Vara este anotimpul concediilor. Acest sezon nu este potrivit doar pentru mersul la mare. Muntele este o destinație la fel de potrivită. Săptămâna trecută, am ales să îmi petrec concediul la munte și să mă bucur de împrejurimile Brașovului.
Destinația este frumoasă, obiectivele turistice sunt numeroase, dar, din păcate, nu totul este perfect. Natura ne dă, dar omul nu prețuiește mereu.
Lipsa conservării clădirilor și a mediului a fost doar unul dintre aspectele care mi-au lăsat un gust amar în acest concediu. Lucruri mai banale, precum servicii pe măsura prețurilor achitate de către turiști mi-au umbrit farmecul unei vacanțe într-o zonă pitorească și plină de istorie.
Dar, am să o iau pas cu pas pentru a face o radiografie a acestei vacanțe, cu plusurile și minusurile ei.
Hotel Bucegi Porțile Regatului
Primul contact cu zona a fost atunci când am ajuns la Hotelul Bucegi Porțile Regatului, din stațiunea Pârâul Rece. Așteptările ne-au fost mari, iar după multele ore petrecute pe drum abia așteptam să ajungem la cazarea perfect aleasă după descrierea locației de pe internet. Șocul a venit rapid; la fel de tare ca aerul de munte, doar că nu la fel de dorit și sănătos.
Pentru că am ajuns puțin mai devreme, înainte să vedem (mini)camerele, am poposit pe terasa bătrână a acestui hotel ascuns în munți. Meniul nu era foarte variat și nici nu conținea feluri dificile și complexe de mâncare. Și nu asta a fost problema, ci calitatea preparatelor aduse. La prețuri mult prea mari, bucătarul a reușit să facă necomestibil un piept de pui la grătar, iar un preparat numit „pui măcelărit” avea într-adevăr aspectul unui măcel, puiul fiind plin de pene (nu tuleie, pene!).
Aspectul hotelului a fost dezolant. Facilitățile multiple enumerate în descrierea online nu prea existau sau erau la limita dispariției. Terenul de tenis era neîngrijit, grătarul nu putea fi folosit (să nu mai pomenesc că unul dintre gratare era atât de aproape de terasă, încât cine ar fi mâncat acolo ar fi fost total afumat) și nici nu aveai un spațiu pentru depozitarea, pregătirea și servirea grătarului (în terasă trebuia să consumi doar produsele restaurantului ‼️). Un spațiu mare, vast, care îți tăia din elanul cu care abia ajunsesei pe meleagurile pitorești ale Brașovului. Spațiul pentru focul de tabără era plin de gunoaie (peturi, tabla, etc), exista un singur leagăn pe care ai fi putut sta (și o bordură 🙂 ), și într-adevăr existau două hamacuri a căror rezistență nu am testat-o de teamă. Locul de joacă pentru copii era la fel de neîngrijit ca și terasa și nu prezenta nici o siguranță, copiii putând ieși direct în stradă prin gardul cu scânduri mult prea depărtate.
Lista nemulțumirilor nu se încheie aici, am păstrat ce este mai bun la urmă! Ciubărul, o altă facilitate pentru care am ales această locație era ca un butoi părăsit în mijlocul unei curți. O scândură chiar era căzută, capacul nu era pus, iar apa lăsată în el era aproape clocită. Prețul, e de la sine înțeles că era enorm și nu coincidea cu cel afișat pe internet.
Personalul acestui hotel a avut o atitudine…antisocială! Deci îți tăia tot cheful de vacanță! Cazarea am avut-o pentru patru nopți, dar în această perioadă nimeni nu a întrebat dacă avem nevoie de prosoape curate, de hârtie igienică sau de șampon ori săpun (acestea erau în cantitățile mici și normale întâlnite la orice hotel). Mai mult, camerele nu aveau aproape nicio legătură cu cele din poze. Doar cele de la etajul 1 aveau balcon, cele de la etajul 2 având mărimea unei celule de închisoare. Toată camera (și așa mică) avea un lambriu de lemn care dădea o senzație mai puternică de înghesuială. Fereastra camerei, de fapt, a mini-camerei – pentru că nici geamantanul nu putea fi deschis, atât de puțin spațiu era între pat și oricare dintre pereți – era minusculă, veche, ținută deschisă cu ajutorul unei bucăți de lemn. Sistemul de închidere aproape medieval trasforma într-o adevărată muncă închiderea sau deschiderea acesteia.
Nici baia nu a fost mai mulțumitoare. Vasul de wc era atât de aproape de duș încât părea încorporat. Măcar de ar fi fost curat și dacă ar fi putut fi utilizat fără incidente (nu am să detaliez acest aspect, dar… câh!). Atunci când făceai duș, baia se trasforma în piscină! Spațiul mic al băii făcea să fie o provocare inclusiv ștergerea după duș (ștergerea părții superioare a corpului, pentru că picioarele erau într-o baltă).
Pe holul hotelului nu prea exista lumină. La etajul doi, unde am fost cazați, era aproape inexistentă. O singură lampă pâlpâia atât de stins încât trebuia folosită lanterna telefonului pentru a încuia sau descuia ușa.
Doar sala de jocuri putea fi folosită, dar nu pentru a juca toate jocurile enumerate pe site-ul pe care am făcut rezervarea. Te puteai bucura doar de biliard, tenis de masă și darts. Am văzut ușa către saună, dar nu am mai fost tentată având în vedere că trebuia să intru în contact cu doamna „amabilă” de la recepție și, probabil, era în aceleași condiții moderne ca și restul facilităților (prețul era la fel de mare și nejustificat).
Singurul atu al acestui hotel este amplasarea. În rest, se observă atitudinea ignorantă față de client și față de mediu. Recepționera (care este și manager și cine mai știe ce altă funcție) a avut o atitudine atât de urâtă, încât trebuie să mai menționez o dată acest aspect. Atmosfera conflictuală se simțea chiar și atunci când doar treceai spre camera ta și auzeai angajații hotelului cum se ceartă din cauza diferitelor greșeli făcute față de cei cazați.
Ah, era să uit! La ora 23 în acest hotel se dă cu aspiratorul! La ora 22:00 ușa hotelului se încuie (primești o cheie odată cu cheia camerei) și se dau drumul câinilor. Nu, nu este doar o metaforă! În parcarea hotelului chiar sunt lăsați liberi niște câini care îți dau fiori și fără a avea fobie de canine.
În fine, vacanța a avut și părți bune, pentru că obiectivele turistice din apropiere ne-au făcut să petrecem foarte puțin timp la Hotelul Bucegi Porțile Regatului.
De mâncat, cel mai des am mâncat La Fontanella din Predeal. Mâncarea bună, muzică bună și locația la îndemâna noastră.
Dino Parc Râșnov și Cetatea Râșnov
Despre Cetatea Râșnov nu am prea multe de spus pentru că era închisă pentru renovare, deci nu a putut fi vizitată pe interior. În exterior accesul era gratuit și priveliștea era incredibilă. Singurul minus găsit acestui punct turistic a fost lipsa băilor. Bine, ele erau în teorie, dar cea pentru femei nu era funcțională, iar pe cea destinată bărbaților nu ți-ai fi dorit să o folosești.
Cred că singurul obiectiv turistic vizitat complet și căruia nu am ce să îi reproșez este Dino Parc. Curat și plin de exponate care mai de care mai interesante, acest parc al dinozaurilor a fost o adevărată ieșire din rutină.
Dino Parc este o locație pentru care merită rezervată o întreagă zi (mai ales dacă sunt și copii printre vizitatori). Dinozaurii sunt impozanți, iar parcul oferă diverse variante de a petrece timpul frumos și relaxant. Copiii au trasee de cățărare, film în aer liber, ateliere de pictură, jocuri cu laser, piscină cu bile și multe altele. În incinta parcului există chiar și un restaurant, deci poți lua oricând masa sau te poți răcori cu o băutură rece.
Urcarea către Dino Parc și Cetatea Râșnov se poate face pe jos sau cu unul dintre trenulețele ce pot fi luate din parcarea de la poalele muntelui. Acolo, există un restaurant (La Vale) cu mâncare bună și cu personal foarte amabil.
Castelul Bran și Castelul Groazei
Castelul Bran l-am admirat de afară, era foarte aglomerat și se intra foarte greu. În schimb, Castelul Groazei mi-a oferit o doză remarcabilă de adrenalină. Recomand neapărat această experiență dacă ajungeți prin zonă (atenție dacă mergeți însoțiti de copii, Castelul Groazei chiar poate fi înfricoșător ❗).
Din păcate, nu am poze din această locație. Fotografiatul era interzis, dar senzațiile oferite de această atracție turistică merită trăite pe propria piele în premieră.
Castelul Peleș
Castelul Peleș are din punctul meu de vedere plusuri și minusuri. Bine, minusuri doar din cauza celor care gestionează acest obiectiv turistic și care, ca și alții, nu respectă turiștii care achită un bilet cu un preț destul de piperat.
Pentru a putea vizita etajul I și etajul II trebuie să mergi în anumite zile și în anumite intervale orare (de exemplu, marțea se poate vizita doar parterul).
Am ajuns destul de târziu la Castelul Peleș, motiv pentru care am putut cumpăra doar biletul pentru turul de bază. Am regretat că nu am putut vizita întregul castel, chiar dacă prețul pentru biletul întreg este cam mare.
Dincolo de frumusețea interiorului și de priveliștea superbă datorată localizării, vizita la Castelul Peleș m-a dezamăgit. Am terminat turul la ora 17:15, adică ora la care ultimii turiști puteau intra să viziteze, la rândul lor, parterul. Știu cu exactitate această oră pentru că fântâna arteziană din fața Castelului nu a mai funcționat din acel minut, iar toaleta, s-a închis. Deci cei care încă mai stăteau în grădina castelului și, mai ales, cei care erau în interior, admirând parterul nu mai aveau dreptul să admire și fântâna arteziană sau să folosească toaleta!
Castelul Cantacuzino
De la Castelul Peleș spre „frumoasa” noastră cazare de la Hotel Bucegi Porțile Regatului, GPS-ul ne-a recomandat un traseu care trecea fix prin fața Castelului Cantacuzino.
Astfel, am descoperit că acesta încă era deschis. Și în acest caz am admirat doar exteriorul pentru că trebuia să mai așteptăm peste o oră pentru următorul tur de vizitare a interiorului și o ploaie amenința să își facă simțită prezența. Însă, a meritat chiar și exteriorul. Fântâni micuțe cu pești colorați ne-au încântat vederea încă de la intrarea în curtea imensă a Castelului Cantacuzino.
Am admirat peisajul incredibil, am făcut poze și am regretat că nu avem mai mult timp la dipoziție și că vremea nu ne permite să ne bucurăm de restaurantul din fața castelului. Am rămas cu dorința de a sta în fața Castelului Cantacuzino și de a savura un preparat delicios în timp ce privirea îmi zboară spre crestele munților impunători din față.
Strada Sforii, Biserica Neagră și Centrul Vechi din Brașov
Strada Sforii și Biserica Neagră sunt foarte apropiate una de cealaltă. Biserica Neagră are un aspect impunător, fiind o construcție impresionantă. Însă, am ales să nu îi vizitez interiorul.
Strada Sforii este o atracție turistică pe care nu am putut să o ratez. Însă, ca multe alte locații inedite, a trebuit să aibă un defect: mâzgâlelile turiștilor mult prea dornici să lase diverse mesaje (pe ideea, nu pot lăsa niciun gunoi, scriu un cuvânt obscen).
A fost prima mea vizită în Brașov. Centrul Vechi al Brașovului inițial nu m-a atras, dar după câteva ore petrecute în zonă am început să îi simt mirajul. Probabil, pe lângă LibFest (târg de carte și experiențe culturale organizat de Libris) a contat și masa luată la unul dintre restaurantele din zonă. La Da Vinci am mâncat cea mai bună mâncare din tot concediul și cel mai delicios ștrudel cu mere din viața mea.
Din păcate, nu am reușit să văd decât o mică parte dintre locurile frumoase ale acestei zone. Din fericire, am posibilitatea să mă reîntorc și, poate, să trăiesc o experiență mai frumoasă decât data aceasta. Știu sigur unde nu mă voi caza (Hotel Bucegi Porțile Regatului) și unde voi reveni pentru masă (Da Vinci).
Dino Parc și cele trei castele rămân pe lista locurilor în care m-aș mai întoarce, dar abia aștept să descopăr și alte locații inedite. Care sunt locurile tale preferate din vecinătatea Brașovului?
Distribuie pe:
Categorii:Descoperă, Lucruri și locuri
Bookmymind 
Lasă un răspuns