Lanțul (recenzie)

De Lady Dot on 29 sept. 2022 • ( 0 )

– Ascultă-mă. Ceea ce îți spun este foarte important. Trebuie să răpești pe cineva care să o înlocuiască pe fiica ta în Lanț.

– Despre ce vorbești?

– Trebuie să-ți alegi o victimă și s-o ții captivă până când cei apropiați plătesc răscumpărarea și răpesc, la rândul lor, pe cineva. Vei suna un aparținător și-i vei ține același discurs pe care-l auzi de la mine acum. În momentul în care duci la bun sfârșit răpirea și trimiți banii, fiul meu va fi eliberat. Imediat ce ținta ta răpește pe cineva și plătește răscumpărarea, fiica ta va fi eliberată. Este foarte simplu. Așa funcționează și a funcționat dintotdeauna Lanțul.

Autor: Adrian McKinty

Număr pagini: 416

An apariție: 2019

Editura: Litera

Traducerea: Sanda Spiridon

Titlul original: The Chain, 2019

Adrian McKinty s-a născut în anul 1968 în Irlanda de Nord. A scris mai multe povestiri, o nuvelă și o carte de recenzii înainte să publice romanul său de debut „Dead I Well May Be” în anul 2003 urmat de continuările „The Dead Yard” (2006) și „The Bloomsday Dead” (2007). Cele trei cărți alcătuiesc trilogia Forsythe.

Trilogia Lighthouse este alcătuită din „The Lighthouse Land” (2006), „The Lighthouse War” (2007) și „The Lighthouse Keepers” (2008).

Seria Sean Duffy îl are în prim plan pe detectivul Sean Duffy și este alcătuită din următoarele cărți: „The Cold Cold Ground” (2012), „I Hear the Sirens in the Street” (2013), „In the Morning I’ll Be Gone” (2014), „Gun Street Girl” (2015), „Rain Dogs” (2015) și „Police at the Station and They Don’t Look Friendly” (2017).

Pe lângă cărțile menționate mai sus, McKinty a mai publicat și romane care nu fac parte din serii sau trilogii. Primul a fost „Orange Rhymes With Everything” (1997), urmat de „Hidden River” (2004), „Fifty Grand” (2009), „Falling Glass” (2011), „Deviant” (2011), „The Sun Is God” (2014), „The Chain” (2019) și „The Island” (2022).

Lanțul

În 2017 McKinty a renunțat la scris din cauza lipsei veniturilor din romanele sale, în ciuda numeroaselor premii primite de-a lungul timpului. Fusese evacuat din locuința închiriată și a fost nevoit să își schimbe locul de muncă. Cu ajutorul unui coleg (autorul Don Wislow) McKinty reia scrisul și publică „Lanțul” în anul 2019.

Acțiunea acestui thriller a fost inspirată de scrisorile în lanț ale tinereții sale și de rapoartele contemporane despre schimburile de ostatici. Nu am identificat greșeli de traducere, cartea citindu-se cu sufletul la gură, pe neclipite.

Lanțul nu trebuie înțeles ca un lucru fundamental rău, își spune. Uneori, el îi ajută pe oameni. Îi ajută să se concentreze asupra lucrurilor cu adevărat importante în viață. Într-un fel, ea le face o favoare șoriceilor de câmp. „Vreau să spun că acum înțelegi mai bine, Rachel, care este scopul tău pe lume, nu-i așa? Știi ce ai de făcut dacă vrei s-o revezi pe adorabila Kylie vreodată. Panica aceea oarbă? Valul de adrenalină? Trezirea la realitate? Acesta este darul Lanțului. Lanțul te-a eliberat.”

Acțiunea romanului „Lanțul” o are în prim-plan pe Rachel, mama lui Kylie, dar doar ca o verigă a întregului șir de victime ale Lanțului.

Rachel este o mamă singură, fiind divorțată de tatăl lui Kylie. În plus, această femeie duce și o luptă cu cancerul. Odată cu bănuielile că boala ar fi recidivat apare în viața lui Rachel telefonul șocant care o anunță că fiica sa a fost răpită.

Pentru a putea să își salveze copila, Rachel este nevoită să respectele regulile necruțătoare ale acestei organizații numite Lanțul. Pe lângă suma de bani pe care trebuie să o achite, Rachel trebuie să răpească la rândul său un alt copil, fiica fiindu-i eliberată abia în momentul în care părinții copilului răpit de Rachel răpesc, la rândul lor, pe altcineva.

Situația lui Rachel este fără ieșire. Situația financiară este precară, și chiar dacă obține greu suma de bani necesară, răscumpărarea devine totuși partea ușoară a misiunii de recuperare a fiicei răpite.

Rachel este pusă în situația de a alege între viața fiicei ei și morală, de a deveni din victimă un agresor și de a perpetua Lanțul și regulile sale în continuare. Se convinge rapid că Lanțul este întins peste tot în jurul ei și că fiecare mișcare îi este urmărită. Pentru partea a doua a misiunii, răpirea, primește acordul de a putea fi ajutată de cumnatul său. Pete ar face orice pentru nepoata sa, dar și bărbatul are propriile fantome ale trecutului cărora trebuie să le facă față.

Ce zi e azi?

Orele trec încet ca anii și zilele ca deceniile. De câte milenii se zbate în nenorocitul ăsta de coșmar?

Încă o dimineață. Senzația aceea din stomac. Fluturii de groază, de oroare viscerală. Nu știi ce înseamnă frica dacă viața copilului tău n-a fost pusă niciodată în primejdie. Moartea nu este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla. Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla este cel care i se întâmplă copilului tău. Apariția unui copil te transformă instantaneu în adult. Absurditatea este nepotrivirea ontologică dintre a tânji după sens și incapacitatea de a-l găsi în aceată lume. Un lux pe care părinții de copii dispăruți nu și-l pot permite.

Această carte șochează prin cruzimea cu care întemeietorii Lanțului își întemnițează pe veci victimele într-un sistem imposibil de combătut. Dar, dincolo de luptele interioare ale victimelor, părinți și copii deopotrivă, cartea trezește un interes aparte în mintea cititorului în legătură cu cei care au creat această organizație cu intenții bolnave.

Până la sfârșitul cărții m-am rugat să descopăr cine și de ce a construit Lanțul. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat și am descoperit secretele din spatele Lanțului.

Despre cum a reușit Rachel să se descurse ca piesă a acestui puzzle bolnav, vă invit să descoperiți citind această carte. „Lanțul” este despre etică, abuz, cruzime, dar mai ales despre exploatarea sentimentelor de iubire. Și ce iubire ar fi o sursă mai sigură pentru acțiuni disperate decât cea dintre o mamă și copilul său?