanda se hotărâște să folosească tacticile și tehnicile detectivului Poirot pentru a descoperi adevărul despre părinții săi.
Însă, ceea ce caută Amanda fără să știe este propria identitate, nu doar adevărul despre părinții biologici pe care bănuiește că nu îi cunoaște de fapt.
„Să nu ne facem de râs în fața furnicilor” este o carte despre descoperirea de sine, un roman al adolescenței și al maturizării emoționale. În această carte regăsim o fată în pragul adolescenței și trăim alături de ea întrebările specifice acestei vârste, fricile și nesiguranța familială, socială și individuală.
Căutările Amandei îi relevă adevăruri despre părinți, bunici și alți cunoscuți (în principiu vecini de bloc), dar mai ales despre ea și sentimentele ei. Identitatea sexuală a Amandei este un subiect destul de bine dezvoltat în această lectură, tânăra fiind exact la limita dintre fată și femeie, neînțelegând schimbările și impulsurile pe care corpul său le simte.
Fără prietenia femeii care îi este oficial mamă și fără protecția și dragostea paternă, Amanda se simte singură. Nu are cui să se plângă cu excepția lui Santandré, o crăpătură aflată în tavan, deasupra patului din camera ei.
Epuizată, își dădu drumul să cadă pe spate, în pat. Deasupra, pe tavan, reconfortant de real, era Santandré. Locul din cameră în care își odihnise privirile în atâtea momente dificile. Amanda și crăpătura din tavan, pe care n-avea cum să o cheme Santandré, dar așa îi spunea ea, se știau de mici, crescuseră împreună, așa că a fost destul de firesc să îi dea un nume. Santandré. N-avea idee unde îl auzise, dar îi rămăsese în cap. Mult mai târziu aflase că stâlcise numele unei bănci de prin Spania. Ei doar îi plăcuse cum suna – San-tan-dré. În această falie uriașă a lumii acarienilor alesese Amanda să-și depoziteze zeci de gânduri, de observații, de emoții cărora altfel nu le-ar fi dat glas. Tot acolo își aduna supărările, frustrările, nervii. Și întrebările, chinuitoarele întrebări fără răspuns, tot acolo le ținea.
În lumea Amandei, se petrec multe fenomene ciudate (de exemplu, toate păsările rămân mute) care ne ajută să înțelegem mai bine societatea în care Amanda crește, dar și modul în care percepe și analizează ea lumea.
„Să nu ne facem de râs în fața furnicilor” este o lectură interesantă, stilul autorului oferind un farmec aparte scriiturii. Mărturisesc, mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu acesta. Mi se părea puțin obositor. Nu îi vedeam rostul. Dar, la final am apreciat lectura per total. Lucrurile nu mai erau la fel dacă fiecare cuvânt nu ar fi fost scris așa cum a fost scris. A! Cartea nu conține greșeli gramaticale sau de tipar.
Distribuie pe:
Categorii:Autori români, Cărți, Iv cel Naiv, Recenzii
Bookmymind 
Lasă un răspuns