Surorile Hollow (recenzie)

– Nu sunt ca voi. Trebuie să înțelegi că voi sunteți diferite. De ce crezi că sunteți atât de frumoase? De flămânde? De capabile să supuneți voințele celor din jurul vostru? Sunteți precum florile morții care cresc peste tot unde călcați voi: superbe la vedere, chiar îmbătătoare, dar dacă te apropii prea mult afli curând că dedesubt coace un lucru putred. Așa este frumusețea în natură, adesea. Un avertisment. O deghizare. Înțelegi?

Autor: Krystal Sutherland

Număr pagini: 279

An apariție: 2021

Editura: Storia

Traducere: Iulia Dromereschi

Titlul original: House of Hollow, 2021

Krystal Sutherland este originară din Australia, dar în prezent locuiește în Londra. Primul său roman, „Chemical Hearts” (2016), a primit numeroase premii și a fost ecranizat. Ulterior a publicat „A Semi-Definitive List of Worst Nightmares” (2017) și „Surorile Hollow” (2021), ambele cărți fiind extrem de apreciate de cititori și critici.

Surorile Hollow” este o lectură care m-a captivat de la primele pagini. Cartea nu este lipsită de greșeli (chiar are destul de multe și destul de grave), dar acțiunea acestei ficțiuni și suspansul prezent în povestea celor trei fete m-au făcut să devorez fiecare pagină în parte, de parcă ar fi fost fermecată.

Surorile Hollow

Iris, Vivi și Grey sunt trei surori… speciale. Grey și Vivi au renunțat la școală la o vârstă fragedă și au plecat de acasă, fiecare dintre ele construindu-și propria carieră. Grey era celebră în lumea modei; creațiile sale sfidau normalitatea și depășeau imaginația. Vivi era cunoscută datorită trupei din care făcea parte. Dar, nu doar munca individuală le-a adus surorilor Hollow faima.

Fetele erau celebre de mici, încă de când au dispărut misterios în noaptea de anul nou, dintr-un loc aglomerat, fix de lângă părinți. Mai bine spus, nu dispariția le-a făcut celebre, ci reîntoarcerea o lună mai târziu, în același loc din care dispăruseră.

Surorile Hollow nu au mai fost la fel după ce au revenit acasă. Parcă le-a fost schimbată însăși esența lor. Aveau caracteristici fizice diferite, comportament diferit, dar și o energie bizară care exista în jurul lor.

Și totuși, noi, cele trei fete, ne-am schimbat cel mai mult. Abia dacă recunoșteam copilele cu păr brunet și ochi albaștri care mă priveau.

Mi s-a spus că am devenit secretoase, după ce s-a întâmplat. Că nu am vorbit decât între noi, luni de-a rândul. Că am refuzat să dormim în camere și chiar în paturi separate. Uneori, în miez de noapte, părinții noștri intrau să vadă ce făceam și ne găseau laolaltă, în pijamale, cu capetele lipite, ca ale unor vrăjitoare aplecate peste ceaun, șușotind.

Ochii ni s-au făcut negri. Părul ni s-a albit. Pielea a început să ne miroasă a lapte și a pământ după ploaie. Ne era foame mereu, dar nu păream să ne îngrășăm. Mâncam și mâncam și mâncam. Mestecam chiar și în somn, scrâșnind din dinții de lapte și uneori mușcându-ne limbile și obrajii. Ne trezeam cu buzele însângerate.

În acea lună în care au fost dispărute, părinții fetelor au fost distruși. Reîntoarcerea nu le-a ușurat situația. Internetul era plin de teorii ale conspirației și de scenarii paranormale despre evenimentele la care copilele au luat parte. Din nefericire, nici una dintre ele nu a putut explica unde au fost și ce li s-a întâmplat. Fetele au spus că nu își amintesc, dar Gabe, tatăl acestora, nu avea încredere în inocența lor. El considera că cele trei fete care erau considerate a fi fiicele lui, de fapt ar fi fost altcineva sau altceva. Era atât de convins încât acest lucru i-a adus moartea.

Povestea celor trei surori este plină de elemente paranormale care stârnesc curiozitatea. Cartea este scrisă din perspectiva lui Iris, cea mai mică dintre fete. Rămasă doar cu mama sa, cele două surori plecând pe cont propriu în lume, Iris își dorea să fie o persoană normală, cu o carieră normală. Lumea însă i-a fost dată din nou peste cap atunci când, alături de Vivi, realizează că Grey lipsește.

Fetele aveau abilitatea, printre altele, de a se simți una pe cealaltă. Iris era cea care își folosea cel mai puțin aceste „puteri” ciudate, singura care își dorea doar normalitatea. Dispariția surorii mai mari, o forțează însă să se cunoască pe ea și să afle ce s-a întâmplat în acea noapte fatidică.

Secretele pe care Grey le ascundea de cele două surori mai mici, le poartă pe acestea într-o operațiune de salvare periculoasă și fantezistă. Descoperă destul de curând că poveștile lui Grey din copilărie, nu sunt simple invenții și că Demilumea, o lume nici a viilor, nici a morților este locul din care sora lor mai mare trebuie salvată.

„Surorile Hollow” mi-a plăcut în mod special. M-a ținut cu sufletul la gură și mi-a oferit o poveste inedită, o combinație a lumii noastre și a altei lumi, un mix între viață și moarte. Elementele horror ale acestei povești m-au înfiorat și m-au făcut să îmi doresc să aflu de ce aceste fete erau ca un drog pentru ceilalți și, mai ales, de ce un bărbat ciudat își dorește să le facă rău.

Incursiunea în Demilume este înfiorătoare, descoperirea adevărului despre ce li s-a întâmplat în copilărie m-a surprins și m-a făcut să îmi doresc să aflu mult mai multe despre cele trei fete. Din păcate, va trebui să aștept o continuare a acestei cărți pentru că finalul șocant nu mi-a răspuns încă la toate întrebările.

– Demilumea nu îți dă drumul niciodată, a zis ea. Nu de tot.

[…]

– Ar trebui să fie o călătorie fără întoarcere. Ce ajunge acolo n-ar trebui să poată reveni.

– Ce este Demilumea? Sora mea crede că e un spațiu dintre viață și moarte.

– Are dreptate. Este un loc liminal, la granițele morții și vieții – deși m-am gândit că seamănă a iad. Tot ce moare trece pe acolo. Oameni, animale, plante. Cele mai multe ființe se mișcă repede, așa cum trebuie, dar unele se blochează. Oameni, de obicei. Cei care nu pot renunța sau care sunt jeliți prea adânc de cei lăsați în urmă.

Despre această carte aș putea vorbi la nesfârșit, dar aș strica farmecul lecturii pentru cei care abia o descoperă. „Surorile Hollow” este o ficțiune care te prinde și te poartă printre paginile ei, care îți face mintea să se oprească în mrejele celor trei fete și să încerce cu tot dinadinsul să le afle misterele. Din păcate, ițele poveștii sunt încurcate, întunecate și pline de paranormal.

Cine sunt de fapt cele trei surori și care este explicația dispariției lor? Ce li s-a întâmplat micuțelor copile de au ajuns să aibă abilități atât de puternice și contrastante? Îmi doresc din tot sufletul ca Krystal Sutherland să publice un nou volum despre aceste fete, pentru că misterul din jurul lor încă mă mistuie. „Surorile Hollow” este acel tip de carte pe care nu o poți lăsa din mână, dar pe care regreți că ai terminat-o pentru că trebuie să îi părăsești lumea și să te desparți de personajele sale.



Categorii:Autori străini, Cărți, Krystal Sutherland, Recenzii

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: