Respirație în doi (recenzie)

De Lady Dot on 19 nov. 2022 • ( 0 )

Îmi doresc ca lucrurile să fi fost diferite pentru noi, dar se pare că soarta a avut alte planuri. Trebuie însă să știi asta: dragostea pe care o simt pentru tine este reală și toată tristețea care vine cu ea este un preț pe care l-aș mai plăti de mii de ori. Pentru că a te cunoaște și a te iubi, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, mi-a dat un nou sens vieții și știu că asta nu se va schimba.

Nu-ți cer același lucru. Știu ce va urma pentru tine, iar în noua viață pe care o vei duce nu este loc pentru a treia persoană. Accept asta. Filosoful chinez Lao Tzu a spus o dată că a fi iubit profund de cineva îți dă putere, iar a iubi profund pe cineva îți dă curaj. Acum înțeleg ce voia să spună. Pentru că ai apărut în viața mea, pot să-mi înfrunt viitorul cu un curaj pe care nu l-am avut. Iubirea pentru tine m-a făcut să fiu mai mult decât eram.

Autor: Nicholas Sparks

Număr pagini: 288

An apariție: 2020

Editura: Litera

Traducere: Adina Panait și Magda Ciubăncan

Titlul original: Every Breath, 2018

Nicholas Sparks a publicat prima sa carte, „The Notebook”, în anul 1966, la vârsta de 28 ani. Ulterior, a mai publicat: „Message in a Bottle” (1998), „A Walk to Remember” (1999), „The Rescue” (2000), „A Bend in the Road” (2001), „Nights in Rodanthe” (2002), „The Guardian” (2003), „The Wedding” (2004), „Three Weeks with My Brother” (2004), „True Believer” (2005), „At First Sight” (2005), „Dear John” (2006), „The Choice” (2007), „The Lucky One” (2008), „The Last Song” (2009), „Save Haven” (2010), „The Best of Me” (2011), „The Longest Ride” (2013), „See Me” (2015), „Two By Two” (2016), „Every Breath” (2018), „The Return” (2020), „The Wish” (2021), „Dreamland” (2022).

„Respirație în doi” este o lectură ușoară și plăcută, potrivită pentru un moment de relaxare. Povestea de dragoste dintre Tru și Hope este plină se sensibilitate, iar traducerea cărții este bună.

Respirație în doi

Tru și Hope, personajele principale ale cărții, sunt două persoane din lumi aproape total diferite. Tru lucrează ca ghid turistic în taberele din Zimbabwe, departe de aglomerația orașelor și de forfota civilizației.

Cei doi se întâlnesc în Carolina de Nord, iar dragostea din ei se aprinde dintr-o singură scânteie (privire). Fiecare dintre ei avea motivele lui pentru a se afla acolo și propriile frământări: Tru venise pentru a se întâlni cu tatăl său biologic pe care nu l-a întâlnit niciodată, iar Hope pentru a fi alături de una dintre prietenele ei la căsătoria acesteia.

Tru era un bărbat singur, dar Hope era într-o relație de câțiva ani. Chiar și așa, Hope nu primise din partea iubitului ei stabilitatea și angajamentul pe care le-a dorit dintotdeauna. Frământările ei au fost maximizate odată cu atracția pe care a simțit-o față de Tru.

Mașina ei devenea deja din ce în ce mai mică în depărtare. Era la cincizeci de metri, apoi mai departe, imaginea lui Hope nemaifiind vizibilă prin lunetă, dar Tru continuă s-o privească. Se simțea golit pe dinăuntru, ca o coajă uscată.

[…]

– Întoarce-te la mine, șopti el, privind cum ea ajunge la curba care ducea către drumul principal de pe insulă.

Dar ea nu-l putea auzi. În fața lui, mașina încetini, dar nu opri. Nemaiputând să privească, Tru se aplecă, cu mâinile pe genunchi. Sub el, asfaltul purta petele ca de cerneală ale lacrimilor lui.

Când își ridică privirea din nou, mașina dispăruse complet, iar șoseaua era pustie.

În scurta perioadă pe care au petrecut-o împreună, Hope i-a arătat lui Tru un loc drag ei din copilărie: cutia poștală Kindred Spirit de la Sunset Beach. Această cutie poștală era specială pentru că era a tuturor, și a nimănui. Oricine trecea pe acolo putea lăsa o scrisoare și, de asemenea, putea citi gândurile celor care au lăsat scrisori în căsuța poștală.

Așa cum probabil vă imaginați, Tru și Hope nu reușesc să rămână împreună, în ciuda unei iubiri puternice, care a dăinuit în inimile amândurora mulți ani. „Respirație în doi” ne prezintă clar și detaliat suferința pe care amandoi au îndurat-o în toți anii în care distanța i-a despărțit. Însă, față de acele povești în care protagoniștii suferă și față de care simt același nivel de empatie și compasiune, în cazul acestei cărți am fost doar de partea lui Tru. I-am înțeles motivele lui Hope, dar i-am dezaprobat acțiunile. Uneori, suntem puși în fața unor alegeri și, la fel ca și Hope, trebuie să alegem ceea ce este mai bine pentru noi și ceea ce ne-ar face fericiți. Ce ar putea fi mai important în viață decât iubirea? Ce ar merita să sacrificăm o viață petrecută alături de persoana care ne este predestinată?

Amândoi aveau motive care să îi țină legați de locurile în care și-au petrecut viața, iar traiul împreună ar fi însemnat ca, măcar unul dintre ei, să facă o schimbare majoră. Am fost dezamăgită de alegerea lui Hope și, chiar dacă am simțit suferința ei, o parte din mine a considerat că o merită. Victime ale propriilor alegeri, Tru și Hope s-au iubit în tăcere, de la distanță.

[…] Dacă exista o întrebare la care să-i fi putut răspunde oricare dintre ei, aceasta era pur și simplu: „De ce dragostea cere întotdeauna sacrificii?”

Nu știa. Ceea ce știa însă era că observase acest lucru în căsnicia ei, ca părinte și ca fiică adultă a unui tată ce fusese condamnat să se stingă încet. Dar oricât de mult zăbovea asupra întrebării, nu putea să găsească răspunsul. Era sacrificiul o componentă necesară dragostei? Erau cele două cuvinte de fapt sinonime? Era cel dintâi o dovadă a celei din urmă sau invers? Nu voia să creadă că dragostea avea un preț intrinsec – că presupunea dezamăgire sau durere sau teamă -, dar uneori nu putea să gândească altfel.

Vă las pe voi să citiți ce i-a făcut pe cei doi să renunțe la dragostea adevărată dintre ei și să descoperiți dacă, vreodată, au ajuns să mai discute sau totul a rămas doar o amintire a unei povești de iubire petrecute pe plaja de la Sunset Beach.